Bismillahir
Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
مَا جَعَلَ
اللَّهُ مِنْ بَحِيرَةٍ وَلَا سَائِبَةٍ وَلَا وَصِيلَةٍ وَلَا حَامٍ ۙ وَلَٰكِنَّ
الَّذِينَ كَفَرُوا يَفْتَرُونَ عَلَى اللَّهِ الْكَذِبَ ۖ وَأَكْثَرُهُمْ لَا
يَعْقِلُونَ
103. N-a statornicit
Allah nimic despre Bahira, nici despre Sa'iba, nici despre Wasila şi nici
despre Ham. Însă, cei care nu cred au născocit minciuni împotriva lui Allah şi
cei mai mulţi dintre ei nu au judecată.
În aceste verset se face referire la
o serie de superstiții ale arabilor păgâni, respinse de Coran.
Înainte de venirea islamului, în
perioada Al-Jahilyya, exista obiceiul ca după ce o cămilă năștea cinci pui,
ultimul dintre ei fiind mascul, să i se cresteze urechea și să se interzică
folosirea ei pentru călărie, fiind dedicată zeilor. Ea nu putea fi nici
sacrificată, nici folosită la căratul poverilor și nu putea fi alungată de la
sursele de apă sau de la locurile de pășunat. Acestei cămile i-au dat numele de
Al-Bahira, adică cea cu urechea crestată. Exista, de asemenea, obiceiul ca un
bărbat care se întorcea dintr-o călătorie sau se lecuia după o boală sau în alte
situații să lase cămila sa slobodă, aceasta primind un tratament asemănător cu
cel de care avea parte Al-Bahira, ea primind numele de As-Sa'iba, adică cea
slobodă. Dacă o oaie făta o mielușică, aceasta era a lor, dar dacă făta un
mascul, acesta era dedicat zeilor lor. Dacă făta doi miei - un mascul și o
femelă -, atunci ei ziceau că mielușica este legată de fratele ei și nu-l mai
sacrificau pentru zeii lor. Aceasta se numea Al-Wasila. Când un armăsar fecunda
o iapă ce fusese adusă pe lume de unul din puii lui, atunci spuneau că el și-a
apărat spinarea și nu mai era călărit sau folosit la căratul poverilor și era
numit Al-Hami. Există interpretări variate pentru aceste patru situații, dar în
jurul aceleiași idei. Islamul a anulat aceste obiceiuri și a readus animalele
domestice la funcțiile lor esențiale, de a da carne, lână, lapte sau pentru a
fi folosite pentru căratul poverilor.
وَإِذَا قِيلَ
لَهُمْ تَعَالَوْا إِلَىٰ مَا أَنْزَلَ اللَّهُ وَإِلَى الرَّسُولِ قَالُوا
حَسْبُنَا مَا وَجَدْنَا عَلَيْهِ آبَاءَنَا ۚ أَوَلَوْ كَانَ آبَاؤُهُمْ لَا
يَعْلَمُونَ شَيْئًا وَلَا يَهْتَدُونَ
104. Când li se spune:
"Veniţi la ceea ce a pogorât Allah şi la Trimis!", ei zic:
"Pentru noi sunt de ajuns cele cu care i-am găsit pe părinţii
noştri!". Dar dacă părinţii lor nu ştiau nimic şi nu erau călăuziţi [pe
calea cea bună]?
Acest scoate în evidență o categorie
de oameni care își urmează orbește
strămoșii și care, atunci când sunt chemați să urmeze poruncile lui Allah Preaînaltul și
învățăturile Profetului ﷺ, spun că învățăturile
părinților lor sunt suficiente. Versetul contestă apoi această gândire
printr-o întrebare logică și retorică în același timp:
Dar dacă părinţii lor nu ştiau nimic şi nu erau călăuziţi [pe calea cea bună]? Cu
alte cuvinte, dacă și părinții lor urmau tot obiceiurile strămoșilor lor și nu
îndrumarea divină?
Din păcate, acest obicei este urmat
și în zilele noastre. Mulți dintre cei care s-au născut musulmani au o credință
mai șubredă decât cei care devin musulmani din convingere.
Un mesaj către cei care s-au născut
în religia islamică: să-și revigoreze credința și religia și să cerceteze dacă
acestea se bazează pe practicile strămoșilor lor sau pe îndrumarea divină -
poruncile lui Allah ﷻ și învățăturile
Profetului ﷺ.
Allah subhanahu wa taala explică în
mod direct și indirect, atât musulmanilor, cât și non-musulmanilor, că această
religie nu trebuie urmată orbește, bazându-se exclusiv pe practicile
părinților, bunicilor sau străbunicilor și subliniază importanța căutării
cunoașterii, înțelegerea adevărului și supunerii la poruncile divine și
învățăturile profetului Muhammed ﷺ.
De exemplu, o musulmană nu va purta
hijab pentru că poartă mama sau bunica ei,
ci pentru că așa i-a poruncit Allah Preaînaltul, similar și în împlinirea
rugăciunii sau postului din luna Ramadan.
يَا أَيُّهَا
الَّذِينَ آمَنُوا عَلَيْكُمْ أَنْفُسَكُمْ ۖ لَا يَضُرُّكُمْ مَنْ ضَلَّ إِذَا
اهْتَدَيْتُمْ ۚ إِلَى اللَّهِ مَرْجِعُكُمْ جَمِيعًا فَيُنَبِّئُكُمْ بِمَا
كُنْتُمْ تَعْمَلُونَ
105. O, voi cei care
credeţi! Fiţi cu grijă faţă de sufletele voastre şi nu vă vor dăuna cei
rătăciţi, dacă sunteţi pe calea cea bună! La Allah este întoarcerea voastră a
tuturor şi El vă va vesti despre ceea ce aţi împlinit.
Un apel către toți cei credincioși: O, voi cei care credeţi!
Fiţi cu grijă faţă de
sufletele voastre – are două sensuri:
1. O persoană trebuie să fie interesată
doar faptele sale, de situația, evlavia și
credința sa.
2. Fiecare persoană va da socoteală
individual pentru faptele sale.
În islam responsabilitatea aparține
fiecărui individ în parte și nu există ceva care să se numească ”moștenirea
păcatului”. Fiecare persoană în parte este responsabilă pentru alegerile ei.
- nu vă vor dăuna cei
rătăciţi –
orice lucru se va întâmpla doar cu voia lui Allah ﷻ .
Cât timp o persoană merge pe calea
lui Allah și are o relație sinceră cu El Preaînaltul, nu ar trebui să o
intereseze de ceea ce zic cei din jur despre ea, ci doar ce crede Allah, căci
El știe și vede absolut tot.
Elhamdulillah că întoarcerea noastră
este la Allah Preaînaltul!
Gândiți-vă că ne-am fi putut întoarce la cineva părtinitor cu unii dintre
noi!
Așadar, știind că ne vom întoarce la
Allah, avem siguranța că El Preaînaltul este Cel mai Drept și va judeca cu
dreptate absolută.
- El vă va vesti
despre ceea ce aţi împlinit – doar Allah ne va trimite Cartea faptelor noastre și doar El
Preaînaltul cunoaște toate faptele oamenilor.
Cel care va primi Cartea în mâna
dreaptă, va fi bucuros, fericit și va zâmbi, așa cum spune Hasan Al-Basri
(Allah să fie mulțumit de el!): ”Credinciosul care a fost un bun practicant în
această viață, va fi mândru de faptele sale în Ziua de Apoi”. Și Allah
Preaînaltul spune că îi va ușura Judecata în Ziua de Apoi celui care și-a tras
la socoteală faptele împlinite în această viață și îi va oferi răsplata
meritată:” În ce-l priveşte pe acela căruia i se va da cartea sa în dreapta
lui, el va zice: "Ţineţi, citiţi cartea mea! ~
Eu am crezut că voi primi răsplata mea!" ~ Şi el va avea parte de o viaţă
plăcută, ~ Într-o Grădină înălţată, ~ Cu rodurile ei atârnând în jos. ~
"Mâncaţi şi beţi cu plăcere pentru ceea ce aţi făcut mai înainte, în
zilele trecute!" (69:19-24)
Cei păcătoși îşi vor primi Cartea în
mâna stângă şi se vor afla într-o stare cumplită. Puterea de care s-au folosit
în mod greşit pentru a comite nedreptăţi şi atrocităţi se va spulbera. Averea
ce i-a făcut surzi la chemarea la Adevăr nu va mai exista. Şi atunci vor striga
cu durere: „O, de n-aş fi ştiut care este răsplata
mea! Mai bine dacă ar fi fost [moartea mea] nestrămutată!” Aceste strigăte însă
nu le vor fi de nici un folos: În ce-l priveşte pe cel căruia i se va da cartea
sa în stânga lui, acela va zice: "Vai mie! Mai bine de nu mi s-ar fi dat
cartea mea ~ Şi de n-aş fi ştiut care este răsplata mea! ~ Mai bine dacă ar fi
fost [moartea mea] nestrămutată! ~ Averea mea nu mi-a fost de nici un folos! ~
Puterea mea a fost spulberată!” (69:25-29)
Comentarii
Trimiteți un comentariu