Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea şi binecuvântarea
lui Allah fie asupra Profetului Muhammed, asupra companionilor săi şi a tuturor
celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
Cea mai sinceră vorbă
este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu este cel al
Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra
sa! Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi duc către pierzanie,
iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este mai puțin şi
autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi tot ceea ce a
promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.
Am ales ca subiect al
predicii de astăzi una dintre cele patru povestiri prezente în sura Al-Kahf, şi
anume povestea tinerilor cărora Allah ﷻ le-a inspirat să se ascundă
într-o peșteră pentru protejarea şi păstrarea credinței la care aceștia chemau
poporul din care făceau parte.
"Noi îți povestim ție
istoria lor cu adevărat. Ei au fost niște tineri care au crezut în Domnul lor,
iar Noi le-am sporit buna lor călăuzire."
Un verset binecuvântat
din capitolul Al-Kahf, capitol pe care toţi musulmanii îl recită săptămânal şi
despre care profetul Muhammed ﷺ a spus: „Cel care citeşte sura Al-Kahf în ziua de vineri, Allah va lumina pentru el
o strălucire care se întinde de la picioarele lui şi până la Sfânta Ka’ba.”
Sura Al-Kahf este o sură
de care fiecare dintre noi avem mare nevoie, o sură cu învățături şi sensuri
pline de înțelepciune, asupra cărora fiecare dintre noi ar trebui să medităm şi să
le punem în practică.
Profetul Muhammed ﷺ
a transmis oamenilor prin intermediul Sfântului Coran toate lucrurile
necesare pe care aceştia ar trebui să le ştie pentru a nu
cădea pradă ”încercării celei mari”, iar cea mai mare încercare în
istoria umanității, de care omul este protejat prin această sură, fiind fitnah Ad-Dejjal: „Între crearea lui Adam şi Ziua Judecăţii nu există o încercare mai
mare decât cea a lui Ad-Dejjal."
Versetul descrie un grup
de tineri care au crezut în Domnul lor, iar povestea lor este o poveste a
credinței, a adevărului întruchipat în acest grup de tineri care au
fost onorați de Allah subhanu wa ta 'ala cu cea mai înaltă locație şi care, ori
de câte ori erau încercați în credința lor, izbuteau să iasă victorioşi,
învingând toate obstacolele prin puterea credinței. "...Noi le-am
sporit buna lor călăuzire." - Allah ﷻ le-a dat acestora o credință puternică, iar omul care ajunge să
aibă o credință puternică, să fie sincer şi să se țină
strâns de această credință, este omul căruia Allah ﷻ
îi dăruiește "ziade" (în plus) călăuzire şi prosperitate
continuă.
Pe scurt, povestea oamenilor din
peșteră se referă la câţiva tineri care au crezut în Allah subhanu wa ta 'ala
şi au chemat la credinţa în El, în ciuda faptului că neamul în care trăiau era
condus de un rege nedrept care nu credea în Allah. Tinerii au prezentat religia
lor (supunerea faţă de Allah în calitate de Unic Stăpân) oamenilor din neamul
lor, dar cei din urmă i-au respins. Tinerii au început să-i cheme pe oameni la
credinţa în Allah, dar aceştia i-au refuzat şi i-au asuprit. Astfel, Allah le-a
inspirat lor să caute adăpost în peşteră. Allah i-a ajutat pe ei cu miracole
minunate şi ei au rămas în peşteră „trei sute de ani (solari) şi încă nouă
(pentru anii lunari)” . Toate aceste miracole au fost îndeplinite de dragul
protejării acestor tineri. De fapt, ei s-au trezit 309 ani mai târziu pentru
a descoperi că oamenii din jurul lor deveniseră credincioşi şi erau
acum membrii unei noi societăţi plină de credinţă.
Această poveste este
despre bine şi rău, adevăr şi minciună,
dreptate (întruchipată de credință, evlavie, bun
comportament) şi nedreptate, este un exemplu de urmat
pentru orice comunitate în care tirania şi păcatele iau locul faptelor bune.
Savanții au spus că cea mai relevantă învățătură care reiese din această sură
este corectarea credinței şi corectarea modului de abordare a
versetelor şi minunilor din Coran, şi această concluzie reprezintă de
fapt adevărata metodologie a Coranului prin care omul ajunge să diferențieze
binele de rău, deoarece Coranul a fost pogorât tocmai din acest motiv, şi anume
acela de a corecta viziunea credinciosului asupra versetelor şi a tuturor
lucrurilor din Univers.
Metodologia
valorilor morale, valori ce au rămas neschimbate de-a lungul
istoriei, reprezintă încă un lucru important pe care această sură îl scoate în
evidență şi la care oamenii ar trebui să mediteze.
De asemenea, dacă privim
cu atenție în istorie, vom vedea că această poveste a credinței
se regăsește şi se repetă la toate popoarele în care a
existat un conducător tiran şi asuprire, însă vom afla că mereu a existat un
grup de oameni, asemeni tinerilor descriși în sura Al-Kahf, care au
fost dispuşi să renunțe la viața lor în schimbul credinței, chiar dacă aceştia
nu au fost mulți, iar din acest exemplu reiese faptul că acest Coran Kerim pune
accent pe calitate, şi nu pe cantitate.
Povestea tinerilor din
sura Al-Kahf a fost pogorâtă în Sfântul Coran drept exemplu pentru poporul profetului
Muhammed ﷺ dar şi pentru întreaga omenire până în Ziua de Apoi, pentru ca
oamenii să se îndrepte către aceste valori morale la care face chemare această
sură, iar în ziua de astăzi omenirea a ajuns într-un punct în care are nevoie
de reîmprospătarea credinței, urmând exemplele din Sfântul Coran.
Caracteristici prin care
oamenii îşi pot reîmprospăta şi întări credința:
- credința sinceră - are un statut foarte înalt
în islam şi trebuie exteriorizată chiar dacă
aceasta poate conduce omul către moarte; credința sinceră îl împinge
pe om către principiile morale şi îl îndepărtează de lucrurile care ar putea să
îi murdărească credința, şi toate acestea îl fac pe om să conștientizeze
libertatea credinței sale, să se elibereze de toate acele înrobiri materiale
care sunt lipsite de sens în fața lui Allah, prin urmare evitarea de a
a deveni atașat de această viață;
- statornicia - care arată puterea credinței - exemplu
din Coran: din două grupuri de oameni, unul a crezut cu sinceritate
şi a fost statornic în credința sa, cel de-al doilea a moștenit şi urmat
credința părinților lor; există o mare diferență între cei care cred cu
statornicie, rămânând răbdători în fața încercărilor ce vin de la Allah subhanu
wa ta 'ala şi urmează exemplul profetului Muhammed ﷺ,
şi cei care au moștenit şi urmează obiceiurile înaintașilor lor, obiceiuri care
de cele mai multe ori nu fac parte din islam.
Oamenii sinceri în
credință nu vor întâmpina niciodată greutăți în împlinirea actelor de adorare,
în răbdarea față de încercări şi nu se vor împotrivi niciodată destinului pe
care Allah subhanu wa ta 'ala l-a scris pentru ei.
- izolarea - precum exemplul retragerii în peșteră a
tinerilor prezentați în această poveste - izolarea, deşi nu este un
lucru recomandat în islam, devine pozitivă atunci când omul nu
îşi poate practica religia şi nu poate trăi, de exemplu,
în țara în care s-a născut şi a copilărit şi se vede nevoit să se retragă în
alt loc unde să își poată exterioriza credința, şi acest lucru reprezintă o
caracteristică deosebită a islamului - libertatea de miscare;
astfel, omul nu este legat de o locație
sau un pământ anume pentru a-şi putea pune în practică islamul, religia care nu îl obligă la alegere
sau respingere : "Nu există silire la credință!
" aşa cum Allah Preaînaltul spune în Sfântul Coran.
Islamul este religia
care poate fi practicată de oricine şi oriunde, însă a ajuns să fie văzută ca
un pericol pentru umanitate din cauza faptului că unii musulmani practică un islam
radical, pe când Allah Preaînaltul îndeamnă în nenumărate rânduri în Sfântul
Coran la moderație, la un islam moderat.
"De vă depărtați voi
de la ei şi de aceia la care ei se închină, afară de Allah, adăpostiți-vă în
peșteră ! Domnul vostru va întinde mila Sa asupra voastră şi vă va orândui
lucrurile voastre în liniște şi tihnă."
Acest îndemn al lui
Allah ﷻ către tinerii din această poveste este un îndemn pentru
întreaga omenire: când omul nu îşi poate exterioriza credința
şi pune în practică religia, să se retragă în alt loc, pe alt
pământ, precum aceşti tineri care s-au retras în peşteră, şi acesta nu este
doar un sfat, ci şi o obligație a oamenilor care din cauza asupririi nu îşi pot
împlini credința.
Allah Preaînaltul ne mai
spune că pentru îndeplinirea cu succes a acestor obiective
prezentate în sura Al-Kahf, este necesar ca oamenii să aibă lângă ei tovarăși
evlavioşi, drepți, şi acest lucru reprezintă o valoare şi o putere în sine,
precum acești tineri care s-au adunat laolaltă pe calea şi doar de dragul lui
Allah ﷻ, pentru a-şi salva şi păstra credința, asa cum un poet spunea
despre retragerea acestora în peșteră: "S-au înfrățit inimile
noastre întru libertate şi credință, precum inimile companionilor s-au unit cu
inima profetului Muhammed ﷺ." Aceste inimi create de Allah ﷻ nu se apropie şi nu se unesc
între ele pentru ceva lumesc, ci doar pentru şi de dragul lui Allah subhanu wa
ta 'ala, şi doar în acest fel oamenii vor putea culege roadele
credinței.
Omul va fi cântărit în
funcție de prietenii săi, de tovarășii aleși pentru a parcurge acest drum al
credinței, de aceea trebuie să aibă lângă el oameni cu frică de Allah.
„Oricine păşeşte pe o
cale pentru a căuta cunoaşterea, Allah îi va uşura calea spre Paradis. Niciun
grup de oameni nu se adună într-o moschee pentru a recita şi a studia Cartea
lui Allah fără ca liniştea şi Pacea să coboare asupra lor, aceştia sunt
învăluiţi cu milă, Îngerii îi înconjoară iar Allah îi menţionează pe cei
prezenţi cu El. Oricui face fapte care îl împiedică (de la a obţine Paradisul),
nici chiar familia lui nu îi va fi de folos (în Ziua
Judecăţii).” Muslim
De asemenea, Allah Preaînaltul
spune că oamenii vor fi încercați şi după ce au devenit
credincioşi: "Oare socotesc oamenii că vor fi lăsați
[în pace], dacă vor spune “Noi credem!”, şi că ei nu vor fi
încercați?" (29/2), însă un credincios
sincer va privi toate aceste încercări (ex.:poftele lumești) ca pe
niște frumuseți trecătoare fără absolut nicio valoare.
Așadar, să
luăm aminte la învățăturile din sura Al-Kahf şi să îi cerem lui Allah ﷻ capacitatea
de a medita asupra acestor versete pentru a înțelege religia şi Înțelepciunea
din Sfântul Coran, fiindcă cel mai prețios cadou pe care Allah îl dăruiește
omului - indiferent de puterea sau slăbiciunea acestuia, este înțelegerea
religiei (Coran, Sunnah, islam) : ”Dacă Allah dorește binele cuiva, El îl
face să înțeleagă Religia (Deen).” (Bukhari și Muslim)
Comentarii
Trimiteți un comentariu