Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea şi
binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed, cel care a fost trimis
ca o îndurare pentru toate lumile și cel ce va mijloci în Ziua de Apoi, asupra
companionilor săi şi a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în
Ziua de Apoi!
Cea mai sinceră
vorbă este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu este cel al
Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa! Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi
duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este
mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi
tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.
Spune Allah
Preaînaltul în Sfântul Coran pogorât: O, voi cei
care credeţi! Fiţi cu frică de Allah, aşa cum se cuvine să fie frica de El şi
să nu vă săvârşiţi din viaţă decât fiind musulmani! O, voi, oameni! Fiți cu
frică de Domnul vostru care v-a făcut dintr-o singură ființă şi a făcut din
aceasta şi pe perechea ei şi care a răspândit din cele două [ființe] mulți
bărbați şi femei! Fiți cu frică de Allah în numele căruia vă conjurați [unii pe
alții] și [fiți cu frică de ruperea] legăturilor de rudenie, căci Allah este
Veghetor peste voi [Raqib]!
”CEI CARE SE TEM DE ALLAH VOR AVEA O MARE RĂSPLATĂ”
Dragi
frați și surori întru islam, astăzi vom
continua subiectul despre taqwa (evlavia)
față de Allah subhanahu wa taala și am spus în predicile anterioare că
acele forme care duc la dezvoltarea personalității islamice, la un
comportament drept și corect în societate,
nu sunt altceva decât roadele evlaviei. Prin urmare, trebuie să aducem
lumină și asupra acelor lucruri care nu conduc omul către păcat, cum ar fi
curajul, sinceritatea, adevărul, lucruri foarte bine văzute în islam. Când
vorbim despre o personalitate slabă, înseamnă că acel om este fără de putere și
curaj pentru a susține și a spune adevărul acolo unde trebuie spus. Această
lipsă de curaj înseamnă frică, iar frica
de oameni mai mare decât frica de Allah Preaînaltul este păcat. Profetul Muhammed ﷺ i-a numit pe
acești oameni ”imma”, adică cei lipsiți de
personalitate, care se roagă doar atunci când se roagă ceilalți și
păcătuiesc atunci când ceilalți păcătuiesc, și a spus: ”Dacă oamenii
fac bine, faceți și voi, iar dacă oamenii fac rău, voi să faceți tot bine
și să nu ajungeți să-i nedreptățiți pe
alții”.
În
ziua de astăzi avem multe asemenea exemple. Inima noastră conține semințe de
răutate, ură și dușmănie. Ne temem că dacă cineva va vorbi ceva rău despre noi,
acele vorbe vor duce la scăderea popularității și stricarea imaginii
noastre, dar la Allah subhanahu wa taala nu ne gândim? Credincioșii ar trebui
să se gândească mai întâi la Allah Preaînaltul: dacă Allah se va supăra pe ei,
dacă își vor strica imaginea în fața Lui Preaînaltul și vor ajunge să nu mai
fie bine văzuți de Allah? De ce să ajungem să ne fie frică de oameni și să nu
ne fie frică de Allah? Această formă de ipocrizie ne determină de cele mai
multe ori să fim negativiști și ne împiedică în împlinirea faptelor bune, ba
mai mult decât atât, ne determină să îi oprim și pe alții de la împlinirea
acestor fapte bune, atrăgându-le atenția mai mult asupra părerii oamenilor
decât asupra părerii lui Allah subhanahu wa taala. Musulmanii trebuie să aibă o singură teamă,
aceea de a nu-L supăra pe Allah subhanahu wa taala. Această frică de oameni, de
”gura lumii” cum se spune în popor, îl face pe om să devină o jucărie în mâna
lui Șeitan. Allah Preaînaltul le spune tuturor robilor să aibă credință în El,
iar Șeitan le spune oamenilor să le fie frică să nu își strice imaginea în fața
celorlalți și să nu își piardă astfel foloasele de pe pământ.
Omul
are în general două temeri pe acest pământ, și este oarecum normal acest lucru:
îi este frică de moarte și de pierderea rizqului (înzestrarea de la Allah
Preaînaltul). Cine are credință că rizqul este doar în mâna lui Allah subhanahu
wa taala, nu va trăi cu aceste temeri, căci Allah Preaînaltul spune că nu
există nicio vietate pe pământ de care El să nu aibă grijă. Nicio persoană nu
va putea lua rizqul altei persoane. De asemenea, Allah subhanahu wa taala a
creat moartea ca și viața și ea va sosi doar cu voia Lui Preaînaltul la un timp
stabilit și doar de El știut. Dacă moartea și binecuvântările sunt în mâna lui Allah
Preaînaltul, de ce mai are a se teme un credincios?
Frați
și surori, trebuie să corectăm drumul nostru către Allah subhanahu wa taala, să
fim cu teamă, evlavie și dragoste față de Creatorul nostru, Coranul să se
oglindească în vorbele și faptele noastre. Când inimile companionilor (Allah să
fie mulțumit de ei!) s-au umplut de credință și speranță, dorind dragostea lui
Allah subhanahu wa taala, ei au ridicat dreptatea și adevărul în fața oricărei
persoane, indiferent dacă au avut de pierdut lucruri lumești sau au supărat pe
cineva. Ce rost ar avea o prietenie bazată pe diferite lucruri deformate pe
care le împlinești față de Allah Preaînaltul?
Dragi
frați și surori întru islam, trebuie să avem grijă să nu cădem pradă acestor
temeri și să ne fie frică de Allah subhanahu wa taala, nu de oameni. Să nu
lăsăm această teamă față de oameni să ne slăbească teama și dragostea față de
Allah Preaînaltul. O inimă predispusă către aceste temeri trebuie să fie
curățată pentru a fi strălucitoare,
plină de dragoste, evlavie și teamă față de Allah subhanahu wa taala. Dacă vom
pierde această evlavie din inimile noastre, atunci vom pierde totul. Fricosului
îi este frică și de umbra lui și vrea doar folosul lui, însă islamul a avut
grijă să modeleze un om puternic și cu o
singură teamă și dragoste, și anume față de Allah subhanahu wa taala, atât în
văzul oamenilor, cât și în singurătate. Lacrima credinciosului trebuie să fie
sinceră, căci de ce ar lăcrima cineva în toiul nopții, dacă nu pentru Allah
subhanahu wa taala?
Când
Allah Preaînaltul a vrut să îi laude pe cei evlavioși de dinaintea
musulmanilor, a spus : ”Îi vei găsi pe unii dintre ei care cred sincer și spun:
Noi suntem ”nasara”! Printre ei sunt preoți și călugări care nu se mândresc și
dacă ei aud vorba trimisă profetului Muhammed ﷺ îi
vei vedea că lăcrimează, deoarece își
dau seama că acesta este adevărul și îl urmează.”
Inimile
celor care citesc Coranul cu sinceritate se cutremură la vorbele lui Allah
Preaînaltul, căci ei înțeleg aceste versete, se tem și ochii lor lăcrimează din
dragoste pentru Allah subhanahu wa taala. Profetul Muhammed ﷺ ne-a spus despre trei tipuri de oameni care nu vor ajunge în Focurile Iadului: cei ai căror ochi au plâns de teamă și din dragoste pentru
Allah, cei ai căror ochi au stat treji noaptea pentru a-L adora și cei ai care
și-au plecat privirea în fața păcatelor și s-au îndepărtat de ele.
Ipostaze eterne din istoria islamului
Să
poposim în viața Profetului Muhammed ﷺ ,
la primele școli islamice în care Profetul a văzut mulți ochi lăcrimând din
dragoste și teamă față de Allah subhanahu wa taala.
Profetul
Muhammed ﷺ îl îndemna pe ibn Masud (Allah să
fie mulțumit de el!) să îi citească din Coran, îl asculta și începea să plângă la auzul versetelor care
lui însuși îi fuseseră pogorâte. Aceste lacrimi de sinceritate au o greutate
enormă în talerul lui Allah subhanahu wa taala. Abu Bakr (Allah să fie mulțumit
de el!) a plâns de multe ori în fața oamenilor și aceștia l-au întrebat care
este motivul, iar el a spus că și-a adus aminte de Profet ﷺ cum plângea și de aceea plânge și el.
Soția
lui Abdullah ibn Ruaha, un mare conducător și credincios, a început să plângă
atunci când l-a văzut pe soțul ei plângând, iar aceste lacrimi se uneau în
dragostea pentru Allah subhanahu wa taala. El a întrebat-o din ce motiv plânge,
iar ea i-a răspuns: Te-am văzut pe tine plângând și am început și eu să plâng.
Acestea sunt sentimente sincere de dragoste pentru Allah Preaînaltul și
profetul Muhammed ﷺ.
Despre
Omar (Allah să fie mulțumit de el!) oamenii au spus că era foarte plângăcios,
iar Abdullah (Allah să fie mulțumit de el!)
a spus că l-a auzit adeseori plângând atunci când acesta se afla în
primul rând, lângă imamii care conduceau
rugăciunea, în timp ce el (Abdullah) se afla în ultimul rând.
De
asemenea, când i-a sosit sfârșitul lui Muaz ibn Jebel (Allah să fie mulțumit de
el!), în ultima clipă din viața sa a început să plângă. Cum să plângă cineva
căruia îi este frică de Allah și căruia profetul Muhammed ﷺ i-a spus că îl iubește? Muaz a răspuns: Eu nu plâng de frica
morții, ci pentru că nu știu dacă o să primesc Mulțumirea lui Allah subhanahu
wa taala. Nimeni nu poate știi cu
siguranță locul în care va ajunge în Ziua de Apoi.
Omar
ibn Abdul Aziz (Allah să fie mulțumit de el!) s-a supărat la un moment dat pe
unul dintre oamenii care îl slujeau și a vrut să îl pedepsească, însă omul i-a
spus: ”O, Omar ibn Abdul Aziz, teme-te de Allah! Să nu greșești față de mine,
fiindcă te vei înfățișa în fața lui Allah.”
Aceste vorbe izvorau din sinceritate și credință. Auzind aceste vorbe,
Omar a început să plângă și i-a cerut iertare omului care greșise față de el și
pe care a vrut să îl pedepsească.
Imamul
din Medina, Malik, fiul lui Anas, (Allah să fie mulțumit de ei!) spunea: ”Dacă inima mea devine dură și simt
că sufletul meu începe să ”calce strâmb”, merg la Muhammed, fiul lui Mulkazir,
și îmi este de ajuns să mă uit la fața lui pentru ca nivelul credinței mele să
crească”.
Într-una
dintre nopți, Malik a plâns fără încetare, iar familia lui a crezut că i s-a
întâmplat ceva rău și l-au chemat pe cel mai bun frate al său, imamul Abi Hazim
(Allah să fie mulțumit de el!), exprimându-și îngrijorarea față de acesta. Abi
Hazim l-a întrebat de ce plânge. Malik a spus că motivul este un verset din
Cartea lui Allah pe care l-a recitat toată noaptea. La auzul acestor vorbe, Abi
Hazim a început să plângă alături de Malik până ce zorii zilei s-au ivit . Ei
s-au rugat împreună și au părăsit moscheea cu ochii înlăcrimați.
Într-o
altă ipostază, un credincios a spus: Ochii nu ar trebui să se usuce de
lacrimi; singurul lucru ce ar putea
cauza acest lucru este duritatea inimii.
Înaintașii noștri aveau o credință puternică,
iar atunci când recitau din Coran
inimile lor se cutremurau. Aceste exemple sunt inimi pline de evlavie.
Șeih Adnan Oun
Comentarii
Trimiteți un comentariu