.jpg)
Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا لَيَبْلُوَنَّكُمُ اللَّهُ بِشَيْءٍ مِنَ الصَّيْدِ تَنَالُهُ أَيْدِيكُمْ وَرِمَاحُكُمْ لِيَعْلَمَ اللَّهُ مَنْ يَخَافُهُ بِالْغَيْبِ ۚ فَمَنِ اعْتَدَىٰ بَعْدَ ذَٰلِكَ فَلَهُ عَذَابٌ أَلِيمٌ
94. O, voi cei care credeţi! Allah vă ispiteşte cu un vânat, pe care îl puteţi prinde cu mâinile voastre sau cu lăncile voastre, pentru ca să ştie Allah cine se teme de El când [omul nu] este văzut [de altcineva]. Însă cel care calcă rânduiala [aceasta] după aceea, acela va avea parte de chin dureros.
Pentru a înțelege mai bine acest verset trebuie să cunoaștem contextul în care a fost revelat.
Acest verset a fost revelat în anul în care a avut loc Tratatul de la Hudaibiyyah (628), când profetul Muhammed ﷺ și companionii au intenționat să meargă de la Medina la Meca pentru a împlini Umrah, și vorbește despre o regulă care trebuie respectată de toți cei care merg la Hajj sau Umrah și anume interdicția de a vâna atât timp cât se află în starea de ihram. După stabilirea acestei interdicții, Allah Preaînaltul a trimis diferite animale domestice în preajma musulmanilor, în timp cei aceștia se aflau în starea de ihram, pe care aceștia le-ar fi putut prinde fără a fi necesar vreun efort din partea lor. Allah ﷻ i-a încercat pe aceștia pentru a vedea dacă sunt dintre cei care se supun sau dintre cei care nu se supun. Oare Allah ﷻ nu cunoaște nivelul supunerii oamenilor? Evident că da! Atunci de ce trimite încercări asupra oamenilor? De ce nu îi lasă să-și trăiască viața așa cum le-a scris-o deja și să ajungă acolo unde le-a scris că o să ajungă?
Acest mod de gândire este total greșit deoarece omul nu are de unde să știe ce i-a fost scris în destin. Allah ﷻ știe și vede absolut tot, iar omul trebuie să aleagă întotdeauna ceea ce-i place lui Allah Preaînaltul, să nu iasă din Cuvântul lui Allah, să-L mulțumească prin alegerile pe care le face, să depună efort pentru a se îndepărta de lucrurile interzise de Allah ﷻ. De exemplu, o persoană nu are de unde să știe dacă Allah i-a scris să facă sau să nu mai facă următoarea rugăciune, însă acest lucru înseamnă că nu trebuie să mai facă acea rugăciune? Dimpotrivă, faptul că nu știe trebuie să-l determine pe om să depună efort maxim pentru a împlini acea rugăciune, iar în cazul în care se întâmplă o nenorocire și nu mai apucă să facă rugăciunea, este pentru că Allah ﷻ așa a stabilit, însă omul a avut intenția să împlinească acea rugăciune.
Finalul versetului scoate în evidență faptul că Allah Preaînaltul nu-l obligă pe om să facă anumite fapte, ci le lasă la alegerea și voința acestuia, alegere și voință ce se află întotdeauna în Știința absolută a lui Allah, însă omul nu are de unde să știe ce i-a scris Allah Preaînaltul decât după ce s-a întâmplat acel lucru.
”După aceea” – cuprinde faptul că omul nu se căiește, stăruiește în împlinirea unui păcat, îl desconsideră pe Allah, față de care păcătuiește.
َا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا لَا تَقْتُلُوا الصَّيْدَ وَأَنْتُمْ حُرُمٌ ۚ وَمَنْ قَتَلَهُ مِنْكُمْ مُتَعَمِّدًا فَجَزَاءٌ مِثْلُ مَا قَتَلَ مِنَ النَّعَمِ يَحْكُمُ بِهِ ذَوَا عَدْلٍ مِنْكُمْ هَدْيًا بَالِغَ الْكَعْبَةِ أَوْ كَفَّارَةٌ طَعَامُ مَسَاكِينَ أَوْ عَدْلُ ذَٰلِكَ صِيَامًا لِيَذُوقَ وَبَالَ أَمْرِهِ ۗ عَفَا اللَّهُ عَمَّا سَلَفَ ۚ وَمَنْ عَادَ فَيَنْتَقِمُ اللَّهُ مِنْهُ ۗ وَاللَّهُ عَزِيزٌ ذُو انْتِقَامٍ
95. O, voi cei care credeţi! Nu ucideţi vânatul când sunteţi în stare de sacralizare [ihram]! Iar acela care omoară într-adins este pedepsit să dea din vite atâta cât a omorât, după ce vor judeca fapta lui doi [bărbaţi] drepţi dintre voi, ca jertfă menită să ajungă [săracilor] la Al-Ka’aba, sau să ispăşească, hrănind câţiva sărmani, sau în loc de aceasta să postească, pentru ca să guste urmările faptei sale. Allah iartă ceea ce a trecut, dar pe cel care se va întoarce [la greşeală] Allah îl va pedepsi cu asprime, căci Allah este Puternic [‘Aziz] şi deţinător al puterii de a pedepsi.
Și acest verset face parte din setul de reguli pe care Allah Preaînaltul le-a stabilit pentru Pelerinaj. În ziua de astăzi nu se mai practică vânatul când se merge la Pelerinaj. În trecut, vânatul era practic forma prin care oamenii își câștigau existența. Versetul ne spune că cel care omoară intenționat un animal în timp ce se află în ihram, va fi pedepsit astfel:
- în funcție de mărimea sau numărului animalelor, cel care le-a omorât trebuie să jerfească tot atâtea animale și să le dea oamenilor săraci ce se află în preajma Kabei;
- în cazul în care nu are suma de bani necesară pentru a cumpăra animalele, trebuie să dea mâncare la câțiva oameni sărmani; pentru a ști ce cantitate de mâncare trebuie să ofere, doi bărbați vor judeca și vor hotărî ce animal trebuie jertfit, iar carnea va fi împărțită oamenilor sărmani (cel care a vânat intenționat pentru el însuși nu are voie să mănânce din jertfa oferită sărmanilor);
- dacă nu are posibilitatea de a oferi hrană la câțiva sărmani, cel care a vânat intenționat în timp ce se afla în ihram trebuie să postească, iar numărul zilelor de post îl vor stabili cei doi bărbați care judecă fapta lor.
Prin aceste reguli se urmărește întrajutorarea sărmanilor, pe de o parte, iar pe de altă parte se încearcă a nu se aduce vreo stricăciune sau vreo altă intenție în afară de Hajj sau Umrah.
La final de verset Allah atrage atenția asupra faptului că cel care nu respectă interdicția Lui Preaînaltul după pogorârea acestui verset, să știe că împlinește un păcat și va fi pedepsit cu asprime, căci Allah este Puternic [‘Aziz] şi deţinător al puterii de a pedepsi.
أُحِلَّ لَكُمْ صَيْدُ الْبَحْرِ وَطَعَامُهُ مَتَاعًا لَكُمْ وَلِلسَّيَّارَةِ ۖ وَحُرِّمَ عَلَيْكُمْ صَيْدُ الْبَرِّ مَا دُمْتُمْ حُرُمًا ۗ وَاتَّقُوا اللَّهَ الَّذِي إِلَيْهِ تُحْشَرُونَ
96. Vânatul pe mare vă este îngăduit, iar mâncarea lui este pentru voi, ca şi pentru călători, merindă. Vă este oprit vânatul pe uscat, cât timp sunteţi în stare de sacralizare [ihram]. Şi fiţi cu frică de Allah, căci la El vă veţi aduna!
Asemeni versetelor anterioare, acest verset s-a pogorât pentru a stabili anumite reguli în ceea ce privește gastronomia, pentru cei care intră în perimetrul sacru cu intenția de a împlini Hajj sau Umrah.
În perioada de Hajj sau Umrah, pescuitul este permis atât călătorilor, cât și pelerinilor.
Vânatul pe mare – adică pescuitul – este permis orice fel de pește care trăiește în apele mărilor și oceanelor; peștele este halal chiar și în cazul în care plutește fără viață pe mare sau valurile l-au adus pe uscat, chiar dacă nu omul a fost cel care a generat decesul peștelui respectiv. De reținut faptul că nu se aplică această permisiune pentru animalele domestice de pe uscat (păduri, câmpuri), ci, pentru a fi halal, acestea trebuie sacrificate.
Şi fiţi cu frică de Allah, căci la El vă veţi aduna! – Allah Preaînaltul ne atrage atenția în mod indirect că, vrem sau nu vrem, la El ﷻ ne vom aduna și vom da Socoteală, de la El ﷻ primim răsplată și pedeapsă. Așadar, numai de El ﷻ ar trebui să luăm aminte și doar de El ar trebui să ne pese în toate situațiile și încercările la care suntem supuși.
Comentarii
Trimiteți un comentariu