.jpg)
Bismillahir
Rahmanir Rahim!
Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis
ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor
celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
Cea mai
sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu este
cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra
sa! Toate invențiile în credință sunt
bid’ah şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului;
ceea ce este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi
nefolositor şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va
putea împotrivi.
Spune
Allah Preaînaltul în Sfântul Coran:
O,
voi cei care credeţi! Fiţi cu frică de Allah, aşa cum se cuvine să fie frica de
El şi să nu vă săvârşiţi din viaţă decât fiind musulmani!
Moduri de a face dawah
· Este
dawah o obligație individuală?
· Doar
un imam sau un șeih trebuie să facă dawah, sau și cei mici, și cei mari, și
bărbatul, și femeia?
Allah subhanahu wa taala ne spune în surat
Fussilat, versetul 33: „Şi cine spune vorbe mai
frumoase decât acela care cheamă la Allah, săvârşeşte faptă bună şi zice: «Eu
sunt dintre musulmani»?”
Cine are un cuvânt mai bun de spus decât cel care cheamă la Allah subhanahu wa taala? Nu există o vorbă mai bună, după vorba lui Allah ﷻ, decât aceea prin care un om îl cheamă pe altul la Allah Preaînaltul și, în același timp, face fapte bune, spunând apoi: „Eu sunt dintre musulmani”. Atât timp cât un om cheamă la Allah ﷻ prin vorbe, el nu trebuie să împlinească fapte care contrazic vorbele sale, deoarece ar putea ajunge la ipocrizie; el trebuie să trăiască precum un musulman. De exemplu, un musulman adevărat nu vine la rugăciune ca mai apoi să mintă, nu ține post ca apoi să fure și nu merge la Hajj pentru ca mai apoi să facă alte păcate, ci toate vorbele pe care le spune trebuie să se oglindească în faptele sale.
Dawah nu înseamnă doar teologie
Dragi frați și surori, trăim într-o vreme, într-o
societate și într-un loc în care suntem învățați să-i lăsăm pe cei din jur în
pace, să ne vedem de treaba noastră; suntem învățați că nu este politicos să
vorbim despre subiecte sensibile precum moralitatea, teologia sau religia.
Având în vedere realitatea acestei culturi, trebuie să găsim un echilibru între
poruncile lui Allah subhanahu wa taala și sensibilitățile locului și
timpului în care trăim.
În această țară și în această epocă, nu este considerat
politicos să aduci în discuție religia — știm cu toții acest lucru și uneori
chiar l-am aflat pe calea cea grea: nu discuți cu colegii de muncă despre
credința ta sau despre credința lor. Așadar, oamenii se gândesc și spun: „Bine!
Nu am voie să vorbesc despre religia mea la serviciu, oamenii înțeleg greșit,
iar acest lucru înseamnă că nu pot face dawah, că nu pot chema oamenii la
islam.”
Însă, dragă frate și dragă soră, dawah nu înseamnă doar
teologie. Dawah înseamnă mai mult decât o dezbatere despre credință, religie
și aqidah. Într-o anumită măsură, fiecare dintre noi trebuie să fie
constant în dawah și un chemător la Allah ﷻ
prin comportamentul și caracterul său, prin felul său de a se purta cu ceilalți.
Dawah – responsabilitatea Profeților și o obligație
pentru fiecare dintre noi
Ibn al-Qayyim (Allah să fie mulțumit de el!) menționează
că cea mai înaltă formă de a chema la Allah Preaînaltul este, de fapt,
responsabilitatea Profeților (pacea lui Allah fie asupra lor!). Și ce făceau
Profeții, de fapt? Care era sarcina lor? Misiunea Profeților era aceea de a-i
chema pe oameni la Allah subhanahu wa taala, la islam. Tot el spune: cel care
cheamă la Allah ﷻ preia
responsabilitatea Profeților, pentru că exact acest lucru îl făceau ei și exact
acest lucru îl face fiecare dintre noi. Însă, cel mai înalt mod de a face dawah
nu este prin cuvinte, ci prin fapte, acțiuni, sinceritate și caracter.
Dragi frați și surori, nu este nevoie să faceți dawah la
muncă împărțind pliante despre islam — deși, probabil, este nevoie și de acest
lucru — ci puteți face dawah prin sinceritatea voastră, prin onestitatea și
caracterul vostru. Trăind un stil de viață islamic, diferit de cel al celor din
jur, oamenii vor veni către voi așa cum au venit la profetul Muhammed ﷺ. Cu siguranță vă amintiți că profetul
Muhammed ﷺ era numit „Al-Amin” (Cel demn de
încredere) chiar înainte de a primi Revelația și primul verset din Coran,
„Iqra!”, pentru că era de o sinceritate și o corectitudine nemaiîntâlnite până
atunci.
Trăim într-o țară în care majoritatea oamenilor, din
păcate, nu cunosc religia islamică; chiar dacă au auzit de ea, au aflat
probabil lucruri greșite din media și astfel au ajuns să se teamă, iar alții
sunt chiar xenofobi. Ca musulmani, suntem mai puțin de 1% în această societate,
însă acest lucru nu ne scutește de responsabilitatea noastră de a transmite
mesajul islamic majorității de 99%, formată din cei care nu cunosc islamul.
Dragi musulmani, îmi reamintesc mie și vouă, tuturor, că în religia noastră nu există ideea că doar o anumită persoană trebuie să facă dawah. A fi chemător la Allah subhanahu wa taala nu este o funcție rezervată unui cler, căci Allah ﷻ nu a desemnat o categorie anume pentru această sarcină. Dawah este o obligație pentru fiecare dintre noi, și nu doar pentru o zi pe săptămână, ci în mod constant.
Exemplul companionilor (Allah să fie mulțumit de ei!)
Tradiția autentică a profetului Muhammed ﷺ ne oferă exemple foarte frumoase, precum
cel al companionului și celui mai bun tovarăș al Profetului ﷺ, Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de el!), numit și „As-Siddiq”
(prieten adevărat, cel cinstit). Pe el, mulți dintre noi îl considerăm o
persoană introvertită și timidă, în contrast cu Omar (Allah să fie mulțumit de
el!), o persoană extrovertită, căreia nu îi era frică de nimic și care spunea
oricui, deschis și fără teamă, ceea ce avea de spus.
Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de el!), deși era foarte timid și modest, a fost urmat în islam de șapte dintre cei zece companioni cărora Allah Preaînaltul le-a promis Paradisul încă din timpul vieții lor. De ce? Pentru că el avea grijă să interacționeze cu oamenii, iar acest comportament avea un impact major asupra acestora. Abu Bakr a fost cel care a mers la Usman bin Affan, Abu Ubaydah bin al-Jarrah, Abdulrahman bin Auf și la mulți alții asemenea lor.
Moduri de a face dawah
Există mai multe tipuri de dawah: unii oameni folosesc
dawah intelectuală, alții, care cunosc diferite religii, fac studii
comparative; însă fiecare dintre noi, fără nicio excepție, se poate strădui în
viața de zi cu zi, printre oamenii cu care interacționează, să lase o impresie
bună despre credința, tradiția și patrimoniul nostru. Putem integra credința
noastră în conversații fără a afișa neapărat, într-un mod forțat, faptul că
suntem musulmani.
În cultura europeană, adeseori este considerat
nepoliticos să aduci subiectul religiei în discuție cu persoanele pe care abia
le-ai cunoscut. Aceasta este realitatea culturală în care trăim, iar pentru a
face dawah eficient, trebuie să cunoaștem cultura celorlalți și, într-o anumită
măsură, să ne conformăm normelor de curtoazie ale acelei culturi.
Nu se abordează subiectul religiei direct, prin întrebări
de genul: „Tu ce religie ai? Ești musulman, creștin sau iudeu?”. Însă, când se
ivește ocazia, într-un mod delicat și înțelept, fă-i pe oamenii din jurul tău
să înțeleagă cine ești și ce reprezinți. Dacă cineva te invită la o adunare
unde știi că se va consuma alcool, iar tu nu ai un motiv real să participi, îi
poți spune: „Îmi pare rău, eu sunt musulman și religia mea îmi interzice să
consum alcool”. Nu mergi la locul de muncă să le spui oamenilor: „Eu sunt
musulman, hai, spuneți și voi Shahada!”, pentru că nu acesta este modul
înțelept de a face dawah. Poți afirma aceste lucruri treptat, pe măsură ce îți
cunoști colegii și prietenii, iar ei te cunosc pe tine; astfel va crește
această conștientizare.
Colegii și prietenii noștri trebuie să aibă cunoștință
despre religia și patrimoniul nostru. Atunci, de ce să ne fie rușine să vorbim
despre credința noastră când se ivește ocazia? De exemplu, în preajma
sărbătorilor sau în luna Ramadan, ori atunci când te afli într-un grup și
trebuie să pleci pentru rugăciunea de vineri, fii sincer și spune: „Eu trebuie
să merg la rugăciunea de vineri. Așa cum unii merg duminica la biserică, noi,
musulmanii, mergem în fiecare vineri la moschee pentru a ne ruga”. Adu în
discuție sărbătorile și valorile noastre și asigură-te că prietenii și colegii
tăi îți cunosc tradiția religioasă.
Alegerea timpului și locului potrivit și o intenție
sinceră
Dawah nu îți cere neapărat să închiriezi o sală și să
chemi un șeikh care să țină o lecție despre islam. Poate nici tu, nici eu, nu
putem face întotdeauna acest lucru, dar Allah ﷻ
îți cere în schimb altceva: ca oamenii cu care interacționezi — colegii,
prietenii, rudele și vecinii tăi — să afle despre credința ta. Aceasta este
datoria ta, iar acest lucru înseamnă că trebuie să fii corect și să pui în
practică această credință așa cum se cuvine.
Din păcate, mulți dintre noi nici măcar nu avem în minte
acest gând de a face dawah. Noi trebuie să chemăm oamenii la Allah Preaînaltul
prin modul nostru de a fi, aceasta fiind adevărata cale a musulmanului. Cultura
și societatea în care trăim ne învață să fim individualiști și să îi ignorăm pe
ceilalți, însă noi, musulmanii, nu avem voie să facem acest lucru. Spune Allah
Preaînaltul în Sfântul Coran: „Voi sunteți cea mai bună Ummah
(comunitate) care a fost scoasă omenirii, atât timp cât porunciți oamenilor
binele și îi îndepărtați de la rău.”
Expresia „a fost scoasă omenirii” înseamnă că, oriunde
mergem și oriunde ajungem, suntem în fața oamenilor și nu ar trebui să fim
egoiști în privința propriei persoane, așa cum nu avem voie să fim egoiști nici
cu religia și credința noastră. Pentru a face dawah, este nevoie de
înțelepciune, de alegerea timpului și a locului potrivit, precum și de o
intenție sinceră în inima noastră, astfel încât, atunci când apare
oportunitatea, să o putem valorifica.
Cum pot, într-un mod blând și înțelept, să vorbesc despre
cine sunt și să arăt că sunt mândru de identitatea mea de musulman?
Cum pot face ca prietenii mei să afle despre credința
mea?
Din nou, nu trebuie să-ți spun exact cum să faci acest
lucru, deoarece nu există o „formulă” fixă de dawah. Trebuie să folosim
înțelepciunea, iar succesul depinde de context și de fiecare dintre noi; însă,
acolo unde există voință, Allah ﷻ va deschide o cale.
Pune-ți în minte că tu trebuie să fii mereu cel care reprezintă această
credință în fața comunității largi. Când vei face acest lucru cu sinceritate,
Allah Preaînaltul îți va oferi oportunități prin care te va binecuvânta să
realizezi ceea ce ai intenționat, in sha Allah!
De exemplu, se apropie Aid Al-Adha. În acea
săptămână, ar trebui să ducem dulciuri tuturor vecinilor noștri care nu sunt
musulmani. Să mergem la ușa lor și să le spunem: „Este o zi de sărbătoare
pentru noi și vrem să vă bucurați alături de noi în această zi!”. Acesta este
unul dintre cele mai frumoase și delicate moduri de a face dawah.
Dacă vom face măcar atât, înseamnă că ne-am îndeplinit
partea noastră de dawah; vecinii vor ști că suntem musulmani, vor afla când
este luna Ramadan sau când este zi de sărbătoare. Nu trebuie să mergem la ei
neapărat cu broșuri despre islam, să îi chemăm insistent la moschee sau să îi
îndemnăm să spună Shahada când ei nici măcar nu înțeleg ce
înseamnă acest lucru. Putem lăsa faptele și bunătatea noastră să vorbească mai
întâi.
Cel mai bun exemplu
Cel mai bun exemplu de dawah este profetul
Muhammed ﷺ; când privim la modul și la înțelepciunea
cu care a chemat oamenii la credință, rămânem pur și simplu uluiți. Dacă vom
studia viața sa, vom observa că nu a făcut dawah într-un singur mod,
ci analiza persoana cu care interacționa și alegea să vorbească despre
lucrurile cele mai importante pentru acel om, pentru a-l influența în mod
pozitiv.
De exemplu, în perioada în care a fost încheiat Tratatul
de la Hudaybiyyah, când musulmanii au fost împiedicați să intre în Meca pentru
a împlini pelerinajul, 'Urwa ibn Mas'ud Al-Thaqafi a fost trimis să negocieze
în numele quraișilor. El făcea parte dintr-un trib pentru care jertfirea
animalelor era considerată un act de mare respect. Când a văzut cămilele pe
care Profetul ﷺ le pregătise pentru
sacrificare în numele lui Allah Preaînaltul, 'Urwa a fost profund mișcat și a
zis: „Cum putem noi să îi oprim din drumul lor pe acești oameni care doresc
să meargă la Meca?”. Mai târziu, după ce 'Urwa a devenit musulman, s-a
întors la Ta’if pentru a-i chema pe cei din poporul său la islam. Profetul
Muhammed ﷺ știa cât de mult respecta acesta
ofrandele, de aceea poruncise ca toate cămilele pregătite pentru sacrificiu să
fie aduse în timp ce stătea de vorbă cu el.
Altădată, un om a venit la Profet ﷺ și i-a pus o întrebare neobișnuită: „Care este primul fel de
mâncare pe care îl vor consuma oamenii când vor ajunge în Paradis?”.
Profetul ﷺ știa cărui trib aparținea acel om și i-a
răspuns: „Ficatul unei balene”, deoarece știa că acestuia îi plăcea
acest aliment. Savanții au explicat că, în cultura acelui om, ficatul de balenă
era considerat o delicatesă rară, iar în Paradis oamenii vor primi ca prim fel
de mâncare ceea ce își doresc cel mai mult; așadar, nu a fost nicio greșeală în
acest răspuns.
Asistăm la un fenomen global
Dragi frați și surori, în societatea în care trăim,
trebuie să analizăm persoana cu care vorbim și să alegem cu atenție cuvintele,
în funcție de situație. În ultima perioadă, vedem sute de oameni din întreaga
lume — chiar și în comunitatea noastră — care acceptă islamul. Deși
controversat pentru unii, unul dintre motivele pentru care oamenii aleg islamul
este poziția noastră fermă cu privire la moralitate, gen și familie.
Alhamdulillah,
noi, ca comunitate musulmană în general, nu ne-am schimbat această poziție
publică, în timp ce alte comunități și-au modificat valorile. Noi am rămas
fermi: credem că există doar două genuri, feminin și masculin, și că o
căsătorie nu poate avea loc decât între un bărbat și o femeie. Nu trebuie să ne
schimbăm valorile doar pentru că așa ne cere societatea sau pentru că trebuie
să ne „potrivim” în peisajul actual; trebuie să rămânem statornici.
Ce se întâmplă când refuzăm să ne compromitem
principiile? Oamenii care sunt încă în armonie cu fitrah (naturalețea
divină) și ale căror inimi nu sunt corupte, văd claritatea și puritatea
credinței noastre. Peste tot în lume asistăm la un fenomen global: oameni
influenți, dar și oameni simpli, acceptă islamul pentru că au recunoscut
adevărul și logica religiei noastre.
Dragi musulmani, noi nu avem dreptul să ne
schimbăm fitrah și religia pentru a face pe plac altor persoane. Ceea
ce putem alege, ca parte a înțelepciunii noastre, este modul în care prezentăm
acest „produs” spiritual. Acest lucru nu înseamnă că schimbăm conținutul
mesajului, ci că adaptăm abordarea: dacă vorbim cu o persoană vârstnică, îi
spunem despre respectul pe care islamul îl poartă bătrânilor și despre datoria
copiilor de a-și cinsti părinții. Aceasta este înțelepciunea în dawah.
Cum pot fi o persoană care influențează în bine cât mai
mulți oameni?
Cea mai mare binecuvântare a islamului este aceea că
fiecare dintre noi poate fi un chemător la Allah subhanahu wa taala.
Această chemare nu se adresează doar non-musulmanilor, ci și musulmanilor. Cu
toții avem în familie sau printre prieteni persoane care fie nu se roagă
constant, fie săvârșesc anumite păcate. Să ai o influență pozitivă asupra
acestor oameni și să îi ajuți în mod constant înseamnă să fii un bun musulman.
Trebuie să îi îndemnăm pe oameni către bine și să îi îndepărtăm de la rău, iar
fiecare dintre noi știe, în sinea sa, când este timpul potrivit pentru a-i
chema la adevăr, la cuvântul lui Allah ﷻ.
Profetul Muhammed ﷺ
a spus că cel care îi îndrumă pe alții către bine are aceeași răsplată ca cel
care împlinește acel bine. Gândește-te: dacă înveți o persoană să se roage, iar
acea persoană se roagă timp de douăzeci sau patruzeci de ani, ce surpriză
frumoasă vei avea în Ziua de Apoi! Vei găsi în cartea ta o mulțime de fapte
bune, împlinite de altcineva, pentru care vei primi răsplată fără ca acelei
persoane să i se scadă din meritul ei. Unele hadisuri relatează că oamenii vor
spune uimiți: „O, Allah! Eu nu am împlinit aceste fapte bune!”, iar Allah ﷻ le va răspunde: „Acestea sunt pentru acel
bine pe care l-ai sădit. Îți amintești când ai plantat această sămânță? Acestea
sunt roadele ei.”
Dragi frați și surori, când facem dawah, maximizăm
potențialul propriilor fapte bune și ne multiplicăm răsplata pentru Ziua de
Apoi. De ce să fim atât de zgârciți încât să nu transmitem islamul și altora?
Făcând acest lucru, poate măcar unul sau doi oameni vor fi călăuziți.
Aduceți-vă aminte ce i-a spus profetul Muhammed ﷺ
lui Ali (Allah să fie mulțumit de el!): „Dacă prin tine Allah
Preaînaltul călăuzește un singur om, acest lucru este mai valoros pentru tine
decât cele mai prețioase cămile roșii.”
Așadar, să maximizăm acest folos pe pământ —
productivitatea, potențialul și rezultatele — făcând tot ce putem pentru a-i
influența pozitiv pe cei din jur. Putem începe prin a pune această intenție,
chiar acum, în inima noastră, întrebându-ne: „Cum pot fi o persoană care
influențează în bine cât mai mulți oameni?”. Cu siguranță, Allah Preaînaltul te
va ajuta și îți va deschide ușile reușitei din momentul în care ai sădit acest
gând în mintea ta, in sha Allah!
Concluzie:
Atunci când facem dawah, trebuie să păstrăm mereu vie, în
mintea și în inima noastră, această chemare la Allah subhanahu wa ta'ala.
Noi suntem parte integrantă a acestei societăți și nu doar că avem dreptul la
vot, ci avem obligația de a influența pozitiv soarta noastră și a
concetățenilor noștri, așa cum am făcut-o ori de câte ori ne-am solidarizat în
fața inundațiilor sau a altor catastrofe naturale.
Nimeni nu vă cere să menționați peste tot cuvântul
„islam”, deoarece un bun comportament nu are nevoie de o etichetă. Demnitatea,
onoarea, onestitatea și sinceritatea noastră sunt trăsături de caracter care
trebuie să facă parte din conduita noastră zilnică. În final, oamenii vor veni
la noi și vor spune: „Ești atât de diferit! Niciodată nu te-am auzit vorbind de
rău pe cineva, ești întotdeauna sincer!”.
Când vei auzi aceste cuvinte, să știi că ușa inimii lor
s-a deschis. Atunci, le poți spune cu cea mai mare sinceritate: „Eu sunt
musulman! Profetul Muhammed ﷺ m-a învățat să
vorbesc și să mă comport astfel. Domnul meu îmi poruncește aceste lucruri.” Și
atât!
Elhamdulillah! Datoria noastră este de a transmite
mesajul islamului, nu de a-i obliga pe ceilalți să devină musulmani. Călăuzirea
aparține doar lui Allah ﷻ.
Profesor Demirel Gemaledin
Comentarii
Trimiteți un comentariu