.jpg)
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
69. Cei
care au crezut, cei care s-au iudaizat, Sabeenii şi creştinii, aceia dintre ei
care vor crede în Allah şi în Ziua de Apoi şi vor săvârşi fapte bune, nu au a
se teme şi nici nu se vor întrista.
La prima citire a acestui verset, unii dintre cititori vor spune că nu trebuie neapărat să devii musulman
pentru a ajunge în Grădinile Paradisului.
Care este de fapt sensul acestui verset?
Allah Preaînaltul face din acest verset o chemare pentru a fi înțeles din
mai multe perspective:
- o chemare la modul general: - Cei care au crezut – adică iudeii care au crezut în profetul Moise
(pacea lui Allah fie asupra sa!) până la venirea profetului Isus (pacea lui
Allah fie asupra sa!) și creștinii, cei care nu au auzit de profetul Muhammed ﷺ și au murit înainte să afle mesajul islamului.
- Cei
care s-au iudaizat – cei care au crezut în Moise
(pacea lui Allah fie asupra sa!) - acestora le este acceptat acest verset până în momentul venirii profetului Isus
(pacea lui Allah fie asupra sa!)
– dintre cei care s-au
iudaizat și mai apoi au devenit creștini și dintre creștinii care mai apoi au
devenit musulmani.
Așadar, când Allah
Preaînaltul îi menționează pe toți oamenii acestor popoare, de fapt spune care
era obligația acestora în acel timp, și anume de a crede în Profetul lor,
trimis pentru acel timp și pentru comunitatea respectivă. Profetul Isus și
profetul Moise (pacea lui Allah fie
asupra lor!) au avut comunitățile lor, însă în momentul în care a venit
profetul Muhammed ﷺ, acele comunități trebuiau să creadă în el ﷺ.
În acest verset există
și o formă de religie, pe care Allah
Preaînaltul nu a pogorât-o printr-un Profet, așa cum au primit-o iudeii și
creștinii (prin profetul Isus și Moise - pacea lui Allah fie asupra lor!), și
anume religia sabeenilor.
Sabeenii sunt o comunitate de oameni care cred în planete și
stele. Sunt menționați în acest verset, dar și în alte versete din Sfântul
Coran. Allah Preaînaltul le transmite atât lor, cât și tuturor persoanelor care ”vor crede
în Allah şi în Ziua de Apoi şi vor săvârşi fapte bune”, că nu vor avea
de ce să se teamă (că Allah le va face ceva rău) și nici nu se vor întrista în
Ziua de Apoi, gândind că Allah va uita
să pună la socoteală faptele bune împlinite de ei, căci Allah Preaînaltul nu
uită absolut nimic.
Așadar, ne reamintim
definiția Imanului: Imanul (credința) nu se rezumă la ceea ce se statornicește
în sufletul omului, ci trebuie ca faptele, vorbele, întregul comportament să
oglindească această credință.
لَقَدْ أَخَذْنَا
مِيثَاقَ بَنِي إِسْرَائِيلَ وَأَرْسَلْنَا إِلَيْهِمْ رُسُلًا ۖ كُلَّمَا
جَاءَهُمْ رَسُولٌ بِمَا لَا تَهْوَىٰ أَنْفُسُهُمْ فَرِيقًا كَذَّبُوا وَفَرِيقًا
يَقْتُلُونَ
70. Noi
am încheiat legământ cu fiii lui Israel şi am trimis la ei profeţi. Dar de
fiecare dată când vine la ei un trimis cu ceea ce nu era plăcut pentru
sufletele lor, parte din ei i-au învinuit că minţesc, parte din ei i-au omorât.
Acest legământ a fost
încheiat, direct sau indirect, cu toate
popoarele cărora Allah Preaînaltul le-a
trimis un Mesager sau Profet, pentru a-i scoate din întunericurile ignoranței
către strălucirea credinței: ”Dacă voi, oamenilor, veți crede în Allah, în
Profeții și Mesagerii trimiși, în Ziua
de Apoi și împliniți fapte bune, Allah
Preaînaltul vă va oferi Grădinile Paradisului și veți primi Mulțumirea Sa.”
După cum știm și din
alte versete în care s-a discutat acest subiect, de câte ori era trimis un
Profet sau Mesager unei comunități, oamenii îl respingeau, nu credeau în el, îl
socoteau mincinos deoarece mesajul cu care venea Profetul respectiv nu
corespundea necesităților sau intereselor lor și de multe ori îi omorau pe
acești Profeți. Acest lucru continuă să se întâmple și în zilele noastre cu
orice om care cheamă către adevăr.
Comentarii
Trimiteți un comentariu