MIGRAREA PROFETULUI MUHAMMED ﷺ VERSUS MIGRAREA NOASTRĂ

      

Bismillahir Rahmanir Rahim!

Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!  Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.

 

Migrarea profetului Muhammed și migrarea noastră

 

Spune profetul Muhammed :

„Cel care migrează este cel care se îndepărtează de cele pe care le-a interzis Allah

subhanahu wa taala.”

„Nu mai există migrare după cucerirea Meccăi, însă există Jihad și există intenție.”

Aceste două hadisuri ar trebui să le înțelegem în contextul perioadei în care a trăit profetul Muhammed . După cum prea bine știm, primii treisprezece ani pe care profetul Muhammed i-a trăit în Mecca au fost anii cei mai grei, cei mai duri, anii în care de multe ori Profetul a îndurat greutăți alături de companionii lui .

Ne amintim de acel moment în care Profetul se afla în sejde (prosternare) și unul dintre necredincioși a aruncat asupra lui măruntaiele din stomacul unei cămile. Ne amintim când un grup de oameni s-au adunat și au vrut să arunce o stâncă asupra capului său. Ne amintim de ziua în care Profetul a plecat de acasă și l-a lăsat în locul său pe Ali (Allah să fie mulțumit de el!) – ziua migrării Profetului de la Mecca la Medina.

În pofida tuturor greutăților prin care a trecut, Profetul nu a abandonat niciodată misiunea primită de la Allah Preaînaltul. El nu s-a îndepărtat niciodată de la mesajul lui Allah subhanahu wa taala, ci a rămas întotdeauna statornic. El trebuia să fie un bun exemplu pentru noi. Alături de el au rămas companionii, cei slabi și cei săraci, iar unii dintre ei au plătit aceste sacrificii cu propria viață.

Ne amintim de Yasir, care împreună cu mama și tatăl său (Allah să fie mulțumit de ei) au devenit musulmani încă din faza de început a islamului. Ei au fost forțați în mod repetat să se întindă pe nisipul arzător și au fost grav bătuți. Uneori, ‘Ammar era împins pe cenușă fierbinte. Profetul a fost mișcat de atrocitățile la care erau supuși ‘Ammar și familia sa. El îi consola întotdeauna și își ridica mâinile în rugăciune, spunând: „Fiți răbdători, voi într-adevăr vă veți găsi locul în Paradis”.

Într-un asemenea context, Aișa (Allah să fie mulțumit de ea!) a spus:

„În timp ce stăteam în casa lui Abu Bakr, cineva a venit și i-a zis: L-am văzut pe profetul Muhammed ieșind din casă cu capul acoperit la o oră la care nu obișnuia să iasă.”

La amiază, când temperaturile erau foarte ridicate, nimeni nu ieșea din casă, însă atunci Profetul a ieșit.

Când Profetul a intrat în casa lui Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de el), a zis: „Mi s-a permis să ies.” Până la acel moment, Profetul îi trimisese pe musulmani în Etiopia (prima migrare), apoi la Medina, însă el încă nu primise permisiunea migrării. Mai târziu, îngerul Jibril (pacea lui Allah fie asupra sa) a venit și l-a vestit pe Profet cu permisiunea migrării către Medina. Când Abu Bakr a auzit ce a spus Profetul , a zis: „Vreau să fiu alături de tine, o, Trimis al lui Allah!” Profetul a încuviințat și i-a răspuns: „Tovarăși de călătorie.” Așa a început migrarea profetului Muhammed , migrarea care a dus la schimbarea radicală a islamului în momentul în care el a intrat în Medina.

În legătură cu migrarea, spune Profetul : „Nu se va întrerupe migrarea până când nu se întrerupe căința și nu se întrerupe căința până ce nu răsare soarele de la apus.”

Dragi frați și surori, probabil că hadisul menționat anterior, în care Profetul spune că nu va mai exista altă migrare după cucerirea Meccăi, se referă doar la acea migrare a Profetului de la Mecca la Medina. Însă aceste hadisuri ne arată de fapt că fiecare dintre noi avem o formă de migrare. Ba mai mult decât atât, noi avem obligația de a migra pe calea lui Allah subhanahu wa taala. Astfel, avem mai multe feluri de hijra (migrări), pe care le vom menționar pe scurt în cele ce urmează:

Emigrarea de la ignoranță către cunoaștere – acei beduini fără cunoaștere dinaintea venirii islamului s-au transformat în doar câțiva zeci de ani în pionierii tuturor științelor. Această formă de migrare ne-au arătat-o Profetul , islamul și Coranul.

Emigrarea de la poftele lumești către poruncile lui Allah subhanahu wa taala – ne este greu să ținem post sau să ne rugăm constant, însă statornicia pe calea lui Allah Preaînaltul este o migrare a fiecăruia dintre noi.

Emigrarea de la simplele obiceiuri către actele de adorare – avem obiceiul să mâncăm, să dormim sau să citim. Toate aceste obiceiuri cotidiene le putem transforma în acte de adorare prin intenție. „Intenția transformă acțiunile cotidiene în acte de adorare”.

Emigrarea zilnică – în fiecare zi suntem puși în fața alegerilor, iar pe acestea le facem uneori fără să ne dăm seama. Însă dacă vom face aceste alegeri în funcție de cerințele lui Allah Preaînaltul, ele vor deveni o formă de migrare.

Emigrarea comportamentală – din păcate, mulți dintre noi încă avem un comportament preislamic. Islamul încă nu se oglindește în comportamentul nostru și încă nu punem în practică Tradiția autentică a profetului Muhammed (Sunnah) în ceea ce privește conduita. Profetul a fost cel care a avut cel mai bun comportament cu soția, cu vecinii și cu copiii, însă unde este bunul nostru comportament?

Emigrarea părinților – în momentul în care copiii văd alegerile părinților, vor face aceleași alegeri când vor ajunge la vârsta lor. O simplă discuție purtată în fața copiilor va marca un moment foarte important în viitorul, în comportamentul și în educația lor. Chiar dacă noi considerăm că nu ne putem schimba comportamentul, nu este o alegere corectă față de copii să nu avem o conduită adecvată în fața lor, fiind conștienți că de comportamentul nostru depind alegerile lor în viitor.

Emigrarea sufletului nostru către sinceritate – trebuie să fim sinceri cu Allah Preaînaltul atunci când ne rugăm și să ne întrebăm: „Oare fac rugăciunea doar pentru Allah sau doar pentru că trebuie făcută, fiindcă toată lumea se adună la moschee pentru rugăciunea de vineri?”. Trebuie să fim sinceri cu Allah subhanahu wa taala și cu noi înșine, pentru a nu ajunge să ne mințim în legătură cu un lucru haram. Chiar dacă știm că acel lucru este haram, nu trebuie să ne gândim că nu este un păcat atât de mare dacă și alții îl fac. Să fim sinceri cu cei din jur și să ne ținem promisiunile. Dacă am spus că mergem la o întâlnire, să nu spunem doar „In sha Allah o să vin!” știind prea bine că intenția noastră este de a nu ajunge acolo.

 

Exemple de migrare din viața companionilor

 

Migrarea lui Omar ibn Al-Khattab (Allah să fie mulțumit de el) – El era cel mai mare dușman al islamului și un om cu un comportament atât de dur și înverșunat împotriva Profetului , încât oamenii obișnuiau să spună: „Un măgar poate deveni musulman, însă Omar, nu!”. Dar Omar (Allah să fie mulțumit de el) a devenit musulman, căci Allah călăuzește când voiește și pe cine voiește El Preaînaltul. Îmbrățișarea islamului a fost migrarea lui Omar de la lucrurile rele și groaznice pe care le făcea înainte să devină musulman, către lucrurile bune și corecte ca bun musulman.

 

Migrarea lui Mus'ab bin 'Umair

 (Allah să fie mulțumit de el) – Un tânăr din Mecca, care era atât de bine îmbrăcat și parfumat. El purta cele mai scumpe și fine haine de mătase și era foarte educat. Când trecea pe o stradă, era recunoscut doar după mirosul parfumului. Când trimitea să i se cumpere haine și i se aduceau cele mai fine mătăsuri, el spunea: „Mai fine decât atât nu ai găsit?”. După ce a devenit musulman și i se aduceau haine foarte aspre, confecționate din material folosit la fabricarea sacilor, el spunea: „Mai aspre decât acestea nu ai găsit? Cine sunt eu să port asemenea lucruri?”.

 

Imamul Al-Nawawi, savantul din orașul Nawa, când a explicat hadisul despre migrare, a spus: „Este îndepărtarea de păcate și de lucrurile urâte.”

 

Fiecare dintre noi are puterea de a se îndepărta de ceea ce este interzis și de a se apropia de Allah subhanahu wa taala. Probabil la început va fi greu, însă nu atât de greu încât să fie imposibil; dacă ne dorim cu adevărat, Allah Preaînaltul ne va ușura această cale.

 

Îndepărtarea de haram și efortul de a câștiga ceea ce este halal reprezintă o „hijra” (migrare). Îmbrățișarea islamului de către frații români și surorile noastre românce este tot o „hijra”. Adoptarea hijabului este tot o „hijra”. Continuitatea și împlinirea rugăciunilor la timpul lor este o „hijra”, iar a rămâne la programul spiritual din luna Ramadan și după luna Ramadan este tot o „hijra”.



Profesor Demirel Gemaledin 

 Transcriere audio non-textuală
Camelia Hejou

 

 

Comentarii