Bismillahir
Rahmanir Rahim!
Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis
ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor
celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
قُلْ هَلْ أُنَبِّئُكُمْ بِشَرٍّ مِنْ ذَٰلِكَ مَثُوبَةً
عِنْدَ اللَّهِ ۚ مَنْ لَعَنَهُ اللَّهُ وَغَضِبَ عَلَيْهِ وَجَعَلَ مِنْهُمُ
الْقِرَدَةَ وَالْخَنَازِيرَ وَعَبَدَ الطَّاغُوتَ ۚ أُولَٰئِكَ شَرٌّ مَكَانًا
وَأَضَلُّ عَنْ سَوَاءِ السَّبِيلِ
60.
Spune: "Să vă vestesc eu despre ceva şi mai rău decât aceasta, ca răsplată
de la Allah? Aceia pe care i-a blestemat Allah şi pe care s-a mâniat şi i-a
prefăcut pe unii dintre ei în maimuţe şi în porci, ca şi cei care l-au adorat
pe Taghut, aceia au un loc şi mai rău şi sunt mai departe de calea cea
dreaptă!".
În versetele anterioare
am aflat despre pedeapsa pe care o vor primi cei care întorc spatele islamului,
Coranului și profetului Muhammed ﷺ. În acest
verset, Allah subhanahu wa taala vorbește despre o categorie de oameni,
îndeosebi despre iudei, care au primit din partea Lui Preaînaltul mai multe
pedepse:
- aceia pe care i-a blestemat Allah – înseamnă că
cei blestemați nu mai merită Mila lui Allah ; blestemul împiedică iertarea lui
Allah ﷻ să vină asupra persoanelor care au făcut păcate foarte grave, și nu doar
împotriva lui Allah ﷻ, ci și împotriva umanității. Să spunem că un păcat făcut
împotriva lui Allah ﷻ se poate ierta, însă păcatul împlinit împotriva oamenilor este mult mai
grav, deoarece, pe lângă faptul că se încalcă dreptul lui Allah, se încalcă și
drepturile oamenilor. Cei pe care Allah ﷻ i-a
blestemat, au omorât mai mulți Profeți
(pacea lui Allah fie asupra lor!); comunitatea la care Allah ﷻ a trimis cei mai mulți Profeți a fost comunitatea de iudei și
ori de câte ori acești Profeți nu răspundeau conform dorințelor lor, iudeii îi
omorau. Pentru aceste crime iudeii au primit blestemul lui Allah subhanahu wa
taala și celelalte pedepse care urmează;
- şi pe care s-a mâniat – adică Allah ﷻ s-a supărat, iar supărarea lui
Allah împiedică iertarea Lui să mai vină asupra celor pe care El s-a supărat;
- şi i-a
prefăcut pe unii dintre ei în maimuţe şi în porci - acest lucru poate însemna că ei au fost
transformați fizic în animalele menționate sau, după părerea unor savanți, doar capul lor arăta ca al unei maimuțe sau ca
al unui porc;
- ca şi cei
care l-au adorat pe Taghut – cei care, în pofida faptului
că vedeau toate minunile aduse de Profeți
de la Allah Preaînaltul, nu credeau și întorceau spatele; ”Taghut” înseamnă idol
- orice altceva sau altcineva care este
adorat în locul lui Allah subhanahu wa taala.
وَإِذَا جَاءُوكُمْ قَالُوا آمَنَّا وَقَدْ دَخَلُوا بِالْكُفْرِ وَهُمْ قَدْ
خَرَجُوا بِهِ ۚ وَاللَّهُ أَعْلَمُ بِمَا كَانُوا يَكْتُمُونَ
61. Şi
dacă ei vin la voi vă spun: "Credem!". Însă ei intră cu necredinţa şi
ies cu ea, iar Allah ştie prea bine ce ascund ei.
Ipocriții sunt cei care spun că au credință în Allah ﷻ, că sunt musulmani - ei se
roagă, țin post, chiar dau și bani la
săraci, însă ei nu fac aceste lucruri din credință, de dragul lui Allah și
pentru a obține Mulțumirea lui Allah, ci pentru diferite foloase lumești; când
se întâlnesc între ei sau cu necredincioșii, le spun acestora că ei de
fapt se prefac, dar nu sunt alături
de musulmani, nu cred în Allah ﷻ, în profetul Muhammed ﷺ, în Coran sau islam.
- intră cu
necredinţa şi ies cu ea – adică precum acea persoană care, chiar dacă i se oferă cel
mai bun tratament, cele mai deosebite și fine mâncăruri sau are parte de compania
celor mai deosebiți oameni, nu știe să proceseze aceste lucruri – la fel și iudeii, nu au vrut să înțeleagă că
aveau alături de ei un Profet, un Trimis, care le vorbea în numele lui Allah
Preaînaltul și ar fi fost o șansă enormă ca ei să ajungă în Grădinile
Paradisului.
Allah
ştie prea bine ce ascund ei – ei ascundeau necredința, însă
pentru diferite avantaje se prefăceau că sunt musulmani.
وَتَرَىٰ كَثِيرًا
مِنْهُمْ يُسَارِعُونَ فِي الْإِثْمِ وَالْعُدْوَانِ وَأَكْلِهِمُ السُّحْتَ ۚ
لَبِئْسَ مَا كَانُوا يَعْمَلُونَ
62. Îi
vei vedea pre mulţi dintre ei cum se grăbesc spre păcat, spre nelegiuire şi
spre mâncarea celor oprite. Şi cât de mare este răul pe care ei îl fac!
Versetul prezintă un
alt semn al ipocriților, și anume ușurința cu care aceștia fac păcate, ușurința
cu care desconsideră păcatele mari și în fața cui păcătuiesc, precum profetul
Muhammed ﷺ a spus: În
Ziua de Apoi credinciosul își va vedea cel mai mic păcat precum o
stânca ce stă să cadă asupra capului său, însă păcătosul își va
vedea cel mai mare păcat precum o muscă care trece prin fața sa, iar el o
îndepărtează cu mâna.
Graba către un păcat nu face parte din atitudinea unui musulman; un
musulman se grăbește către o faptă bună, Allah Preaînaltul chiar ne îndeamnă să
ne întrecem în împlinirea faptelor
bune, să fim un exemplu în împlinirea
faptelor bune.
Când se vorbește despre ”Mâncarea celor oprite” să nu se înțeleagă
de fiecare dată că este ceva haram (interzis), precum carnea de porc,
alcoolul sau alte lucruri interzise. În Coran
”a mânca” ¹ nu are de fiecare dată sensul
de a se hrăni cu alimente, ci de multe ori este vorba despre orice lucru sau o
sumă de bani câștigată în urma păcatelor
împlinite și din care se cumpără hrană, îmbrăcăminte sau orice altceva.
لَوْلَا يَنْهَاهُمُ الرَّبَّانِيُّونَ وَالْأَحْبَارُ
عَنْ قَوْلِهِمُ الْإِثْمَ وَأَكْلِهِمُ السُّحْتَ ۚ لَبِئْسَ مَا كَانُوا
يَصْنَعُونَ
63. Oare
rabinii şi învăţaţii lor nu-i opresc de la rostirea vorbelor păcătoase şi de la
mâncarea celor oprite? Ce mare rău săvârşesc!
Allah Preaînaltul le atrage din nou
atenția rabinilor și învățaților, deoarece aceștia aveau datoria de a fi adevărați și sinceri formatori de opinie. Să
spunem că o comunitate, din diferite motive sau de cele mai multe ori din ignoranță, se îndepărtează de lucrurile pe
care Allah ﷻ le poruncește, însă care este datoria unui imam, învățat sau
preot? Datoria acestora este de a-i ”trage”
pe acești oameni din păcat către fapte bune, de la drumul cel rău către
drumul cel bun și din minciună către adevăr. De aceea, un motiv pentru care
oamenii au ajuns de-a lungul istoriei omenirii să devieze de la calea cea
dreaptă este și faptul că mulți dintre
acești conducători spirtuali nu au făcut nimic să-i corecteze pe acești oameni,
dimpotrivă, de multe ori răul a început de la ei, tălmăcirea , deformarea sau
schimbarea versetelor divine au fost făcute chiar de către ei. Drept urmare, din
cauza unor asemenea oameni puși la conducere, comunități întregi s-au dizolvat
și oamenii și-au pierdut identitatea și credința.
Exegeza Coranului Profesor
Demirel Gemaledin
Transcriere audio non-textuală
Comentarii
Trimiteți un comentariu