Bismillahir
Rahmanir Rahim!
Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis
ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor
celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa! Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.
Spune
Allah în Sfântul Coran pogorât: ”Aceasta este Cartea, cea fără îndoială; Ea este
Călăuză pentru cei smeriţi.” (Al-Baqarah 2:2)
Luna
Ramadan este luna acestei Cărți mărețe – Coranul cel Sfânt, care face cunoscut
credinciosului cuvântul lui Allah Preaînaltul. Această Carte este cea mai mare
binecuvântare trimisă omenirii pe pământ. Coranul cel Sfânt este inimitabil și
a fost pogorât de Allah subhanahu wa taala în inima profetului
Muhhammed ﷺ prin intermediul îngerului Jibril
(Gabriel), pacea lui Allah fie asupra sa.
Transmis
din generație în generație și memorat de milioane de oameni, acest Coran Măreț
este funia lui Allah Preaînaltul și pomenirea cea mai deosebită; este drumul
cel drept și Adevărul. El reprezintă metodologia pe care un musulman trebuie să
o pună în practică în viața de zi cu zi. Coranul a schimbat inimile a milioane
de oameni, transformându-i pe primii musulmani din oameni slabi în oameni
puternici, unindu-i într-o singură comunitate prin puternice legături de
fraternitate. Această Carte i-a scos pe oameni din întuneric către lumină,
călăuzind omenirea pierdută pentru ca ea să înțeleagă ce înseamnă viața pioasă.
Coranul
Kerim este o motivație pentru toți cei care îl ascultă. Nu există persoană
asupra căreia Coranul să nu aibă efect, deoarece Allah Preaînaltul a făcut ca
el să fie văzut ca o lumină către Sirat Al-mustaqim (Calea cea
dreaptă). Din păcate, noi ne-am dezis de Coran și am îndepărtat această lumină
din viața noastră. Dacă sufletul Coranului trăia în poporul musulman, acesta ar
fi fost astăzi pionierul și conducătorul omenirii prin cele mai frumoase
exemple. Însă, întorcând spatele învățăturilor sale, am ajuns la coada
societății.
Sfântul
Coran este o minune de la Allah subhanahu wa taala: ”[Aceasta
este] o Revelaţie de la Cel Milostiv, Îndurător [Ar-Rahman, Ar-Rahim]. ~ O
Carte ale cărei versete sunt tâlcuite, un Coran arab, pentru un neam [de
oameni] care ştiu, ~ Un binevestitor şi un prevenitor, însă cei mai mulţi
dintre ei se întorc şi nu ascultă.”
De ce au
devenit inimile noastre atât de dure? De ce ascultăm Coranul și inimile noastre
nu se mai cutremură, așa cum se cutremura inima și lăcrimau ochii companionilor
Profetului ﷺ? Aceștia au dat ascultare versetelor
divine și le-au pus în practică. Coranul le-a schimbat viața și atitudinea, pe
când astăzi, musulmanii nu mai reprezintă metodologia Coranului și nu mai sunt
un exemplu pentru cei din jurul lor.
Unul
dintre cei care au simțit puterea versetelor coranice este Omar ibn al-Khattab
(Allah să fie mulțumit de el!). Acest „munte” puternic al istoriei islamului,
căruia nu-i lăcrima ochiul de mândrie în perioada preislamică, a început să
plângă atât de mult când a auzit Coranul, încât a leșinat zile la rând. Când
Omar conducea rugăciunea, oamenii îi auzeau plânsul printre versete chiar și
din ultimul rând al moscheii.
Un alt
exemplu este Said ibn Qays (Allah să fie mulțumit de el!), care avea o voce
deosebit de puternică. Când a auzit versetul: ”O, voi
cei care credeţi! Nu ridicaţi glasurile voastre peste glasul Profetului şi nu
strigaţi când vorbiţi cu el, aşa cum strigaţi voi unii la alţii, pentru ca
faptele voastre să nu fie în deşert, fără ca voi să băgaţi de seamă!”, s-a
închis în casă de teamă, crezând că faptele sale sunt pierdute. Aflând de
starea lui, profetul Muhhammed ﷺ le-a spus
companionilor să îi transmită lui Said că el este dintre locuitorii
Paradisului.
Să nu
credeți că doar musulmanii au rămas uimiți în fața Coranului. Se spune că Utbah
ibn Rabīʿah, consilierul quraișiților, s-a dus la profetul Muhhammed ﷺ să îi ofere bogății pentru a nu mai vorbi
despre islam. Profetul ﷺ i-a spus: „O, Abu
al-Walid! Ascultă de la mine!” și a recitat din sura Fussilat. Când a ajuns la
versetul: ”Şi dacă se întorc ei, atunci spune: 'Vă previn pe voi
asupra unei nenorociri asemenea nimicirii [care a lovit neamurile] ’Ad şi
Thamud!'”, Utbah
i-a pus mâna la gură Profetuluiﷺ, rugându-l să se oprească. S-a întors la
quraișiți cu fața schimbată, mărturisind că acele cuvinte nu sunt omenești,
nici vrăjitorie, ci ceva divin care te înalță într-un fel aparte.
Învățăm,
de asemenea, despre frumusețea recitării dintr-o relatare despre un companion
care citea capitolul Al-Baqarah. Calul său devenea agitat ori de câte ori el
recita. A doua zi, profetul Muhhammed ﷺ
i-a explicat: „Îngerii au fost cei care te-au acompaniat; ei
veniseră să asculte recitarea Coranului; dacă ai fi continuat recitarea,
oamenii ar fi putut să îi vadă pe îngeri.”
Ya Rabbil
Al-Amin, fă ca acest Coran să fie o primăvară pentru sufletele noastre!
Amintește-ne ceea ce am uitat din el și ajută-ne să punem în practică ceea ce
am aflat, pentru ca el să fie mijlocitor pentru noi în Ziua de Apoi. Fie ca
ultima faptă din viața noastră să fie cea mai îndrăgită de Tine! Amin!
Șeih Adnan Oun
.png)
Comentarii
Trimiteți un comentariu