RAMADAN - LUNA CORANULUI



Bismillahir Rahmanir Rahim!

Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!  Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.

Spune Allah în Sfântul Coran pogorât: ”Aceasta este Cartea, cea fără îndoială; Ea este Călăuză pentru cei smeriţi.” (Al-Baqarah 2:2)

Luna Ramadan este luna acestei Cărți mărețe – Coranul cel Sfânt, care face cunoscut credinciosului cuvântul lui Allah Preaînaltul. Această Carte este cea mai mare binecuvântare trimisă omenirii pe pământ. Coranul cel Sfânt este inimitabil și a fost pogorât de Allah subhanahu wa taala în inima profetului Muhhammed prin intermediul îngerului Jibril (Gabriel), pacea lui Allah fie asupra sa.

Transmis din generație în generație și memorat de milioane de oameni, acest Coran Măreț este funia lui Allah Preaînaltul și pomenirea cea mai deosebită; este drumul cel drept și Adevărul. El reprezintă metodologia pe care un musulman trebuie să o pună în practică în viața de zi cu zi. Coranul a schimbat inimile a milioane de oameni, transformându-i pe primii musulmani din oameni slabi în oameni puternici, unindu-i într-o singură comunitate prin puternice legături de fraternitate. Această Carte i-a scos pe oameni din întuneric către lumină, călăuzind omenirea pierdută pentru ca ea să înțeleagă ce înseamnă viața pioasă.

Coranul Kerim este o motivație pentru toți cei care îl ascultă. Nu există persoană asupra căreia Coranul să nu aibă efect, deoarece Allah Preaînaltul a făcut ca el să fie văzut ca o lumină către Sirat Al-mustaqim (Calea cea dreaptă). Din păcate, noi ne-am dezis de Coran și am îndepărtat această lumină din viața noastră. Dacă sufletul Coranului trăia în poporul musulman, acesta ar fi fost astăzi pionierul și conducătorul omenirii prin cele mai frumoase exemple. Însă, întorcând spatele învățăturilor sale, am ajuns la coada societății.

Sfântul Coran este o minune de la Allah subhanahu wa taala: ”[Aceasta este] o Revelaţie de la Cel Milostiv, Îndurător [Ar-Rahman, Ar-Rahim]. ~ O Carte ale cărei versete sunt tâlcuite, un Coran arab, pentru un neam [de oameni] care ştiu, ~ Un binevestitor şi un prevenitor, însă cei mai mulţi dintre ei se întorc şi nu ascultă.”

De ce au devenit inimile noastre atât de dure? De ce ascultăm Coranul și inimile noastre nu se mai cutremură, așa cum se cutremura inima și lăcrimau ochii companionilor Profetului ? Aceștia au dat ascultare versetelor divine și le-au pus în practică. Coranul le-a schimbat viața și atitudinea, pe când astăzi, musulmanii nu mai reprezintă metodologia Coranului și nu mai sunt un exemplu pentru cei din jurul lor.

Unul dintre cei care au simțit puterea versetelor coranice este Omar ibn al-Khattab (Allah să fie mulțumit de el!). Acest „munte” puternic al istoriei islamului, căruia nu-i lăcrima ochiul de mândrie în perioada preislamică, a început să plângă atât de mult când a auzit Coranul, încât a leșinat zile la rând. Când Omar conducea rugăciunea, oamenii îi auzeau plânsul printre versete chiar și din ultimul rând al moscheii.

Un alt exemplu este Said ibn Qays (Allah să fie mulțumit de el!), care avea o voce deosebit de puternică. Când a auzit versetul: ”O, voi cei care credeţi! Nu ridicaţi glasurile voastre peste glasul Profetului şi nu strigaţi când vorbiţi cu el, aşa cum strigaţi voi unii la alţii, pentru ca faptele voastre să nu fie în deşert, fără ca voi să băgaţi de seamă!”, s-a închis în casă de teamă, crezând că faptele sale sunt pierdute. Aflând de starea lui, profetul Muhhammed le-a spus companionilor să îi transmită lui Said că el este dintre locuitorii Paradisului.

Să nu credeți că doar musulmanii au rămas uimiți în fața Coranului. Se spune că Utbah ibn Rabīʿah, consilierul quraișiților, s-a dus la profetul Muhhammed să îi ofere bogății pentru a nu mai vorbi despre islam. Profetul i-a spus: „O, Abu al-Walid! Ascultă de la mine!” și a recitat din sura Fussilat. Când a ajuns la versetul: ”Şi dacă se întorc ei, atunci spune: 'Vă previn pe voi asupra unei nenorociri asemenea nimicirii [care a lovit neamurile] ’Ad şi Thamud!'”, Utbah i-a pus mâna la gură Profetului, rugându-l să se oprească. S-a întors la quraișiți cu fața schimbată, mărturisind că acele cuvinte nu sunt omenești, nici vrăjitorie, ci ceva divin care te înalță într-un fel aparte.

Învățăm, de asemenea, despre frumusețea recitării dintr-o relatare despre un companion care citea capitolul Al-Baqarah. Calul său devenea agitat ori de câte ori el recita. A doua zi, profetul Muhhammed i-a explicat: „Îngerii au fost cei care te-au acompaniat; ei veniseră să asculte recitarea Coranului; dacă ai fi continuat recitarea, oamenii ar fi putut să îi vadă pe îngeri.”

Ya Rabbil Al-Amin, fă ca acest Coran să fie o primăvară pentru sufletele noastre! Amintește-ne ceea ce am uitat din el și ajută-ne să punem în practică ceea ce am aflat, pentru ca el să fie mijlocitor pentru noi în Ziua de Apoi. Fie ca ultima faptă din viața noastră să fie cea mai îndrăgită de Tine! Amin!

 

Șeih Adnan Oun

Traducere din limba arabă
Profesor Demirel Gemaledin

 Transcriere audio non-textuală
Camelia Hejou

 

 

Comentarii