يَا أَيُّهَا
الَّذِينَ آمَنُوا لَا تُلْهِكُمْ أَمْوَالُكُمْ وَلَا أَوْلَادُكُمْ عَنْ ذِكْرِ
اللَّهِ ۚ وَمَنْ يَفْعَلْ ذَٰلِكَ فَأُولَٰئِكَ هُمُ الْخَاسِرُونَ
O, voi cei care credeţi!
Să nu vă abată averile voastre şi copiii voştri de la pomenirea lui Allah! Cei
care fac aceasta, aceia vor fi pierduţi! (Al-Munafiqun 63:9)
Și ce înseamnă ذِكْرِ اللَّهِ –pomenirea lui Allah?
Pomenirea lui Allah ﷻ nu este doar o
simplă pomenire verbală, ci înseamnă să-l ai în permanență pe Allah ﷻ în mintea ta.
Dacă preocuparea față de averea și copiii tăi este o
prioritate, înaintea lui Allah ﷻ,
atunci ești pe un drum greșit, căci Allah Preaînaltul spune că cei care fac așa sunt pierduți. Dacă
te atașezi foarte mult de bani, de avere, de copii și uiți de Allah ﷻ, atunci ești dintre cei pierduți, pentru
că nu l-ai cunoscut pe Creatorul tău, l-ai omis, l-ai neglijat, l-ai uitat și
ai dat importanță lucrurilor efemere.
Averea ta trebuie să stea în buzunar, nu în suflet, și nu trebuie să fie un
obiectiv pentru tine în această viață. Averea este importantă, de
asemenea, copiii sunt foarte importanți,
sunt bucuria noastră în această viață,
însă nu trebuie să reprezinte scopul nostru
în această viață. Copiii, dacă sunt buni și dreptcredincioși, sunt o investiție
a părinților și un câștig, dar în același timp pot fi și un lucru negativ la
adresa părinților. Averea și copiii sunt încercările noastre în această viață.
Prioritatea și scopul fiecărui
credincios în această viață ar trebui să
fie obținerea mulțumirii lui Allah subhanahu wa taala, apoi averea și copiii.
Dacă averea și copiii ne îndepărtează de rugăciune, de Allah ﷻ și de ceea a poruncit
Allah Preaînaltul, atunci nu este bine, deoarece, conform versetului, dacă se
întâmplă acest lucru putem fi dintre cei pierduți.
Din păcate, observăm că în această
viață unii oameni iubesc averea foarte mult, mai mult decât pe Allah ﷻ și mai mult decât copiii - ei și-au făcut din avere un
scop, alții trăiesc doar pentru copii și au făcut din ei un scop în această
viață, de parcă au fost creați pentru copiii lor; dacă sunt întrebați de ce trăiesc pe acest pământ, ei vor
răspunde: ”Trăiesc pentru copiii mei!”.
Nu este corect să spunem acest lucru. Într-adevăr, copiii sunt foarte
importanți și sunt bucuria noastră în
această viață, însă noi trăim pentru Allah și mulțumirea Lui Preaînaltul. Dacă
prioritatea noastră va fi Allah și pomenirea lui Allah ﷻ, copiii noștri vor fi bine, in sha Allah; dacă ne atașăm de avere și aceasta devine scopul
nostru în această viață, copiii noștri o vor lua pe urmele noastre.
Un credincios trebuie să muncească
și să câștige bani, trebuie să-și iubească copiii, să aibă grijă de ei și să le
ofere cea mai bună educație, însă niciodată nu trebuie ca acestea să fie pentru el un scop
în această viață.
Allah Preaînaltul să fie mulțumit de noi toți și să ne facă dintre cei care îi acordă prioritate lui Allah Preaînaltul și mai apoi copiilor și averii! Când iubim foarte mult pe cineva, îi provocăm daune, de aceea trebuie să avem o limită în această iubire, însă pe Allah subhanahu wa taala îl putem iubi nelimitat pentru că nimeni și nimic nu-i poate provoca vreo daună.
Profesor Enghin Kerim
Transcriere audio non-textuală
Comentarii
Trimiteți un comentariu