.png)
Bismillahir
Rahmanir Rahim!
Pacea şi
binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed, cel care a fost trimis
ca o îndurare pentru toate lumile, asupra companionilor săi şi a tuturor celor
care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
Cea mai
sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu este
cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra
sa! Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi duc către pierzanie,
iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este mai puțin şi
autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi tot ceea ce a
promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.
Spune
profetul Muhammed ﷺ într-o relatare
autentică: "Nu îi injurați pe vreunul dintre companionii mei
pentru că, dacă vreunul dintre voi ar da sadaqah aur şi argint cât muntele
Uhud, tot nu ar prinde răsplată nici măcar jumătate din câte fapte
bune ar face."
Companionii (Allah să fie mulțumit de ei!)
au fost aleși de Allah Preaînaltul pentru a fi aproape de Profetul Muhammed ﷺ.
Noi trebuie să îi așezăm la loc de cinste în orice timp, chiar dacă au trecut
mii de ani de când nu mai sunt printre noi, fiindcă ei ne-au transmis această
credință în formă autentică, cu învățăturile complete ale Profetului ﷺ
și cu mare responsabilitate. De ce nu urmăm tradiția și exemplul lor? De ce nu
trăim viața așa cum au trăit-o ei alături de Profet ﷺ?
Companionii
au ascultat ceea ce Profetul ﷺ le-a spus: "Urmați-mă
pe mine și exemplul celor care vin după mine!". Ei s-au
conformat în totalitate cerințelor Coranului și Sunnei, fiind sinceri în
promisiunile făcute lui Allah ﷻ, în
credința lor și în dragostea față de Trimisul Său. Cu această sinceritate, au
împlinit fapte dedicate doar lui Allah, fără a se abate de la scopul lor, așa
cum se întâmplă adesea cu noi astăzi. Dragostea lor era doar pentru Allah și
Trimisul Său (ﷺ) și tocmai de aceea
au reușit să atingă un nivel atât de înalt. Ei au pus în practică această
„Constituție Divină” – Coranul – interzicând ceea ce Allah a interzis,
permițând ceea ce El ﷻ a permis și îndreptându-se
acolo unde Coranul i-a călăuzit. Onorabili, generoși şi cu frică de Allah.
Un exemplu deosebit este Talha, fiul lui
Barah (ra), un copil care i-a spus Profetului ﷺ: "O,
Trimis al lui Allah! Poruncește-mi orice îți place sau îți dorești, și nu voi
ieși din cuvântul tău!". Aceste vorbe sunt atât de profunde, încât ai
crede că vin de la un om matur. Însă tânărul Barah era doar un copil cu o
gândire aleasă; Allah se uită în inimile robilor și îi alege pe cei mai buni,
așa cum l-a ales pe Profetul Muhammed ﷺ pentru
ultima misiune profetică.
Dacă privim către acea generație unică, ce
a primit Islamul direct de la izvorul autentic, vom observa cât de onorați au
fost de către Allah Preaînaltul. Ei au avut șansa de a „îmbrăca” Islamul în
toate formele sale, urmând exemplul viu al Profetului ﷺ. Prin
urmare, ne întrebăm: este de ajuns doar să citim despre Profeți și companioni
fără a le adopta valorile, mai ales în perioadele dificile prin care trece
Islamul astăzi? Și companionii au avut parte de încercări grele, dar au
practicat Islamul cu o mare putere, statornicie și dăruire.
Vă voi vorbi astăzi despre unul dintre
acești companioni deosebiți: Jundub, fiul lui Junada (cunoscut sub porecla Abu
Zar al-Ghifari). Bukhari și Muslim relatează felul în care Abu Zar a îmbrățișat Islamul
chiar înainte de a-l cunoaște personal pe Profetul Muhammed ﷺ.
Povestea lui începe astfel: "Am ieșit
eu, fratele meu Uneis și mama noastră, din tribul Ghifar. Când ne-am apropiat
de Mecca, Uneis a zis:
— Am ceva de făcut în Mecca și mă întorc
repede.
— Crezi că e bine, frate? a întrebat Abu
Zar șovăind, dar a încuviințat."
Uneis a întârziat, iar la întoarcere i-a
spus lui Abu Zar că a cunoscut un om care spune că este Trimisul lui Allah și
care rostește aceleași vorbe în care Abu Zar credea deja. Inima lui Abu Zar s-a
cutremurat și a simțit că trebuie să-l întâlnească. L-a întrebat pe Uneis:
— Ce spun oamenii despre el?
— Spun că este poet, vrăjitor și nebun,
i-a răspuns Uneis.
— Dar tu ce spui despre el după ce l-ai
cunoscut?
— Vorba sa nu este vorba vrăjitorilor, iar
dacă îi pui cuvintele lângă cele ale poeților, vei vedea că sunt foarte
diferite.
— Atunci, ce spui tu despre el?
— Mă jur că el este sincer, iar poporul
mincinos! a spus Uneis.
Această mărturie l-a determinat pe Abu Zar
să îndrăgească Islamul și mai mult. Deși Uneis l-a avertizat că oamenii din
Mecca le fac rău celor care îl urmează pe Profet ﷺ, Abu Zar a
pornit spre oraș. Pe drum, a întâlnit un om cu aspect modest care, în loc să-l
îndrume, a început să strige: „Profetul! Profetul!”, lovindu-l pe Abu Zar cu o
bucată de lemn.
Ajuns la Ka’ba, Abu Zar s-a spălat de
sânge și a supraviețuit treizeci de zile bând doar apă Zam-Zam. Într-o zi, Ali
(ra) l-a văzut și l-a întrebat dacă are nevoie de un loc unde să stea. Abu Zar
i-a mărturisit că îl va urma doar dacă îl va conduce la Profetul Muhammed ﷺ.
Ali l-a asigurat de protecția sa și astfel au ajuns la Trimisul lui Allah ﷺ,
pe care Abu Zar l-a salutat cu salutul islamic: "Assalamu aleikum!".
Profetul ﷺ l-a
întrebat ce a mâncat în acele treizeci de zile, iar Abu Zar i-a răspuns că a
supraviețuit doar cu apă Zam-Zam. Profetul ﷺ i-a
explicat că apa Zam-Zam este sfântă și binecuvântată, fiind o „mâncare care
îndestulează”. Ulterior, Abu Bakr (ra) a primit permisiunea de a-l hrăni pe Abu
Zar, care a mărturisit că niciodată nu mâncase ceva atât de bun.
Profetul ﷺ
i-a vorbit apoi despre migrarea către Yathrib (Medina) și l-a sfătuit să se
întoarcă la poporul său pentru a le preda învățăturile primite. Abu Zar s-a
întors în tribul Ghifar, unde mama și fratele său îmbrățișaseră deja credința.
Prin eforturile lui, jumătate din trib a devenit musulmană imediat, iar restul
au promis că vor trece la Islam la sosirea Profetului ﷺ în tribul
lor. Când au plecat ulterior către Medina, Profetul ﷺ i-a lăudat
spunând că Allah a iertat tribul Ghifar, iar cei care fac parte din el sunt
parte din „familia” Islamului.
Așa s-au jertfit companionii Profetului
Muhammed ﷺ: doar pentru a-l putea întâlni, pentru a-l
vedea, pentru a-l auzi și pentru a-l asculta. Cine își dorește să îl
întâlnească pe Profet ﷺ în Ziua de Apoi trebuie să îi împlinească
tradiția aici, pe pământ.
Profetul Muhammed ﷺ i-a
îndemnat pe toți companionii ca, atunci când întâlnesc pe cineva cu calități
deosebite — așa cum l-a întâlnit el pe Abu Zar, de ale cărui virtuți a fost
impresionat și despre care vorbea tuturor — să prețuiască acea persoană. I-a
învățat să o respecte pentru sinceritatea inimii și pentru devotamentul în
dragostea și supunerea față de Allah și Trimisul Său.
Despre Abu Zar, Profetul Muhammed ﷺ
a vorbit foarte mult. Iată câteva dintre calitățile deosebite ale acestui mare
companion:
Iarba nu a mai fost călcată de un om
precum Abu Zar. Avea o limbă dreaptă și sinceră — o personalitate a Islamului
pe care însuși Profetul ﷺ și companionii o respectau profund. El era
departe de cele lumești, neacordând importanță și nedorind nimic din avuțiile
acestei lumi.
După moartea Profetului ﷺ,
neacceptând să mai locuiască într-un oraș în care Trimisul lui Allah nu mai
era, el a plecat din Medina și s-a retras într-o casă modestă situată în
împrejurimi, la Al-Rabdha. Omar (ra), dorind să îl ajute, i-a oferit o sumă de
bani, dar Abu Zar l-a refuzat, spunând că nu dorește nimic din bogățiile lumii.
Când moartea i-a bătut la ușă, soția sa,
aflată lângă el, a început să plângă, fiindcă nu îl putea ajuta cu nimic și nu
avea nici măcar o haină cu care să îl învelească după ce va muri. Abu Zar a
liniștit-o, spunându-i să nu plângă. I-a amintit că, într-o zi, pe când se afla
în preajma Profetului Muhammed ﷺ alături de
alți companioni, acesta le-a spus că unul dintre cei prezenți în acea adunare
va muri într-o locație îndepărtată și va fi asistat de un credincios. Abu Zar a
înțeles că el este acela, deoarece toți ceilalți companioni din acea adunare
muriseră deja, iar el se afla acum singur, departe de Medina.
A îndemnat-o să deschidă ușa, spunându-i
că va vedea oamenii venind cu giulgiul pregătit. Într-adevăr, când a deschis
ușa, un grup de oameni veneau călare. Întrebați de soția lui Abu Zar cine sunt,
aceștia au răspuns că au auzit că în acea casă va muri un companion credincios
și au venit să îndeplinească ritualurile de înmormântare. Când au intrat, Abu
Zar i-a întrebat care dintre ei este fără de păcat. Un tânăr a răspuns că el
este acela și că cele două haine pe care le are sunt de la mama lui, nepătate
de păcat. Abu Zar a încuviințat atunci să fie învelit în acele haine la
momentul plecării sale.
Aceasta a
fost povestea lui Abu Zar și a tribului său — o lecție de viață care ne
îndeamnă să medităm și să luăm aminte. Să ne întrebăm dacă comportamentul
nostru este asemenea lor, cui dedicăm noi devotamentul și dragostea noastră și
cum trăim Islamul: îl trăim cu adevărat? Faptele noastre reflectă faptul că
suntem musulmani care respectă și urmează cuvântul lui Allah și tradiția
Profetului Muhammed ﷺ?
Șeih Adnan Oun
Comentarii
Trimiteți un comentariu