.png)
Bismillahi
Rahman Rahim!
Pacea şi
binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed, cel care a fost trimis
ca o îndurare pentru toate lumile, asupra companionilor săi şi a tuturor celor
care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
Cea mai sinceră
vorbă este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu este cel al
Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa! Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi
duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este
mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi
tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.
Spune Allah
Preaînaltul în Sfântul Coran pogorât:
O,
voi cei care credeţi! Fiţi cu frică de Allah, aşa cum se cuvine să fie frica de
El şi să nu vă săvârşiţi din viaţă decât fiind musulmani! (3:102)
O,
voi, oameni! Fiți cu frică de Domnul vostru care v-a făcut dintr-o singură
ființă şi a făcut din aceasta şi pe perechea ei şi care a răspândit din cele
două [ființe] mulți bărbați şi femei! Fiți cu frică de Allah în numele căruia
vă conjurați [unii pe alții] și [fiți cu frică de ruperea] legăturilor de
rudenie, căci Allah este Veghetor peste voi [Raqib]!
(4:1)
O,
voi cei care credeți! Fiți cu frică de Allah și spuneți vorbe adevărate.
(33:70)
O,
voi cei care credeți! Dacă sunteți cu frică de Allah, atunci El vă va da vouă
un Îndreptar și vă va șterge vouă faptele rele și vă va ierta, căci Allah este
dătător de har nemărginit. (8:29)
Trăim un timp
în care barakah (binecuvântarea) este împiedicată să coboare, iar noi, oamenii,
constituim unul dintre motivele acestei rețineri. Barakah a fost ridicată
dintre oameni și această situație se întețește pe măsură ce timpul trece.
Profetul Muhammed ﷺ a spus într-un hadis că seceta nu constă
în lipsa ploii, ci înseamnă să plouă, iar din această ploaie prind viață
plantele, recoltele, copacii, iarba, florile. Și atunci ne întrebăm: De ce a spus Profetul ﷺ că seceta înseamnă
ploaie, dacă știm că lipsa ploii provoacă seceta care distruge recoltele, arde
câmpurile și copacii, iarba verde și plantele?
Profetul Muhammed ﷺ a spus la acel moment că seceta înseamnă
să plouă, ”și plouă, dar voi nu aveți nicio barakah (binecuvântare) din
această ploaie”.
Unii oameni
cred că barakah constă doar în existența
binecuvântării, însă barakah nu înseamnă doar existența binecuvântării, ci înseamnă să și beneficiezi de pe urma ei.
Așadar, atunci când dorim binecuvântări de la Allah Preaînaltul trebuie să
cerem și ”afia” , adică lucruri care ne completează și ne mulțumesc. Ploaia în sine
este considerată o barakah, dar dacă nu o simțim și nu beneficiem de pe urma ei înseamnă că nu este o binecuvântare pentru
noi. Barakah se află în toate lucrurile și peste tot. Atunci se naște
întrebarea: Care este motivul sau cine este cel care face ca barakah să
dispară? Motivul dispariției
binecuvântării sunt păcatele pe care o persoană le împlinește atunci când se află în
singurătate, de exemplu, acasă, unde are
două posibilități: ori păcătuiește considerând că este singură și nimeni nu o
vede, ori continuă să-l adore pe Allah
și cere barakah de la El
Preaînaltul. Adorarea lui Allah ﷻ atunci când o persoană
este singură este cel mai bun leac pentru inimă, iar păcatele comise în
singurătate distrug inima. Mulți dintre noi nu găsim barakah în timpul nostru,
în afaceri sau în învățătura noastră; uneori mâncăm cea mai bună mâncare și nu
simțim că ne săturam, ba mai mult decât atât, ne și îmbolnăvim din cauza ei;
somnul este o binecuvântare și înseamnă odihnă, însă uneori dormim și ne trezim
foarte obosiți, ceea ce înseamnă că nu am găsit barakah în acel somn; avem copii, dar nu simțim
binecuvântare, avem soți/soții, dar nu simțim binecuvântare în viața de
familie. Motivul pentru care nu reușim să simțim și să beneficiem de barakah sunt
păcatele comise atunci când suntem singuri și credem că nimeni nu ne vede.
Mulți dintre
noi avem afaceri și câștigăm bani, dar banii vin și pleacă, iar noi nu simțim binecuvântarea și nu ne alegem cu nici un folos din acel
câștig. Uneori mâncăm alături de frații noștri musulmani și chiar dacă mâncăm
foarte puțin, totuși ne săturăm, alteori, când mâncăm singuri, deși mâncăm
mult, nu simțim acea senzație de sațietate. Aceasta este diferența între a avea
barakah atunci când mănânci și a nu avea barakah atunci când ai destulă
mâncare, dar nu simți binecuvântarea ei.
Așa cum am spus
anterior, barakah există în toate lucrurile și peste tot, însă ne întrebăm unde
este barakah pentru frații noștri din Palestina? Există persoane care sunt
religioase ziua, însă cum se lasă noaptea și cluburile se deschid, ei sunt
prezenți imediat acolo și apoi se miră de ce
barakah nu coboară în viața lor. Pentru a beneficia de barakah fiecare
persoană trebuie să conștientizeze de ce lipsește barakah din viața ei, unde a
greșit și să înceapă schimbarea cu
ea/el înșiși.
Profetul
Muhammed ﷺ a spus că în Ziua Judecății oamenii vor veni în fața lui Allah
Preaînaltul cu munți de fapte bune, însă Allah ﷻ le va spulbera într-o
clipă. Companionii l-au întrebat: ”Cine sunt acești oameni?” El ﷺ a zis: ”Sunt oameni ca voi, care postesc și se roagă în timpul
nopții, însă atunci când rămân singuri se afundă în comiterea păcatelor.”
Nu va exista
nici un om care să ajungă în fața lui Allah Preaînaltul și să nu fie întrebat: ”M-ai
făcut tu pe Mine doar un privitor neimportant la păcatele tale?” Această întrebare va fi pusă întregii Ummah
(comunitatea islamică). Dar cum înțelegem această întrebare? Când un om
păcătuiește, se ascunde de ceilalți oameni crezând că astfel nimeni nu îl vede
și se afundă el în păcate uitând că
Allah știe și vede tot, astfel desconsiderându-L pe El Preaînaltul. De aceea
Allah ﷻ
îl va întreba ”M-ai făcut tu pe Mine doar un privitor neimportant la
păcatele tale?”, adică te-ai ascuns tu de toată lumea și de Mine ai uitat
și m-ai pus să privesc la toate păcatele tale? Imaginați-vă cum va cădea carnea
de pe fața omului de rușinea pe care o va simți față de Allah Preaînaltul!
Cu toții cunoaștem
povestea lui Mariam (fecioara Maria), mama lui Isa (Isus) – pacea lui Allah fie
asupra lor! De câte ori Zaharia o vizita în templu, găsea lângă ea mâncare
proaspătă. ﴾”...Şi de fiecare dată când intra Zaharia la ea în templu, găsea lângă ea mâncare. Şi a
întrebat-o el: “O, Maria, de unde ai
aceasta?” Iar ea îi răspundea: “Ea este de la Allah!” Allah îl hrăneşte
pe cel pe care El voieşte, fără
socoteală! ~ Atunci, Zaharia s-a rugat Domnului său, zicând: “Doamne, dăruieşte-mi mie de la Tine vlăstare
binecuvântate, căci Tu eşti Cel care
Aude ruga!”.﴿ (3:37-38)
Așa cum spune
versetul, Mariam trăia într-un templu, iar acest lucru denotă faptul că ea era
în singurătate și îl adora pe Allah Preaînaltul. Zaharia a râvnit la acele
binecuvântări și s-a retras în singurătate rugându-l pe Allah să-i dea un
urmaș. Allah Preaînaltul i-a acceptat
ruga și l-a binecuvântat pe Zaharia: ”Atunci, l-au chemat îngerii, în vreme ce el se ruga, stând în
picioare, în templu, [zicându-i]: “Iată că Allah ţi-l vesteşte pe Yahya, care
va adeveri un cuvânt al lui Allah. [Şi el va fi] un bărbat nobil, neprihănit,
un profet dintre cei evlavioşi”. (3:39)
Observăm că
Zaharia învață de la Mariam (pacea lui Allah fie asupra lor!) importanța
adorării lui Allah Preaînaltul în solitudine, și nu doar învață, ci
conștientizează, pentru că a văzut cu
ochii lui binecuvântările primite de Mariam atunci când îl adora pe Allah în
singurătate. Așadar, Zaharia se retrage în singurătate și se roagă la Allah,
iar Allah răspunde rugii lui Zaharia. Zaharia a conștientizat faptul că
mâncarea pe care o primea Mariam era de la Allah Preaînaltul, deoarece găsea în
camera ei fructe proaspete pentru care
nu era încă sezonul.
Adorarea lui
Allah Preaînaltul atunci când o persoană se află în singurătate aduce barakah (binecuvântare) asupra comunității. Și mai spune Allah
Preaînaltul în Sfântul Coran: ”Şi după ce s-a
despărţit de ei şi de ceea ce adorau ei în locul lui Allah, Noi i-am dăruit lui
pe Isaac şi pe Iacob şi din fiecare Noi am făcut un profet.” (19:49) Sunt multe exemple în Sfântul Coran despre oameni care se retrag în singurătate pentru a-l adora pe Allah, iar Allah îi binecuvântează. Un astfel de exemplu îl regăsim în capitolul Al-Kahf, pe care îl citim în
fiecare vineri, despre niște tineri care s-au retras într-o peșteră și au rămas
acolo timp de 300 de ani. Acești tineri îi chemau pe oameni la credința în
Allah Unicul, însă aceștia nu au vrut să creadă și i-au asuprit. Prin urmare,
Allah ﷻ
i-a inspirat pe tineri să se retragă într-o peșteră: „De vă depărtaţi voi de la ei şi de aceia la care ei se
închină, afară de Allah, adăpostiţi-vă în peşteră! Domnul vostru va întinde
mila Sa asupra voastră şi vă va orândui lucrurile voastre în linişte şi tihnă.”
(18:16) Ei au rămas acolo „trei sute
de ani (solari) şi încă nouă (pentru anii lunari)” (18:25) și i-a ajutat
Allah cu miracole minunate.
Vă amintiți de
Bilal (Allah să fie mulțumit de el!)? Bilal a fost primul muezin al islamului.
Responsabilitatea lui Bilal era să cheme oamenii la rugăciune. Bilal nu s-a
mândrit cu faptul că este muezin, ci i-a spus odată Profetului ﷺ:
”Dacă se întâmplă să mi se întrerupă starea de curățenie, împlinesc
abluțiunea și mă rog două unități de rugăciune fără ca nimeni să mă vadă”.
Aceasta este adorarea din singurătate, să-l adori pe Allah și nimeni în afară
de El Preaînaltul să nu știe. Rferindu-se
la Bilal, profetul Muhammed ﷺ a
zis: ”Am auzit pașii încălțărilor lui Bilal în Paradis.”
De asemenea,
există multe relatări despre companionii Profetului ﷺ în ceea ce
privește actele lor de adorare împlinite în singurătate și despre foarte mulți
califi care au condus după moartea Profetului ﷺ, care, de asemenea,
împlineau acte de adorare și fapte bune fără ca nimeni să știe în afară de
Allah Preaînaltul.
Probabil cu
toții știți hadisul în care se vorbește despre cele șapte categorii de oamenii
ce vor avea parte de umbra lui Allah în ziua în care nu va exista nicio umbră
în afară de umbra lui Allah Preaînaltul: „Şapte (categorii de oameni) vor fi protejaţi de Umbra lui Allah în Ziua
în care nu va exista nicio altă umbră în afară de Umbra Lui (adică în Ziua
Învierii):... o persoană care a dat caritate în taină (până într-acolo
încât) mâna lui stângă nu ştie ce a dat mâna lui dreaptă şi o persoană care L-a
pomenit pe Allah în taină şi căreia i-au lăcrimat ochii.” (Al-Bukhari şi Muslim)
Două dintre cele șapte categorii de oameni se
referă la acțiunile oamenilor împlinite în singurătate: oamenii care-L adoră pe Allah în singurătate și ochii
lor lăcrimează și cei care oferă sadaqah (milostenie) cu mâna dreaptă, fără ca
stânga să știe (adică în secret).
Dragi frați și
surori, rugați-vă la Allah Preaînaltul să avem șansa să-L adorăm în sigurătate!
De multe ori,
atunci când ajungem seara acasă suntem foarte obosiți și dacă ne întâmpină
copiii cu bucurie, avem tendința de a-i respinge, nedorindu-ne altceva decât să
ne odihnim; în acele momente trebuie să recităm sura Al-Ikhlas de trei ori și
Allah Preaînaltul va trimite binecuvântarea asupra noastră și a casei noastre.
Observăm
familii în care soția sau copiii îl adoră pe Allah Preaînaltul, însă
bunăstarea materială a acelei familii
este precară. Pare că ei nu au primit binecuvântare, dar nu este așa, căci
soțul, resepectiv tatăl, a fost binecuvântat cu fericirea familiei, a fost
binecuvântat de fapt cu ceea ce Allah a știut că este mai bine pentru el. Exită
oameni care sunt binecuvântați cu o stare materială foarte bună, însă nu au
parte de fericirea unei familii și toți banii din lume nu pot egala
binecuvântarea de a avea o familie fericită și împlinită.
Adorarea lui
Allah în singurătate are nevoie de exercițiu și trebuie să începem să împlinim
câte puțin, pentru ca mai apoi, atunci
când ne aflăm în singurătate, să-L adorăm pe Allah din instinct; când vom reuși
acest lucru înseamnă că am conștientizat existența Lui Allah și prezența
Lui Preaînaltul în viața noastră.
Huzaifa Bin
Al-Yaman (Allah să fie mulțumit de el!) a fost companionul și confidentul profetului Muhammed
ﷺ.
Datorită capacității lui Huzaifa de a păstra un secret, Profetul ﷺ i-a încredințat numele celor 300 de
munafiqini (ipocriți). A fost un secret important pe care Profetul ﷺ nu l-a dezvăluit nimănui din
tovarășii lui în afară de Huzaifa.
Așadar, trebuie
să știm că dacă îl adorăm pe Allah doar când ne aflăm în public și știm că ne
văd alți oameni, iar atunci când ajungem
acasă și nu ne vede nimeni renunțăm la această adorare și uităm de Allah și de
faptul că El Preaînaltul aude și vede tot,
acest comportament este cel al unui munafiq (ipocrit). Și ce poate
însemna acest comportament dacă nu fățărnicie?
O, Allah, coboară binecuvântarea Ta asupra oamenilor, asupra musulmanilor care au nevoie de Tine, în special asupra musulmanilor din Gaza și Palestina, hrănește-i pe cei care sunt flămânzi, însănătoșește-i pe cei care sunt bolnavi și ofereă-le Paradisul celor care au părăsit această lume în lupta pe Calea Ta! Amin!
Dr. Abu Al-Ola Nagi Al-Ghithy
Comentarii
Trimiteți un comentariu