Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
Cum ”citim” semnele divine?
Care este înțelepciunea din spatele încercărilor din această viață?
De ce Allah subhanahu wa ta'ala supune oamenii la teste și greutăți?
Uneori, când asupra lor se abate o nenorocire sau greutate, oamenii gândesc despre Allah subhanahu wa ta'ala că este nedrept și se întreabă: "De ce tocmai mie mi se întâmplă acest necaz, de ce tocmai asupra mea s-a abătut sărăcia, de ce alții sunt bogați, frumoși și sănătoși iar eu nici sănătate nu am, dimpotrivă, am și un handicap, de ce eu sunt urât și scund, iar altul este frumos și înalt, de ce eu nu sunt la fel de inteligent ca celălalt? Acești oameni sunt nemulțumiți și întreabă: "Unde este dreptatea lui Allah?" Astfel, ei se îndepărtează de religie, credință și Creator. De ce? Pentru că acest gen de oameni consideră că materia (corpul) reprezintă pentru Allah subhanahu wa ta'ala un criteriu de diferențiere, prin urmare, aceștia consideră că unii oameni sunt favorizați, iar ei sunt nedreptățiți.
Prin înțelepciunea lui Allah subhanahu wa ta'ala , fiecare om a fost binecuvântat și înzestrat cu ceva anume. Pe unii dintre oameni, Allah subhanahu wa ta'ala i-a încercat cu binele, cu bogăția și frumusețea, pe alții i-a încercat cu sărăcia și tristețea. Aceste încercări au fost date fiecăruia conform planului și înțelepciunii Lui Allah și nicidecum pentru a-i privilegia pe unii față de alții, căci singurul privilegiu conform islamului este crezul si puritatea sufletelor noastre.
Omul nu înseamnă doar materie, ci înainte de toate omul înseamnă spirit. Corpul uman este haina sufletului. Oare omul și-a ales acest corp, etnia, familia și ziua în care să vină pe lume? O întrebare retorică al cărei răspuns îl cunoaștem cu toții. Allah subhanahu wa ta'ala, Unicul Creator, Cel care înzestrează pe cine dorește, Cel care dă viață și ia viața, El PreaÎnaltul ne încearcă prin aceste daruri.
Oare omul privește lucrurile din această perspectivă? Oare se gândește că mai mult decât materie, el înseamnă spirit, suflet, sentimente?
Materia (corpul) este trecătoare. Când sufletul va părăsi corpul, acesta din urmă va putrezi în mormânt, iar sufletul se va înălța și va păși în Lumea de Apoi, unde Allah subhanahu wa ta'ala îl va răsplăti pe cel care a făcut bine și îl va pedepsi pe cel care a făcut rău, iar El Preaînaltul nu este nedrept și nu va nedreptăți pe nimeni. Allah subhanahu wa ta'ala nu a dăruit bogăție și frumusețe unui om fiindcă l-a considerat mai bun decât cel căruia i-a dăruit o înfățișare mai puțin plăcută și sărăcie, ci i-a supus prin aceste lucruri la diferite încercări. Uneori, încercarea cu bogăția este mai grea decât încercarea prin sărăcie, iar încercarea prin frumusețe este mai grea decât încercarea prin urâțenie, de aceea, atunci când vorbim despre om ne referim în primul rând la spirit, și apoi la materie, deoarece sufletul - ceea ce omul deține în interior - este acel lucru care îl reprezintă, și nu trupul. Prin urmare, ținând cont de faptul că materia și tot ceea ce ține de acest corp nu este un criteriu de diferențiere în baza căruia Allah subhanahu wa ta'ala înzestrează oamenii, înseamnă că toate aceste binecuvântări sunt încercări de la Creatorul nostru.
De ce Allah a creat viața și moartea și care este scopul creației?
Iată ce ne spune Allah subhanahu wa ta'ala în sura Al Mulk:
"Acela care a făcut moartea și viața, ca să vă încerce pe voi, [pentru a vedea] care dintre voi este mai bun întru faptă. Și El este Puternic [și] Iertător [Al-'Aziz, Al-Ghafur]." (67:2)
Allah subhanahu wa ta'ala ne trimite semne și încercări tot timpul, fie că le vedem sau nu; unele încercări sunt individuale, iar altele colective, așa cum de altfel au fost încercate și popoarele de dinaintea noastră, pentru a le testa credința. Credința are o importanță deosebită în momentele de încercări, momente în care Allah subhanahu wa ta'ala îl deosebește pe cel care crede de cel care nu crede, și cu toții își amintesc și se întorc la Creatorul lor.
"Cât despre om, când Domnul său îl încearcă și îl cinstește și este Îndurător cu el, atunci el zice: "Domnul meu m-a cinstit!"~Însă când Domnul său îl încearcă și-i micșorează lui înzestrarea, atunci el zice: "Domnul meu m-a umilit!" (89:15-16)
Allah subhanahu wa ta'ala îl redă în aceste versete pe cel care este mulțumit doar atunci când primește, iar când primește mai puțin se consideră nedreptățit. Profetul Muhammed ﷺ l-a descris într-un hadis pe omul care este mulțumit întotdeauna cu orice primește de la Creatorul lui, fie bun, fie rău:
"Cât de minunată este situaţia unui credincios: există un bine pentru el în orice şi acest lucru i se aplică doar credinciosului. Dacă i se întâmplă un bine, îi mulţumeşte lui Allah şi aceasta este un bine pentru el, iar dacă i se întâmplă un rău, îl îndură cu răbdare şi aceasta este mai bine pentru el.” (Muslim)
De asemenea, în sura Al Baqara întâlnim un verset foarte frumos în care Allah subhanahu wa ta'ala ne vorbește despre aceste încercări și despre credinciosul care rabdă, conștient fiind că de Allah a fost creat și tot la Allah va fi întoarcerea lui.
„Vă vom încerca cu puţină spaimă, foamete, lipsire de bunuri, de suflete şi de roade, dar binevesteşte celor răbdători, ~ Care, dacă s-a abătut asupra lor vreo nenorocire, spun: «Noi suntem ai lui Allah şi noi la El ne întoarcem». ~ Aceia sunt cei peste care se pogoară binecuvântarea Domnului lor şi îndurarea Lui și aceia sunt cei călăuziţi.” (2:155-157)
Credința este cea mai mare bogăție în momentele grele de încercări și doar ea ne va putea ajuta să trecem cu bine peste orice greutate. Când Allah subhanahu wa ta'ala hotărăște să ia la El sufletul unei persoane dragi nouă, suntem învățați să spunem اْ إِنَّا لِلَّهِ وَإِنَّآ إِلَيْهِ رَٲجِعُونَ - Noi suntem ai lui Allah şi noi la El ne întoarcem!
Sunt unii părinți care au fost încercați cu pierderea copilului, și ce încercare poate fi mai grea de atât! Sunt multe cazuri în care acești părinți nu au privit această viață trecătoare ca un test de la Creatorul lor, iar pe unii i-a cuprins depresia ani de zile, iar alții și-au luat viața singuri.
Dacă omul ar conștientiza scopul pentru care a fost creat, că această viață este doar o încercare și că Allah subhanahu wa ta'ala îl va răsplăti pentru răbdare, ar putea trece cu bine peste orice fel de greutate sau nenorocire ce se abate asupra lui, iar Allah Preaînaltul va pogorî asupra lui binecuvântare, îndurare și călăuzire: "Aceia sunt cei peste care se pogoară binecuvântarea Domnului lor şi îndurarea Lui și aceia sunt cei călăuziţi."
Cei care nu vor deznădăjdui, vor fi răbdători, nu își vor pierde încrederea în Allah subhanahu wa ta'ala, cei care nu își vor pierde credința, pe aceștia Allah îi va călăuzi. Și ce poate fi mai de preț decât călăuzirea? Cei care nu cred, privesc această viață ca un scop final; ei nu cred în Viața de Apoi și consideră că o dată cu moartea totul se va sfârși. Atunci când se abate asupra lor o nenorocire, o mare încercare, îi cuprinde frica, se panichează și nu mai gândesc coerent, iar aceste lucruri li se întâmplă fiindcă ei nu pot vedea mai departe de această viață nicio lumină, nicio strălucire.
Cei care cred privesc aceste încercări ca pe o cale de salvare, o cale spre Viața de Apoi unde vor fi răsplătiți și vor trăi alături de cei dragi, iar acest lucru nu înseamnă că cineva ar trebui să își dorească moartea, ci că trebuie să tindem la mulțumirea lui Allah subhanahu wa ta'ala și răsplata din Viața de Apoi.
Așa cum trăirile fiecărui om sunt distincte, și încercările la care este supus în timpul vieții sunt particulare. În consecință, fiecare dintre noi este o operă unică, un exemplar fără de seamăn al Creatorului Suprem. În mod similar, și judecata fiecăruia va fi personalizată răspunzând doar pentru ceea ce i s-a dat. Soluția ieșirii dintr-o situație de criză, necaz, boală, nenorocire etc., este răbdarea, rugăciunea, credința și încrederea în Allah subhanahu wa ta'ala, așa cum spune într-un verset din Sfântul Coran: "O, voi, cei care credeți! Căutați ajutor întru răbdare și Rugăciune [As-Salah], căci Allah este cu cei răbdători!" (2:153), sau în alt verset: "Oare socotesc oamenii că vor fi lăsaţi [în pace], dacă vor spune „Noi credem!”, şi că ei nu vor fi încercaţi?"
Prin urmare, exprimarea verbală a credinței nu este îndeajuns, ci această credință trebuie transpusă în fapte. Aceste încercări, așa cum am spus anterior, ne ajută să revenim la Allah subhanahu wa ta'ala și să redescoperim scopul existenței noastre. Uneori, atunci când totul merge bine în viața omului, acesta tinde să se îndepărteze de Allah subhanahu wa ta'ala, însă, atunci când este încercat, el va căuta ajutor și se va îndrepta cu rugăciunea lui către Cel care l-a creat. Când omul este sănătos uită de valoarea sănătății - această mare binecuvântare dăruită de Allah, și doar atunci când se îmbolnăvește conștientizează din nou valoarea ei. Uneori, omul se lasă pradă acestei vieți trecătoare și în goana lui după avere uită adevăratul scop pentru care a fost creat și pus pe acest pământ, uită de Viața de Apoi, uită de Allah subhanahu wa ta'ala.
Islamul ne cheamă la echilibru: "Muncește pentru Viața de Apoi ca și când ai muri mâine, și muncește pentru această viață, ca și când nu ai muri niciodată!"
Islamul ne îndeamnă să acordăm importanță atât trupului, cât și spiritului.
Allah subhanahu wa ta'ala ne învață să fim chibzuiți, să cerem bine atât în această viață, cât și în Viața de Apoi: "Doamne, fă-ne nouă parte bună în această lume şi în Lumea de Apoi şi apără-ne pe noi de chinurile Focului !" (2:201)
Dezechilibrul pe care îl trăim astăzi în societatea noastră se datorează poluării, stricăciunilor făcute de oameni pe pământ, fiindcă noi, oamenii, nu mai acordăm importanță credinței, sufletului, ci doar trupului.
Allah subhanahu wa ta'ala nu ne-a creat pe noi pentru a trăi pe acest pământ și mai apoi să dispărem ca și când nu am fi existat. Așa cum nenorocirile vin asupra noastră când nici nu ne așteptăm, la fel va veni acea Zi - Ziua de Apoi, într-un timp pe care doar Allah îl Știe, iar atunci lumea se va sfârși și noi trebuie să fim pregătiți: “...O, fiii mei, Allah v-a ales vouă religia [Islamul] și, de aceea, să nu muriți altfel decât musulmani!” [2:132]
Oare nu ar trebuie să luăm aminte la toate aceste semne și încercări, să medităm asupra lor și asupra faptului că suntem binecuvântați cu vedere, auz, rațiune și să conștientizăm că o să murim și o să fim reînviați, iar mai apoi judecați, răsplătiți sau pedepsiți?
Profesor Enghin Cherim
Comentarii
Trimiteți un comentariu