.png)
Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
142. Vor zice cei fără chibzuință dintre oameni: „Ce i-a întors
de la Qibla lor pe care o avuseseră mai înainte?” Spune: „Ale lui Allah sunt Răsăritul
și Apusul. El îl călăuzește pe acela pe care voiește El pe o cale dreaptă”.
Acest verset face referire foarte clară la schimbarea Qiblei
(direcția de rugăciune). La început, prima direcție de închinare stabilită de
Allah Preaînaltul fusese către Al-Quds (Ierusalim). De fapt, aceasta nu a fost
prima, ci a doua direcție de rugăciune din istoria umanității. Atunci când
Profeții Avram (Ibrahim) și Ismail — pacea lui Allah fie asupra lor! — au
construit Kaba, oamenii se rugau către aceasta, nu către Ierusalim. Mai târziu,
sub îndrumarea profeților lor, credincioșii s-au îndreptat către Al-Quds, iar
această rânduială a fost găsită și de către Profetul Muhammed ﷺ.
De aceea, unii tind să creadă că baza ar fi Ierusalimul, iar Mecca
ar fi o excepție. Realitatea este însă opusă: de când Allah Preaînaltul a
trimis oamenii pe pământ, baza este Kaba de la Mecca, în timp ce Al-Quds a
reprezentat etapa intermediară.
După sosirea la Medina, Profetul Muhammed ﷺ
a continuat să se roage spre Al-Quds. În această perioadă au fost ridicate
moscheea de la Quba, moscheea de la Jummah și Masjid an-Nabawi (Moscheea
Profetului). Profetul Muhammed ﷺ a intrat în Medina
într-o zi de vineri, pe 12 Rabi’ al-Awwal (27 septembrie 622 e.n.). În nopțile
premergătoare intrării în oraș, el a poposit la marginea acestuia, reflectând
la modul în care va fi receptat și la relațiile pe care le va stabili cu locuitorii
Medinei.
În zilele petrecute la Quba, Profetul Muhammed ﷺ a redactat „Constituția de la Medina”. Aceasta este considerată
prima constituție scrisă pentru o comunitate interreligioasă și multiculturală,
un document vizionar care stipula egalitatea: „Toți oamenii sunt egali!”. Doar
după ce a trimis textul în oraș și a consultat opiniile locuitorilor, Profetul
Muhammed ﷺ a intrat în Medina, având deja stabilit
cadrul clar de conviețuire.
Prima sa sarcină a fost construirea moscheii, chiar pe locul unde
îngenunchease cămila sa. Pământul, care aparținea a doi orfani, a fost cumpărat
cu dreptate. Însuși Profetul Muhammed ﷺ
a muncit la construcție, cărând chirpici și piatră. În timp ce lucra, el ﷺ recita următoarea dua: „O, Allah! Nu
există nicio bunătate adevărată decât cea a Vieții de Apoi, Te implor să-i
ierți pe emigranți (Al-Muhajirun) și pe ajutoare (Al-Ansar)!” (Relatat de
Al-Bukhari și Muslim)
În acea etapă, Qibla era orientată spre nord, către Ierusalim.
Moscheea era simplă, pătrată, construită din piatră, chirpici și frunze de
palmier. Tot atunci a fost instituită și chemarea la rugăciune (Azan). De ce nu
a ridicat Profetul Muhammed ﷺ minarete sau podoabe?
Pentru că el ﷺ nu punea preț pe
înfățișarea exterioară a lucrurilor, ci pe zidirea inimilor și a caracterelor
oamenilor.
Când ipocriții (munafiqun) au început să ironizeze faptul că
musulmanii se roagă tot către Ierusalim, Profetul Muhammed ﷺ a simțit o strângere de inimă. El ﷺ
își ridica adesea privirea către cer, sperând într-o schimbare. Allah
Preaînaltul i-a răspuns rugăciunii și a orientat direcția către Kaba din Mecca.
Indiferent de punctele cardinale, Allah Preaînaltul este prezent peste tot:
„Ale lui Allah sunt Răsăritul și Apusul”.
„Allah îl călăuzește pe acela pe care voiește El...” – Allah
Preaînaltul oferă călăuzirea Sa, însă este necesar ca și omul să își deschidă
inima pentru a o primi cu adevărat.
Comentarii
Trimiteți un comentariu