Surat Al-Ma'ida 5:46 - 47

 

 

وَقَفَّيْنَا عَلَىٰ آثَارِهِمْ بِعِيسَى ابْنِ مَرْيَمَ مُصَدِّقًا لِمَا بَيْنَ يَدَيْهِ مِنَ التَّوْرَاةِ ۖ وَآتَيْنَاهُ الْإِنْجِيلَ فِيهِ هُدًى وَنُورٌ وَمُصَدِّقًا لِمَا بَيْنَ يَدَيْهِ مِنَ التَّوْرَاةِ وَهُدًى وَمَوْعِظَةً لِلْمُتَّقِينَ

46. Şi l-am trimis Noi, după ei, pe Isus, fiul Mariei, întărind [Tora] care se afla dinaintea lui şi i-am dat lui Evanghelia, în care este călăuzire şi lumină, întărind Tora care se afla dinaintea lui, şi drept călăuzire şi îndemnare pentru cei cucernici.

Acest verset redă acea legătură pe care Allah Preaînaltul nu a încetat să o aibă cu umanitatea. De fiecare dată când popoarele rătăceau drumul și pierdeau călăuzirea,  când uitau de profetul lor și de Cartea care le-a fost trimisă, Allah subhanahu wa taala trimitea un nou profet sau trimis, iar acest lucru face parte din dreptatea absolută a lui Allah.  De ce făcea Allah Preaînaltul acest lucru? Pentru ca oamenii să nu aibă nicio scuză în Ziua de Apoi, să nu spună că nu au primit călăuzire și nu au știut pe ce drum să meargă. Isus (pacea lui Allah fie asupra sa!) a fost trimis după alți profeți și de câte ori se vorbește despre el în Coran i se spune ”fiul Mariei” pentru a se evidenția minunea nașterii lui. Isus (pacea lui Allah fie asupra sa!) a fost trimis pe pământ pentru a depune mărturie pentru tot ce a fost trimis înaintea lui. Deși nu l-a văzut pe Moise (pacea lui Allah fie asupra sa!) , Isus a văzut Tora, care încă exista printre oameni și era mai mult sau mai puțin pusă în practică.

مُصَدِّقًا înseamnă ”a certifica” , a arăta că lucrul despre care se vorbește este adevărat - întărind (Tora).

Faptul că Isus (pacea lui Allah fie asupra sa!) a fost trimis să certifice Tora, scoate în evidență faptul că toate mesajele de la Allah sunt la fel, sunt  unice, că Allah trimite fiecărui profet exact cât are nevoie acea comunitate, în acea perioadă de timp, până când a ajuns la profetul Muhammed , pe care l-a trimis pentru întreaga omenire cu o carte care depășește granițele locului și timpului,  valabilă până în Ziua de Apoi, iar această carte este Sfântul Coran.

Este normal ca stilul pe care Allah l-a ales pentru cărțile Sale să fie și să  rămână unic. În momentul în care profetul Muhammed primește Coranul, versiunile  anterioare ale cărților cerești  nu mai au aceeași relevanță, ci ele sunt reactualizate, de exemplu, dacă ceea ce se găsește în Tora corespunde Coranului înseamnă că acel lucru este valabil și adevărat, similar, dacă ceea ce se află în Evanghelie se regăsește și în Coran înseamnă că Sfântul Coran certifică autenticitatea acelor versete. Un musulman va urma întotdeauna actele normative ale Coranului.  

- în care este călăuzire şi lumină – adică  în Evanghelie se regăsește același mesaj pe care Allah Preaînaltul i l-a trimis și lui Moise (pacea lui Allah fie asupra sa!), ceea ce înseamnă că Evanghelia certifică ceea ce se află în Tora.

- şi drept călăuzire şi îndemnare pentru cei cucernici – ”călăuzirea și îndemnarea” sunt două elemente care fac parte din caracteristicile oricărei cărți divine. O carte divină vine de la Allah ca o călăuzire, pentru a-i scoate pe oameni din întunericurile ignoranței către lumina științei și a credinței, din idolatrie către monoteism, din minciună către adevăr și din slăbiciune către putere.

 

وَلْيَحْكُمْ أَهْلُ الْإِنْجِيلِ بِمَا أَنْزَلَ اللَّهُ فِيهِ ۚ وَمَنْ لَمْ يَحْكُمْ بِمَا أَنْزَلَ اللَّهُ فَأُولَٰئِكَ هُمُ الْفَاسِقُونَ

47. Deci să judece neamul Evangheliei după ceea ce Allah a trimis în ea! Iar aceia care nu judecă după ceea ce a pogorât Allah, aceia sunt netrebnici.

Când Isus (pacea lui Allah fie asupra sa!) a venit cu Evanghelia, cei care credeau în Moise și în Tora trebuiau să-și reactualizeze crezul la noua carte și noua credință adusă de noul mesager; ei nu mai erau responsabili de cele scrise în Tora, ci trebuia să se conformeze noilor note din Evanghelie, de aceea spune Allah Preaînaltul că cei care nu vor judeca după ceea ce s-a pogorât (Evanghelia) sunt الْفَاسِقُونَ  (stricați) – adică cei care au o credință stricată. Nu putem spune că cel care are credința stricată este necredincios. Hotărârea de credință și necredință a unei persoane este ceva foarte grav,  însă, din păcate, oamenii și-o asumă în ziua de astăzi atât de ușor! Trebuie să lăsăm această hotărâre doar în seama lui Allah,  fiindcă doar El Preaînaltul  știe cine este credincios sau necredincios.

 

Exegeza Coranului
 Profesor Demirel Gemaledin 

Transcriere audio non-textuală

Comentarii