وَقَفَّيْنَا عَلَىٰ آثَارِهِمْ بِعِيسَى ابْنِ
مَرْيَمَ مُصَدِّقًا لِمَا بَيْنَ يَدَيْهِ مِنَ التَّوْرَاةِ ۖ وَآتَيْنَاهُ الْإِنْجِيلَ
فِيهِ هُدًى وَنُورٌ وَمُصَدِّقًا لِمَا بَيْنَ يَدَيْهِ مِنَ التَّوْرَاةِ
وَهُدًى وَمَوْعِظَةً لِلْمُتَّقِينَ
46. Şi l-am trimis
Noi, după ei, pe Isus, fiul Mariei, întărind [Tora] care se afla dinaintea lui
şi i-am dat lui Evanghelia, în care este călăuzire şi lumină, întărind Tora
care se afla dinaintea lui, şi drept călăuzire şi îndemnare pentru cei
cucernici.
Acest
verset redă acea legătură pe care Allah Preaînaltul nu a încetat să o aibă cu
umanitatea. De fiecare dată când popoarele rătăceau drumul și pierdeau
călăuzirea, când uitau de profetul lor
și de Cartea care le-a fost trimisă, Allah subhanahu wa taala trimitea un nou
profet sau trimis, iar acest lucru face parte din dreptatea absolută a lui
Allah. De ce făcea Allah Preaînaltul acest
lucru? Pentru ca oamenii să nu aibă nicio scuză în Ziua de Apoi, să nu spună că
nu au primit călăuzire și nu au știut pe ce drum să meargă. Isus (pacea lui Allah
fie asupra sa!) a fost trimis după alți profeți și de câte ori se vorbește
despre el în Coran i se spune ”fiul Mariei” pentru a se evidenția minunea nașterii lui. Isus (pacea lui Allah fie asupra sa!) a fost trimis pe
pământ pentru a depune mărturie pentru tot ce a fost trimis înaintea lui. Deși
nu l-a văzut pe Moise (pacea lui Allah fie asupra sa!) , Isus a văzut Tora,
care încă exista printre oameni și era mai mult sau mai puțin pusă în practică.
مُصَدِّقًا
înseamnă ”a certifica” , a arăta că lucrul despre care se vorbește este
adevărat - întărind (Tora).
Faptul
că Isus (pacea lui Allah fie asupra sa!) a fost trimis să certifice Tora,
scoate în evidență faptul că toate mesajele de la Allah ﷻ sunt la fel,
sunt unice, că Allah ﷻ trimite
fiecărui profet exact cât are nevoie acea comunitate, în acea perioadă de timp,
până când a ajuns la profetul Muhammed ﷺ, pe care l-a
trimis pentru întreaga omenire cu o carte care depășește granițele locului și
timpului, valabilă până în Ziua de Apoi,
iar această carte este Sfântul Coran.
Este
normal ca stilul pe care Allah ﷻ l-a ales
pentru cărțile Sale să fie și să rămână
unic. În momentul în care profetul Muhammed ﷺ primește
Coranul, versiunile anterioare ale
cărților cerești nu mai au aceeași relevanță,
ci ele sunt reactualizate, de exemplu, dacă ceea ce se găsește în Tora corespunde
Coranului înseamnă că acel lucru este valabil și adevărat, similar, dacă ceea
ce se află în Evanghelie se regăsește și în Coran înseamnă că Sfântul Coran
certifică autenticitatea acelor versete. Un musulman va urma întotdeauna actele
normative ale Coranului.
-
în care este călăuzire şi lumină –
adică în Evanghelie se regăsește același
mesaj pe care Allah Preaînaltul i l-a trimis și lui Moise (pacea lui Allah fie
asupra sa!), ceea ce înseamnă că Evanghelia certifică ceea ce se află în Tora.
-
şi drept călăuzire şi îndemnare pentru cei cucernici – ”călăuzirea și îndemnarea” sunt două elemente care fac
parte din caracteristicile oricărei cărți divine. O carte divină vine de la
Allah ﷻ ca
o călăuzire, pentru a-i scoate pe oameni din întunericurile ignoranței către
lumina științei și a credinței, din idolatrie către monoteism, din minciună
către adevăr și din slăbiciune către putere.
وَلْيَحْكُمْ
أَهْلُ الْإِنْجِيلِ بِمَا أَنْزَلَ اللَّهُ فِيهِ ۚ وَمَنْ لَمْ يَحْكُمْ بِمَا
أَنْزَلَ اللَّهُ فَأُولَٰئِكَ هُمُ الْفَاسِقُونَ
47. Deci să judece
neamul Evangheliei după ceea ce Allah a trimis în ea! Iar aceia care nu judecă
după ceea ce a pogorât Allah, aceia sunt netrebnici.
Când Isus (pacea lui Allah fie asupra sa!) a venit cu Evanghelia, cei care credeau în Moise și în Tora trebuiau să-și reactualizeze crezul la noua carte și noua credință adusă de noul mesager; ei nu mai erau responsabili de cele scrise în Tora, ci trebuia să se conformeze noilor note din Evanghelie, de aceea spune Allah Preaînaltul că cei care nu vor judeca după ceea ce s-a pogorât (Evanghelia) sunt الْفَاسِقُونَ (stricați) – adică cei care au o credință stricată. Nu putem spune că cel care are credința stricată este necredincios. Hotărârea de credință și necredință a unei persoane este ceva foarte grav, însă, din păcate, oamenii și-o asumă în ziua de astăzi atât de ușor! Trebuie să lăsăm această hotărâre doar în seama lui Allah, fiindcă doar El Preaînaltul știe cine este credincios sau necredincios.
Exegeza
Coranului Profesor Demirel Gemaledin
Transcriere audio non-textuală
.png)
Comentarii
Trimiteți un comentariu