.png)
Bismillahir
Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah
fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru
întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe
drumul acestora până în Ziua de Apoi!
إِنَّا أَنْزَلْنَا التَّوْرَاةَ
فِيهَا هُدًى وَنُورٌ ۚ يَحْكُمُ بِهَا النَّبِيُّونَ الَّذِينَ أَسْلَمُوا
لِلَّذِينَ هَادُوا وَالرَّبَّانِيُّونَ وَالْأَحْبَارُ بِمَا اسْتُحْفِظُوا مِنْ
كِتَابِ اللَّهِ وَكَانُوا عَلَيْهِ شُهَدَاءَ ۚ فَلَا تَخْشَوُا النَّاسَ
وَاخْشَوْنِ وَلَا تَشْتَرُوا بِآيَاتِي ثَمَنًا قَلِيلًا ۚ وَمَنْ لَمْ يَحْكُمْ
بِمَا أَنْزَلَ اللَّهُ فَأُولَٰئِكَ هُمُ الْكَافِرُونَ
44. Noi am pogorât
Tora, în care este călăuzire dreaptă şi lumină. După ea judecă profeţii cei
supuşi voinţei lui Allah, rabinii şi învăţaţii, pentru cei care s-au iudaizat,
căci lor li s-a încredinţat spre păstrare Scriptura lui Allah şi ei sunt
martori pentru ea. Ci nu vă temeţi de oameni, ci temeţi-vă de Mine. Şi nu
vindeţi Semnele Mele pentru un preţ de nimic. Iar aceia care nu judecă după
ceea ce a pogorât Allah, aceia sunt necredincioşi.
Modalitatea prin care Allah
subhanahu wa taala a pogorât cărțile cerești este foarte bine cunoascută: prin
îngerul Jibril (Gavril), care era însărcinat cu transmiterea Revelației către
profeți (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lor!).
- Noi
am pogorât Tora – toate cărțile cerești au avut această formă de acțiune
de mișcare, de sus în jos, de la Allah
către omul ales de El Preaînaltul ca profet sau mesager. Atât Coranul,
cât și Evanghelia, Tora și pergamentele primite de profeți au avut aceași formă
de trimitere, prin intermediul îngerului Jibril (pacea lui Allah fie asupra
sa!).
- în
care este călăuzire dreaptă şi lumină – toate cărțile sfinte au fost trimise
pentru a-i scoate pe oameni din pierzanie către călăuzire și din întunericurile
ignoranței către strălucirea credinței, pentru că Allah este drept și corect și
de câte ori oamenii deviau de la calea cea dreaptă, le trimitea un semn, un
mesager sau un profet*, sau chiar mai mulți în aceeași perioadă de timp, o Carte.
*Reamintim diferența dintre profet și mesager: Ambii, atât
profetul cât și mesagerul, au primit un mesaj revelat de Allah. Totuși, mesajul
revelat unui mesager (rasul) este de natură legislativă, în timp ce revelația
primită de profet (nabii) nu conține nicio legislație nouă. Astfel că, profetul
este subordonat și urmează legislația (Cartea) pe care a adus-o mesagerul de
dinaintea lui. Atât profetul, cât și mesagerul sunt responsabili în fața lui
Allah pentru comunicarea revelației primite de la El și de invitația făcută
oamenilor de a urma mesajul pe care aceștia l-au adus. De exemplu, Moise (pacea
lui Allah fie asupra sa!) a fost și profet și mesager, deoarece a primit o
carte, Adam (pacea lui Allah fie asupra sa!) a fost doar profet, deoarece nu a
primit o carte. Așadar, fiecare mesager este un profet, însă nu orice profet
este mesager.
-
După ea judecă profeţii cei supuşi voinţei lui Allah - profetul și mesagerul lui Allah, Musa (pacea lui Allah fie asupra sa!), judeca
oamenii conform Torei; până la revelarea unei noi Cărți sfinte oamenii erau
judecați de profeți conform Torei. Ceilalți profeți trimiși poporului lui
Israel erau subordonați mesajului care i-a fost revelat lui Moise și nu au fost
purtătorii unei noi legislații primite de la Allah. Acestora li s-au dat
comenzi și instrucțiuni, iar ca răspuns, aceștia urmau să-i ghideze pe ceilalți,
bazându-se pe mesajul lui Moise.
Faptul că profeții sunt supuși
voinței lui Allah înseamnă că ei nu au voie să devieze de la calea pe care
Allah Preaînaltul a trasat-o și trebuie să transmită cuvântul lui Allah
întocmai așa cum l-au primit, fără absolut nici o modificare, nu au voie să
pună la îndoială mesajul transmis și nu se pot împotrivi voinței lui Allah, așa
cum pot face oamenii de rând.
- După ea (Tora) judecă și rabinii și învățații – cei care au
primit Tora judecă după ea, deoarece a fost trimisă într-o anumită perioadă de
timp, pentru comunitatea respectivă. De asemenea, musulmanii nu ar trebui să se
îndepărteze de Coran, fiind ultima carte sfântă trimisă de Allah Preaînaltul
întregii omeniri.
- pentru
cei care s-au iudaizat - cei care
au ales credința profetului Moise (pacea lui Allah fie asupra sa!), religia
iudaică.
- căci
lor li s-a încredinţat spre păstrare Scriptura lui Allah şi ei sunt martori
pentru ea – atât Tora, cât și Evanghelia au fost date spre păstrare
oamenilor. Despre Coran, Allah spune: ” Într-adevăr, Noi am
pogorât Coranul şi Noi îi vom fi păzitori!” (15:9) Allah subhanahu wa taala și-a
asumat protejarea Coranului (de orice modificare) deoarece , de-a lungul
istoriei, oamenii nu au reușit să aibă grijă așa cum trebuie de Scriptura (Tora
și Eavnaghelia) lui Allah, aducând diferite schimbări asupra ei. Coranul a
rămas intact, așa cum i-a fost revelat profetului Muhammed ﷺ , și așa
va rămâne până în Ziua de Apoi, deoarece nu i s-a dat spre păstrare omului, ci
Allah Preaînaltul și-a asumat păstrarea lui.
”A fi martor pentru ea” înseamnă
că toate comunitățile care au primit mesajul lui Allah trebuie să-l pună în
practică, înseamnă că atunci când judecă ce au de judecat, trebuie să judece
după cartea lui Allah.
A fi responsabil și a
pune în practică cartea lui Allah
De multe ori omul este supus
anumitor compromisuri în această viață; uneori acceptă acele compromisuri pe
propria răspundere, alteori nu le acceptă, consecințele fiind pozitive în al
doilea caz, atât în această viață, cât și
Viața de Apoi, căci ”celui care se lasă de
un lucru de dragul lui Allah, Allah îi va da un lucru mai frumos și mai
folositor decât cel de care s-a delăsat” spune profetul Muhammed ﷺ
într-o relatare.
De ce acceptă oamenii anumite compromisuri?
Allah Preaînaltul răspunde: Ci nu
vă temeţi de oameni, ci temeţi-vă de Mine.
– de cele mai multe ori, din
păcate, compromisurile sunt acceptate de teama oamenilor: ex.: teamă de ce o să
spună vecinii, neamurile, prietenii în cazul unei alegeri personale (cum ar fi
acceptarea islamului, alegerea purtării hijabului etc.);
- alegerea urmării tradițiilor
este tot un compromis, de exemplu, cei care spun că-i urmează pe părinți și fac
așa cum au făcut ei, chiar dacă acele lucruri nu sunt islamice, pentru că, deși
ei știu că nu este bine, se tem de ceea ce ar putea spune oamenii când vor vedea
că nu urmează obiceiurile strămoșilor lor. Obiceiurile, tradițiile și
respectarea voinței și poftelor oamenilor sunt cei mai mari dușmani ai
credinței. De multe ori islamul s-a luptat cu aceste forme de păgânism, iar
oamenii care și-au dat seama de adevăr au revenit pe calea cea dreaptă.
Să fim noi cei care dăm ”refresh”
acestei credințe, prin exemplul nostru, în casele și familiile noastre, în
societate, și puțin astăzi, puțin mâine, vom ajunge la o societate curată,
sănătoasă și educată, in sha Allah!
Societatea zilelor noastre vrea
doar lucruri cu care să-i ademenească pe oameni, vrea doar materialism, vrea ca
omul să fie pur și simplu doar un consumator, însă islamul nu vrea acest lucru.
Islamul vrea ca omul să gândească, de aceea primul verset revelat a fost
”Iqra!” (Citește)! Islamul îl îndeamnă pe om la meditație, la cunoaștere, la
studiu și cercetare, de aceea trebuie să
punem în practică această credință.
- Şi
nu vindeţi Semnele Mele pentru un preţ de nimic. – în zilele noastre, vânzarea versetelor lui
Allah are loc la propriu. Coranul este citit de către unii oameni, care mai
apoi primesc bani pentru acel Coran citit de ei. Este un obicei larg răspândit în unele zonele
din România, cu precădere în Dobrogea, iar acest lucru înseamnă vânzarea
versetelor lui Allah. Și cel care vinde, și cel care cumpără, sunt vinovați în
aceeași măsură. Este interzis a se vinde versetele lui Allah Preaînaltul. Cine
citește Coranul, îl citește pentru el și pentru Allah subhanahu wa taala.
Coranul nu a fost pogorât pentru a se citi și a se vinde citirea, nici pentru a
fi pus și uitat pe un raft, ci pentru a-i călăuzi pe oameni și pentru a fi pus
în practică.
Precizare: prețul unui
Coran tipărit nu înseamnă vânzarea versetelor coranice, ci reprezintă costul hârtiei și tipăririi, care include multe alte taxe.
- Iar
aceia care nu judecă după ceea ce a pogorât Allah, aceia sunt necredincioşi.
Dacă un musulman trăiește într-o
țară neislamică și se lasă condus de legislația în vigoare a țării respective,
înseamnă că este necredincios?
Un anumit grup de oameni spun că
”da”. De exemplu, spun că dacă un musulman participă la alegeri, va alege pe
cineva care nu practică cuvântul lui Allah Preaînaltul - Legea islamică - Șariah, pe cineva care nu urmează Coranul și
pe profetul Muhammed ﷺ, deoarece așa spune acest verset, însă, adevărul nu trebuie văzut doar literalmente
din text. Fiecare verset are și sufletul său, și sensul său, așadar nu trebuie
să luăm din aceste versete doar sensul lor strict. Cine pune hotărârea personală
în fața hotărârii lui Allah, acela este cel necredincios, cine pune poftele
lumești (cele haram) în fața a ceea a prescris Allah a fi interzis, acela este
necredincios, cine nu crede în
obligativitatea lucrurilor prescrise de Allah în Coran, cum ar fi
rugăciunea, postul, dania, acela este necredincios.
Legislația țărilor în care trăim
noi, musulmanii, este pentru a îndrepta calea oamenilor, cum ar fi cei care
fură, fac crime sau alte violențe, pentru ca aceștia să poată fi pedepsiți conform legii. Nu
există vreun stat în această lume care să aplice legea islamică (Șaria) în
întregime; de exemplu, legislația rutieră spune că este interzis să traversezi
strada când semaforul arată culoarea roșu, însă nu vei găsi în Coran acest
lucru, ci vei găsi că Allah spune: ”nu vă aruncați voi înșivă către ceea ce
este periculos”. Așadar, în Coran vom găsi lucruri generale, care vor fi
detaliate și puse în practică în funcție de locul și perioada de timp în care
trăim, societatea în care trăim, și reformulate de fiecare dată în funcție de
necesități. Faptul că adaptăm aceste legi de la o perioadă de timp la o altă
perioadă de timp este în beneficiul omului, pentru a-l pune pe om de fiecare
dată pe primul loc în păstrarea sănătății mintale, păstrarea și ocrotirea sufletului,
în dreptul de a alege ce vrea el, în
dreptul de a-și împlini religia, credința, dogma pe care și-o alege, iar
acestea sunt drepturi date de Constituție. Prima Constituție a Franței a fost
întemeiată din constituția islamică, din drepturile pe care musulmanii le aveau
deja scrise, iar prima constituție care a vorbit despre drepturile omului o
descoperim în ceea a spus Profetul ﷺ, în
Coran, în acele drepturi absolute ale islamului, care se numesc Maqasid Șariah:
păstrarea și ocrotirea vieții, gândirii, demnității umane, averii individuale,
familiei. Aceste cinci drepturi au fost cele despre care islamul a vorbit prima
dată.
Concluzie: versetul face
referire la cei care se împotrivesc voinței divine, nicidecum legilor țării în care trăiește un musulman.
Exegeza
Coranului
Profesor Demirel Gemaledin
Transcriere audio non-textuală
Comentarii
Trimiteți un comentariu