.png)
Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis
ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor
celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
يَا أَيُّهَا
الرَّسُولُ لَا يَحْزُنْكَ الَّذِينَ يُسَارِعُونَ فِي الْكُفْرِ مِنَ الَّذِينَ
قَالُوا آمَنَّا بِأَفْوَاهِهِمْ وَلَمْ تُؤْمِنْ قُلُوبُهُمْ ۛ وَمِنَ الَّذِينَ
هَادُوا ۛ سَمَّاعُونَ لِلْكَذِبِ سَمَّاعُونَ لِقَوْمٍ آخَرِينَ لَمْ يَأْتُوكَ ۖ
يُحَرِّفُونَ الْكَلِمَ مِنْ بَعْدِ مَوَاضِعِهِ ۖ يَقُولُونَ إِنْ أُوتِيتُمْ
هَٰذَا فَخُذُوهُ وَإِنْ لَمْ تُؤْتَوْهُ فَاحْذَرُوا ۚ وَمَنْ يُرِدِ اللَّهُ
فِتْنَتَهُ فَلَنْ تَمْلِكَ لَهُ مِنَ اللَّهِ شَيْئًا ۚ أُولَٰئِكَ الَّذِينَ
لَمْ يُرِدِ اللَّهُ أَنْ يُطَهِّرَ قُلُوبَهُمْ ۚ لَهُمْ فِي الدُّنْيَا خِزْيٌ ۖ
وَلَهُمْ فِي الْآخِرَةِ عَذَابٌ عَظِيمٌ
41. O, Trimisule! Să nu te întristeze cei care se grăbesc spre necredinţă, dintre aceia care zic cu gurile lor: “Noi credem!”, fără ca inimile lor să creadă, şi nici dintre aceia care s-au iudaizat şi care ascultă numai de minciună şi care ascultă de un alt neam, ce nu au venit niciodată la tine şi care răstălmăcesc cuvintele după ce ele au fost bine rânduite. Ei spun: “De vi s-a dat acest lucru, luaţi-l, iar de nu vi s-a dat, fiţi prevăzători [şi feriţi-vă de el]!” Însă pentru acela pe care Allah voieşte să-l ispitească, tu nu-l vei putea apăra. Aceia ale căror inimi Allah nu a voit să le curăţească, vor avea parte, în această lume, de ruşine, iar în Lumea de Apoi, de chin nemăsurat.
Acest verset prezintă câteva ipostaze din viața profetului Muhammed ﷺ la Medina, care au la bază aceeași întâmplare.
O,
Trimisule! Să nu te întristeze cei care se grăbesc spre necredinţă –
adică cei care au aderat la islam la început, iar apoi au refuzat această
credință. În
perioada de început a islamului au existat multe persoane, care din diferite
motive, pentru anumite avantaje sau
chiar de frică, au aderat la islam; când frica și avantajele au
dispărut, aceștia au renunțat la islam. Allah Preaînaltul îi spune profetului
Muhammed ﷺ
să nu se întristeze pentru aceste întâmplări.
Când o persoană
îmbrățișează islamul, ne bucurăm pentru ea, și este normal să ne bucurăm atunci
când vedem că Allah subhanahu wa taala salvează pe cineva de întunericul
ignoranței și îi deschide drumul către
strălucirea credinței, îi face cunoștință cu înțelepciunea, adevărul, cu
Coranul și profetul Muhammed ﷺ. Când auzim că o persoană, după ce a
devenit musulmană, renunță la islam, tristețea este și mai mare.
-
dintre aceia care zic cu gurile lor: “Noi credem!”, fără ca inimile lor să
creadă – a declara verbal credința nu este
de ajuns, atât timp cât ea nu este oglindită în fapte: atât timp cât omul
oglindește în vorbele și faptele sale ceea ce se află în inima lui, este bine. De aceea găsim
în Coran că Allah Preaînaltul a împărțit oamenii în trei categorii: cei care
cred și împlinesc fapte bune, cei care cred, dar nu împlinesc actele de adorare
și cei care nu cred, dar împlinesc faptele celor care cred, iar aceștia sunt
ipocriții. Ipocriții au existat și în vremea Profetului ﷺ, există și în zilele noastre, vor exista până
în Ziua de Apoi și sunt cei care aduc cele mai mari probleme și greutăți în
comunitatea musulmană.
- şi nici dintre aceia care s-au iudaizat – probabil se face referire la evreii din
Khaibar, atunci când s-au întâlnit cu evreii din Bani Quraiza, din Medina;
acești ipocriți erau de partea musulmanilor când aveau ceva de câștigat, iar
când nu aveau nici un avantaj, treceau de partea dușmanilor musulmanilor.
- şi care ascultă numai de minciună şi care ascultă de
un alt neam, ce nu au venit niciodată la tine şi care răstălmăcesc cuvintele după
ce ele au fost bine rânduite - uneori,
când propria lor lege nu le convenea, evreii trimiteau anumite cazuri la
profetul Muhammed ﷺ în speranța că vor obține o hotărâre mai favorabilă decât
puteau obține din propria lor lege. Așa
s-a întâmplat într-un caz de adulter dintre un bărbat și o femeie care
aparțineau unor familii respectabile ale evreilor din Khaibar. Conform Torei,
pedeapsa lor era ca amândoi să fie uciși cu pietre. Întrucât evreii nu doreau
să aplice această pedeapsă, ei au hotărât să trimită cazul la profetul Muhammed
ﷺ ,
dar să nu accepte hotărârea dacă și legea islamică aplică aceeași pedeapsă
(lapidarea cu pietre).
După ce Profetul ﷺ a auzit cazul, a hotărât ca ei să fie uciși cu
pietre, dar evreii au respins această hotărâre. Atunci Profetul ﷺ i-a întrebat care este pedeapsa conform
Torei. Ei au răspuns că este să-i biciuiască pe vinovați, să le înnegrească
fețele și să-i urce pe un măgar.
”care răstălmăcesc cuvintele” – de multe ori oamenii răstălmăcesc
cuvintele în folosul lor, atunci când nu le convine ceva, de exemplu, în cazul
rugăciunii, au spus că nu este necesar a se împlini cinci rugăciuni pe zi, cu toate
acele mișcări, cu prosternări și ruku,
ci este de ajuns să ai inima curată și să ai o legătură profundă a
inimii cu Creatorul tău, astfel reușind să-i convingă pe unii dintre oameni că
rugăciunea adevărată nu este cea pe care o împlinesc musulmanii de la profetul
Muhammed ﷺ și
până în prezent, ci o variantă pe principiul ”faci rugăciunea cum și când ai chef”;
și în cazul interzicerii alcoolului, ei spun că în Coran este interzis vinul,
dar nu scrie despre coniac sau alte denumiri din ziua de azi, iar aceste
interpretări sunt ceea ce Allah denumește ”răstălmăcire”. Islamul, Coranul,
profetul Muhammed ﷺ nu vor accepta niciodată o asemenea formă de răstălmăcire a
cuvintelor. Nu există musulman care să nu creadă și în Coran, și în Hadis,
acestea fiind izvoarele autentice ale credinței islamice.
“De
vi s-a dat acest lucru, luaţi-l – adică să accepte dacă este vorba de un răspuns favorabil
pentru ei, în caz contrar, să-l respingă
- de nu vi s-a dat, fiţi prevăzători [şi feriţi-vă de
el]!
Însă pentru acela pe care Allah voieşte să-l ispitească, tu nu-l vei putea apăra. Aceia ale căror inimi Allah nu a voit să le curăţească, vor avea parte, în această lume, de ruşine, iar în Lumea de Apoi, de chin nemăsurat – dacă Allah dorește binele unui om, îl conduce către islam; dacă Allah îi dă o încercare sau o greutate robului Său, nimeni și nimic nu o va putea îndepărta. Noi nu putem decât să trăim aceste încercări, însă trebuie să fim răbdători și dintre cei mulțumitori. Inimile pe care Allah nu vrea să le coordoneze către El și să le curățească, sunt doar acele inimi care au stat necontenit cu spatele la El Preaînaltul.
O cât de mică
intenție că dorești iertarea păcatelor și Allah Preaînaltul va fi atât de
bucuros și îți va ierta păcatele!
Transcriere audio non-textuală
Comentarii
Trimiteți un comentariu