.png)
Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
وَالسَّارِقُ
وَالسَّارِقَةُ فَاقْطَعُوا أَيْدِيَهُمَا جَزَاءً بِمَا كَسَبَا نَكَالًا مِنَ
اللَّهِ ۗ وَاللَّهُ عَزِيزٌ حَكِيمٌ
38.
Cât despre hoţ şi hoaţă, tăiaţi-le lor mâinile, ca răsplată pentru ceea ce au
dobândit [prin furt] şi ca pedeapsă de la Allah, căci Allah este Puternic [şi]
Înţelept ['Aziz, Hakim].
Din punct de vedere islamic, pedeapsa pentru cel/cea care fură este tăiera mâinii. În
islam nu există discriminare, prin urmare, orice pedeapsă sau, după caz,
răsplată, se aplică în mod egal atât bărbatului, cât și femeii.
”A fura”, din punct de vedere lingvistic, înseamnă însușirea pe ascuns sau cu forța a unui lucru
care aparține altcuiva.
- ”mâinile” se referă doar la o singură mână, mâna
stângă, iar din punct de vedere teologic mâna este tăiată de la încheietură;
dacă hoțul va continua să fure și după aplicarea pedepsei, i se va tăia și mâna dreaptă.
Acest verset are în spate o poveste: în capitolul An-Nisaa',
versetul 105, s-a vorbit despre un ipocrit cunoscut sub numele de Bașir, care a furat armura de luptă a unui
companion și a ascuns-o în casa unui
evreu. Când a început o anchetă cu privire la furt, proprietarul armurii a
venit la Profet ﷺ și i-a spus că îl suspectează pe Bașir de furt. Dar
Bașir, rudele și mulți alți oameni din
tribul lui au dat vina pe evreu, care a afirmat că este nevinovat de acest lucru. Înainte
ca profetul Muhammed ﷺ să decidă cine este
vinovat în acest caz, Allah subhanahu wa
taala a pogorât versetul 105 din capitolul An-Nisaa'. Atunci profetul Muhammed ﷺ l-a chemat pe Bașir și i-a aplicat pedeapsa pentru furt.
Savanții au spus că nu trebuie să se aplice aceeași pedeapsă pentru toate furturile.
De exemplu, pentru furturile mărunte, sume de bani modice, ceva de mâncare, hoțului nu trebuie să i se
taie mâna. Acest lucru nu înseamnă că el nu va fi pedepsit pentru această
infracțiune, dimpotrivă, își va primi pedeapsa
în alt mod, așa cum va stabili judecătorul. Savanții au stabilit o sumă de un
sfert de dinar pentru care nu se va tăia mâna celui/celei care îl fură. În
cazul în care proprietarul păgubit îl iartă pe hoț, nu înseamnă că nu va fi
pedepsit de sistem, dimpotrivă, va fi judecat și pedepsit conform legilor care
se aplică pentru infracțiunea de furt; o persoană care împrăștie răutate ,
dușmănie și stricăciune pe pământ,
trebuie să-și primească pedeapsa încă din timpul trăit pe pământ, însă există și o excepție, după cum vom vedea în
următorul verset. Dacă persoana păgubită îl iartă pe hoț, nu înseamnă că și
păcatele acestuia vor fi iertate.
______________
فَمَنْ تَابَ مِنْ بَعْدِ ظُلْمِهِ وَأَصْلَحَ
فَإِنَّ اللَّهَ يَتُوبُ عَلَيْهِ ۗ إِنَّ اللَّهَ غَفُورٌ رَحِيمٌ
39. Dar pe acela care
se căieşte în urma fărădelegilor lui şi se îndreaptă, Allah îl va ierta, căci
Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].
Hoțului trebuie să îi pară rău pentru păcatele comise și
să fie sincer în acest regret, iar una dintre
condițiile căinței este ca el să înapoieze bunurile furate
proprietarului de drept și ”să se îndrepte”, adică să nu mai fure niciodată.
Dar ce se întâmplă dacă ”sistemul” descoperă un furt abia după douăzeci de ani
de la comitere? Va mai fi pedepsit hoțul sau nu? Nu, dacă acesta s-a căit la
Allah Preaînaltul, iar faptele și vorbele sale sunt acceptate, dacă
demonstrează că a fost sincer în căința sa și înapoiază toate lucrurile furate,
nu doar o parte din ele. Căința trebuie demonstrată
și prin fapte, nu doar prin vorbe; o persoană care a furat și se căiește
sincer, nu poate și nu are voie să păstreze bunurile furate, islamul nu permite
acest lucru; un lucru câștigat ilicit este haram și rămâne haram atât timp cât
nu este înapoiat, chiar dacă hoțul a fost iertat de cel păgubit.
َأَصْلَحَ – a demonstrat căința și prin fapte, și prin vorbe.
Transcriere audio non-textuală
Comentarii
Trimiteți un comentariu