CULTURA CERERII DE IERTARE




Bismillahi Rahman Rahim!

Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru toate lumile și cel ce va mijloci în Ziua de Apoi, asupra companionilor săi şi a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!  Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.

O, voi cei care credeţi! Fiţi cu frică de Allah, aşa cum se cuvine să fie frica de El şi să nu vă săvârşiţi din viaţă decât fiind musulmani! O, voi, oameni! Fiți cu frică de Domnul vostru care v-a făcut dintr-o singură ființă şi a făcut din aceasta şi pe perechea ei şi care a răspândit din cele două [ființe] mulți bărbați şi femei! Fiți cu frică de Allah în numele căruia vă conjurați [unii pe alții] și [fiți cu frică de ruperea] legăturilor de rudenie, căci Allah este Veghetor peste voi [Raqib]!

În Sfântul Coran găsim vorba lui Allah subhanahu wa taala, pe limba lui Adam și Hawa (Eva), când au zis ei: "Doamne, am fost nedrepţi cu sufletele noastre şi dacă nu ne ierţi şi nu Te înduri de noi, vom fi printre cei pierduţi" (7:23)

Observăm în acest verset o conduită și un respect deosebit din partea lui Adam și Eva  față de Allah subhanahu wa taala. În Sfântul Coran avem multe asemenea exemple ale primelor generații care merită urmate, Profeții  trimiși de Allah Preaînaltul, care erau pietre de hotar și exemple demne de urmat pentru a obține mulțumirea lui Allah.

Cultura cererii de iertare

A spune ”iartă-mă” sau  ”scuză-mă” este una dintre valențele umane, care are o locație deosebită în islam. Această valență umană o regăsim în Sfântul Coran întruchipată în Profeți, despre care Allah a spus: ”Ei (Profeții) sunt cei care au primit călăuzirea lui Allah, așa că urmați călăuzirea lor!”

Din punct de vedere lingvistic, a spune ”iartă-mă” înseamnă părerea de rău pentru greșeala făcută față de o altă persoană.

Versetul menționat anterior ne spune foarte clar că părerea de rău se naște în urma unei fapte pe care o persoană o regretă și care a fost împlinită  ori față de alte persoane, ori față de Allah Preaînaltul, și ambele necesită iertare. Așadar, cel care greșește trebuie să ceară iertare. Trebuie să înțelegem foarte bine că cererea de iertare este o cultură și vom vedea în viața companionilor că cererea de iertare a fost foarte bine  împlinită, însă atât timp cât vom lăsa răutatea și invidia să existe printre noi, această cultură va dispărea. Oare de câte ori nu am văzut în viața cotidiană, într-o familie sau între prieteni și cunoștințe, că această cultură este pusă în practică uneori, iar de cele mai multe ori, nu! A cere scuze nu este nicio rușine, dimpotrivă, este conduita omului puternic. Uneori greșeala este comisă față de noi înșine sau față de frații și surorile noastre, fie că este o simplă greșeală umană, fie că ține de credință, iar cererea de iertare poate îndepărta de noi păcatul care ar putea să urmeze în lipsa ei.

Prima formă de a cere iertare de la începutul omenirii  este versetul menționat la începutul predicii (7:23), când Adam și Eva au recunoscut că s-au nedreptățit pe ei înșiși, atunci când nu s-au supus poruncii Creatorului și au cerut iertare lui Allah Preaînaltul. Nu este nicio rușine ca omul să greșească, toți oamenii greșesc și spune Profetul că ”a greși este ceva natural”, însă islamul nu acceptă să rămâi permanent și conștient în această greșeală. Greșeala lui Adam și Eva nu a fost o formă continuă, ci imediat ce au conștientizat că au greșit, s-au căit și au cerut iertare lui Allah Preaînaltul. Pe de altă parte, Iblis (Șeitan) nu s-a supus poruncii lui Allah Preaînaltul de a se prosterna în fața lui Adam și nici nu a cerut iertare, rămânând permanent împotriva poruncii lui Allah subhanahu wa taala.

Forme de a cere iertare din Sfântul Coran:

► Când omul spune: ”M-am întors către Tine, Doamne, ca Tu să fii mulțumit și să mă ierți!” sau când a păcătuit față de alți oameni și a zis ”Aceasta este o faptă a Satanei, care mi-a înfrumusețat poftele vieții lumești și nu voi fi dintre cei care-l urmează!”

Povestea profetului Musa (pacea lui Allah fie asupra sa!) și Al-Khidr: Moise i-a zis: "Pot eu să te urmez, astfel încât să mă înveţi din ceea ce tu ai învăţat, ca bună călăuzire?" ~ I-a răspuns: "Dar tu nu vei putea să ai răbdare cu mine! ~ Cum ai putea tu să rabzi ceea ce nu cuprinzi tu cu ştiinţa?" ~ I-a răspuns: "Dacă Allah voieşte, mă vei afla tu răbdător şi nu mă voi împotrivi nici uneia dintre poruncile tale!"

Poveste profetului Nuh (Noe), pacea lui Allah fie asupra sa!: ”Şi L-a chemat Noe pe Domnul său şi a zis: “Doamne, fiul meu este din familia mea! Făgăduinţa Ta este Adevărul, iar Tu eşti cel mai drept dintre cei drepţi!” ~ A zis: „O, Noe! El nu este din stirpea ta. Aceasta [pe care a săvârşit-o el] este o faptă necinstită. Nu-mi cere aceea despre care tu nu ai ştiinţă! Eu te îndemn pentru ca tu să nu fi printre cei nepricepuţi!” (11:45, 46) Apoi Noe a conștientizat greșeala și a cerut iertare lui Allah Preaînaltul:  ”Atunci a zis (Noe): “Doamne, eu caut iertare la Tine că Te întreb despre ceea ce nu s-ar cuveni să Te întreb, iar de nu mă vei ierta şi nu vei fi îndurător cu mine, voi fi printre cei pierduţi”.

Întâmplarea din capitolul 'Abasa: Un bărbat orb (‘Abd Allah ibn Umm-Maktum) a venit la Profet  pentru a îi cere sfatul, în timp ce Profetul era foarte ocupat cu predica ținută celor din tribul Quraiș, în speranța că unii dintre ei vor îmbrățișa islamul. Profetul i-a întors spatele, iar Allah subhanahu wa taala îi transmite prin următoarele versete că nu avea voie să facă acest lucru, deoarece prin sfatul lui acel om ar fi găsit îndrumarea de care avea nevoie: ”El s-a încruntat şi s-a întors, / Când orbul a venit la el [ca să-l întrebe].  / Şi de unde să ştii? Poate că el a voit să se curăţească / Sau a venit să fie îndemnat şi i-ar fi fost spre folos îndemnarea!”  (80:1 – 4)

Mai târziu, profetul Muhammed a cerut iertare lui  ‘Abd Allah ibn Umm-Maktum și ori de câte ori îl vedea  în locurile în care se afla și el , îl întâmpina spunând: ”Bine a venit cel pentru care Allah m-a dojenit pe mine!”  Acesta este comportamentul unui om modest, iar modestia este o caracteristică a omului puternic.

A cere iertare cu vorba și cu fapta: Într-o zi, în timpul bătăliei de la Badr, profetul Muhammed indica așezarea musulmanilor în rândurile de luptă, iar unul dintre companionii Profetului , Sawad (Allah să fie mulțumit de el!), stătea în afara rândului și Profetul i-a indicat cu săgeata  să intre în rând și, întâmplător, săgeata i-a atins pieptul, după care Sawad a îndrăznit să protesteze: „Trimis al lui Allah, dar m-ai lovit cu o săgeată pe nedrept.” Profetul i-a spus lui Sawad pe un ton amabil: „Ei bine, Sawad, poți să mă înțepi cu săgeata ta”, iar el și-a descoperit pieptul în fața lui Sawad, care a făcut un pas înainte și a sărutat pieptul  Profetului. El a întrebat: „Sawad, de ce ai făcut asta?” El a răspuns, cu o voce tremurândă de emoție: „Trimis al lui Allah, ne confruntăm cu inamicul și nu știu dacă mă voi întoarce în viață. De aceea mi-am dorit ca înainte de martiriul meu să pot atinge trupul tău binecuvântat”.

Dragi frați și surori, etica cererii de iertare ar trebui să revină printre noi. De ce suntem atât de supărați unii pe alții, de ce soțul nu cere iertare soției, sau invers, de ce ni se pare că ne înjosim  dacă cerem iertare celor față de care am greșit? Reținerea de a cere iertare se naște din mândrie și ar trebui să avem mereu puterea de a cere scuze pentru greșelile noastre. A cere iertare nu va scădea din importanța noastră, dimpotrivă, vom crește în fața lui Allah Preaînaltul, în fața copiilor, soțului, soției etc. Lui Allah și Profetului nu le plac oamenii care sunt mândri. 

Povestea lui Abu Dharr și Bilal: „Odată, companionii săi s-au reunit pentru şedinţă, însă Profetul Muhammed () a întârziat. Printre cei prezenţi au fost: Khalid ibn Al-Walid, Abdur-Rahman ibn Awf, Bilal ibn Rabah şi Abu Dharr (Allah să fie mulţumit de ei!). Singurul negru prezent a fost Bilal etiopianul (Allah să fie mulţumit de el!). Abu Dharr (Allah să fie mulţumit de el!) a început să vorbească, iar Bilal (Allah să fie mulţumit de el!) l-a corectat. Abu Dharr, înfuriindu-se, a exclamat: «Chiar tu, fiul unei femei de culoare, încerci să mă corectezi?» Bilal (Allah să fie mulţumit de el!) s-a ridicat, vizibil supărat şi a spus: «Pe Allah, o să relatez totul Profetului!» A mers la Profet () şi i-a povestit ceea ce i s-a spus, fapt pentru care Profetul()  a devenit foarte furios. Abu Dharr (Allah să fie mulţumit de el!) s-a grăbit să-l întâlnească pe Profet ()  şi a spus: «As-Salamu Alaika (Pacea lui Allah fie asupra ta!) o, Profet al lui Allah!» Abu Dharr a povestit: «Nu sunt sigur că mi-a răspuns la salut din cauza furiei sale extreme.» Apoi Profetul ()  spus: «O, Abu Dharr, l-ai ridiculizat pe el pe seama mamei sale? Într-adevăr, tu eşti un om în care există trăsăturile erei preislamice!» Abu Dharr, lăcrimând, a spus: «O, Mesager al lui Allah, îi cer iertare lui Allah!» Apoi, a ieşit din moschee plângând, iar atunci când l-a văzut pe Bilal şi-a pus capul pe jos şi i-a spus lui: «O, Bilal, eu nu mă mişc de aici până nu-ţi pui piciorul pe capul meu. Tu eşti cel onorabil, iar eu am căzut în dizgraţie.» Bilal (Allah să fie mulţumit de el!) a început să plângă, l-a sărutat pe Abu Dharr pe faţă şi a spus: «O faţă care se prosternează lui Allah nu trebuie să fie călcată, ci mai degrabă trebuie sărutată.»” (Bukhari)

Scrisoarea împăratului bizantin către Mu'awiyah (Allah să fie mulțumit de el!):

Cesarul romanilor către Mu'awiyah: Știm ce s-a întâmplat între tine și 'Ali (Ibn Abi Talib) și vedem că ești mai demn de Khalifah, așa că dacă îmi ordoni, îți voi trimite  o armată care să-ți aducă capul  lui 'Ali.

De la Mu'awiyah către împăratul bizantin: Doi frați se ceartă și ce înseamnă pentru tine să intri între ei? Dacă nu te oprești de la a băga râcă între noi, îți voi trimite o armată care începe cu tine și se termină cu mine și care îmi va aduce capul tău ca să-l pot face cadou lui 'Ali.

Împăratul bizantin avea mari speranțe să-l atace și să-l învingă pe Mu'aawiyah după ce acesta din urmă i-a insuflat frică și i-a învins trupele. Când împăratul bizantin a văzut că Mu'aawiyah era preocupat de cearta cu imamul Ali, s-a apropiat de unele orașe cu o armată uriașă.  Mu'aawiyah i-a scris spunând: „Pentru Allah, dacă nu renunți și nu te întorci în țara, mă voi împăca cu vărul meu și ne vom uni împotriva ta și cu siguranță te voi alunga din toate pământurile tale și  te voi urmări în continuare și pământul, oricât de vast este, va fi îngrădit pentru tine”.  În acel moment, împăratul bizantin s-a speriat și și-a abandonat planurile, apoi a  trimis vestea că dorește un tratat de pace.

Prosternarea de iertare: este normal ca cineva să facă diferite greșeli în timpul rugăciunii, iar forma prin care ne putem cere iertare pentru acele greșeli este prosternarea de iertare (pentru omitere). 

Pentru un jurământ incorect:  se cere iertare și se dă de mâncare la zece săraci sau se ține post zece zile.

Foloasele cererii de iertare:

- îl mulțumim pe Allah Preaînaltul – Profetul Muhammed a spus că nu avem voie să refuzăm  cererea de iertare a unei persoane care a greșit față de noi, iar cel care nu își cere scuze este precum cel care își câștigă averea prin căi ilicite;

- curăță toate rele și răutățile din inima noastră;

- formează o personalitate puternică - Șeitan abia așteaptă să acapareze personalitatea omului; cererea de iertare nu  știrbește  personalitatea,  credința și evlavia omului;

- ne ajută să fim deosebiți și să creștem în comunitate;

- ne ajută să nu mai greșim față de alți oameni sau față de aceeași persoană a doua oară;

- ne apropie de comportamentul Profetului   - cine sunt mai deosebiți și apropiați de Profet decât companionii , care nu au făcut altceva decât să-l copieze în comportament și fapte bune!

Dragi frați și surori întru islam, a cere iertare face parte din conduita musulmanului. Trebuie să învățăm să cerem iertare celor față de care am greșit și lui Allah subhanahu wa taala, chiar dacă greșeala ni se pare minoră și nu a rănit pe nimănui, trebuie să o recunoaștem și să cerem iertare lui Allah Preaînaltul; acest lucru ne va ajuta să învățăm din ea și să ne îmbunătățim comportamentul pentru a-l mulțumi pe Allah Preaînaltul.

O, Allah! Îți cerem să ne  faci dintre cei care împlinesc cât mai multe fapte bune și cât mai multe acte de adorare!

O, Allah! Noi am crezut în Tine și te-am urmat pe Tine și pe profetul Muhammed  ! Călăuzește-ne către faptele și vorbele care te mulțumesc și fă ca ultima faptă a noastră să fie dintre cele îndrăgite de Tine!

O, Allah! Statornicește-i pe toți musulmanii în viața și drepturile lor și nu lăsa asupra noastră pe cineva care nu are frică și teamă de Tine! Amin!

 

Șeih Adnan Oun

Traducere din limba arabă
Profesor Demirel Gemaledin
 

 Transcriere audio non textuală

 



Comentarii