إِنَّمَا جَزَاءُ الَّذِينَ يُحَارِبُونَ
اللَّهَ وَرَسُولَهُ وَيَسْعَوْنَ فِي الْأَرْضِ فَسَادًا أَنْ يُقَتَّلُوا أَوْ
يُصَلَّبُوا أَوْ تُقَطَّعَ أَيْدِيهِمْ وَأَرْجُلُهُمْ مِنْ خِلَافٍ أَوْ
يُنْفَوْا مِنَ الْأَرْضِ ۚ ذَٰلِكَ لَهُمْ خِزْيٌ فِي الدُّنْيَا ۖ وَلَهُمْ فِي
الْآخِرَةِ عَذَابٌ عَظِيمٌ
33.
Iară răsplata acelora care luptă împotriva lui Allah şi a Trimisului Său şi
caută să semene pe pământ stricăciune este că ei vor muri omorâţi sau
răstigniţi pe cruce sau li se vor tăia mâinile şi picioarele cruciş sau vor fi
alungaţi din ţară. Aceasta va fi pentru ei ruşine în lumea de acum, iar în
Lumea de Apoi vor avea ei parte de chin mare,
O continuare a prescripțiilor divine impuse fiilor lui
Israel prin Legile divine, referitoare la pedeapsă.
În limba arabă cuvântul ” جَزَاءُ ” ,
care este tradus ”răsplată”, înseamnă și răsplată, și pedeapsă, așa cum și în
limba română ”răsplata” nu are întotdeauna sens pozitiv.
Pedeapsa lumească:
- vor muri omorâţi – este vorba despre
pedeapsa cu moartea pentru cei
acuzați de crimă;
- răstigniți pe cruce – era pedeapsa celor care
omorau călătorii;
- li
se vor tăia mâinile şi picioarele cruciş sau vor fi alungaţi din ţară -
pedeapsa celor care jefuiau călătorii, însă nu îi omorau; ”alungarea din țară” se referă la pedeapsa cu
închisoarea sau exilul și era aplicată celor care intimidau, speriau
călătorii, însă fără a-i omorî sau jefui;
Pedeapsa
în Ziua de Apoi:
Aceasta
va fi pentru ei ruşine în lumea de acum, iar în Lumea de Apoi vor avea ei parte
de chin mare,
Din punct de
vedere islamic, stricăciunea pe pământ, jefuirea,
intimidarea, înspăimântarea și omorârea oamenilor sunt dintre marile păcate.
إِلَّا الَّذِينَ تَابُوا مِنْ قَبْلِ أَنْ
تَقْدِرُوا عَلَيْهِمْ ۖ فَاعْلَمُوا أَنَّ اللَّهَ غَفُورٌ رَحِيمٌ
34.
Afară de aceia care se căiesc înainte de a-i prinde. Şi să ştiţi că Allah este
Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].
Ce au spus savanții despre acest verset?
Dacă un om își
trăiește viața aducând stricăciune pe pământ și împotrivindu-se binelui, însă
la un moment dat se căiește la Allah Preaînaltul, va mai fi pedepsit pentru tot
ceea ce a făcut înainte de a se căi?
Conform versetului, nu, cu condiția ca acel om să dea semne clare de
căință, nu doar să îi pară rău pentru faptele lui și să continue să împlinească
păcate. Nimeni nu poate cunoaște intenția unui om în afară de Allah subhanahu
wa taala, tocmai de aceea oamenii ajung uneori să tragă concluzii greșite despre faptele
și vorbele unei persoane. De exemplu, dacă o persoană spune că s-a căit și apoi
nu mai împlinește păcate, cu voia lui Allah Preaînaltul, acele păcate îi vor fi
iertate și, conform acestui verset, dacă ulterior căinței se descoperă păcatele
împlinite, nu va mai fi trasă la socoteală pentru acele păcate. Aici trebuie menționat
faptul că, dacă prin minciună, bârfă, înșelătorie, furt etc., o persoană a
încălcat drepturile altor oameni, chiar dacă există căință cu sinceritate,
Allah va condiționa acceptarea acestei căințe cu obligația de a
cere iertare oamenilor față de care s-a greșit, de a înapoia proprietarului de
drept bunurile sale, iar dacă oamenii nedreptățiți vor ierta acea
persoană, și Allah Preaînaltul o va ierta, in sha Allah. Așadar, doar
nedreptatea față de Allah îi va fi iertată, cu voia lui Allah Preaînaltul, dacă se va căi cu sinceritate și se va abține
de la alte păcate, dacă se va simți rușinată și va fi hotărâtă să nu mai revină
la acele păcate. Și Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].
*Reamintim cele trei timpuri ale căinței (tawbah):
- trecut - să regretăm păcatele săvârșite;
- prezent – să ne îndepărtăm de acele păcate;
- viitor – să-i promitem lui Allah Preaînaltul că nu vom mai împlini acele păcate.
Exegeza CoranuluiProfesor Demirel Gemaledin
Comentarii
Trimiteți un comentariu