Bismillahir
Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra
profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru întreaga
omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul
acestora până în Ziua de Apoi!
وَإِذْ قَالَ مُوسَىٰ لِقَوْمِهِ يَا قَوْمِ
اذْكُرُوا نِعْمَةَ اللَّهِ عَلَيْكُمْ إِذْ جَعَلَ فِيكُمْ أَنْبِيَاءَ
وَجَعَلَكُمْ مُلُوكًا وَآتَاكُمْ مَا لَمْ يُؤْتِ أَحَدًا مِنَ الْعَالَمِينَ
20. [Aduceţi-vă voi aminte] când
Moise i-a zis neamului său: “O, popor al meu! Aduceţi-vă aminte de harul lui
Allah asupra voastră, căci El a făcut dintre voi profeţi şi v-a făcut pe voi
suverani. El v-a dat vouă ceea ce nu a dat nici uneia dintre lumile [de
atunci]!
În acest
verset, Allah Preaînaltul ne atrage atenția asupra unei etape importante din
viața israeliților și a profetului Musa (as).
Mesajul pe
care profetul Musa îl adresează poporului său este următorul:
O, popor al
meu! Aduceţi-vă aminte de harul lui Allah asupra voastră – prin „har” se poate
înțelege orice binecuvântare venită din partea lui Allah Preaînaltul. În acest
context specific, expresia se referă la eliberarea poporului israelit de sub
tirania lui Faraon și a armatei sale. Totodată, deoarece călăuzirea reprezintă
cel mai de preț dar divin, putem considera că harul menționat include și
transformarea spirituală a celor care, după ce au trăit sub opresiune, au
devenit credincioși.
El a făcut dintre voi profeţi – știm că profetul Ibrahim (as) s-a rugat lui Allah
Preaînaltul ca din descendenții săi să se ivească un neam de profeți. Ruga i-a
fost acceptată, iar din seminția lui s-au născut numeroși profeți. Isac și
Ismail au fost fiii profetului Ibrahim. Din descendența lui Isac a luat naștere
poporul israelit, în timp ce din cea a lui Ismail a provenit poporul arab. Când
profetul Musa se adresează comunității sale, le amintește că toate evenimentele
din trecut și trimiterea profeților care să-i îndrume pe oameni sunt dovezi ale
harului divin.
Un aspect demn
de menționat aici este că niciun om nu poate pretinde autoritatea de profet
doar pentru că înaintașii săi au avut acest statut. Acest principiu rămâne
valabil chiar dacă în trecut a existat acea rugăciune a profetului Ibrahim sau
cererea profetului Musa, prin care i-a cerut lui Allah Preaînaltul ca Aron să-i
fie sprijin. Acesta este și motivul pentru care profetul Muhammed ﷺ nu a avut băieți moștenitori care să
ajungă la maturitate (toți fiii săi au decedat înainte de perioada profeției),
prevenind astfel ideea greșită că această misiune sacră s-ar putea moșteni. De
aceea, în islam funcționează principiul meritocrației. Dacă Profetul ﷺ a fost ales direct de Allah, cei care i-au
succedat au fost desemnați de oameni în baza meritelor lor: credință,
abilități, cunoaștere, bunătate, onestitate și sinceritate.
V-a făcut pe voi suverani – termenul arab مُلُوكًا
(muluka), tradus aici prin „suverani”, este pluralul
substantivului „malik”, care înseamnă „rege”. O persoană devine rege în sensul
propriu atunci când are puterea de a decide singură când și ce să facă, fără a
depinde de voința altcuiva. Spre deosebire de un prizonier, care este condiționat
în totalitate de deciziile altora, omul liber este stăpânul propriilor acțiuni.
Allah subhanahu wa taala le reamintește evreilor că în perioada de sclavie,
când Faraon le era stăpân, ei erau doar niște robi obligați să se supună. Odată
eliberați prin intermediul profetului Musa, ei și-au redobândit demnitatea și
au devenit propriii lor suverani.
Islamul
prețuiește demnitatea și liberul arbitru. Dacă o persoană nu are discernământ
sau nu judecă limpede din motive de sănătate mentală, Allah nu îi impune nicio
obligație religioasă, precum rugăciunea sau postul. Cei care nu cunosc sau
înțeleg greșit această religie o etichetează uneori ca fiind una a
constrângerii sau a rigidității. În realitate, islamul oferă o libertate
deplină de alegere. Allah Preaînaltul afirmă clar în Sfântul Coran: „...Cine
voieşte să creadă şi cine voieşte să nu creadă!” (18:29) și „Nu există
silire la credință.” (2:256). Totodată, Coranul menționează că oricine face
fapte bune va fi răsplătit, iar cine face fapte rele va suporta consecințele.
Aceste afirmații sunt o dovadă incontestabilă de echitate și claritate.
El v-a dat vouă ceea ce nu a dat nici uneia dintre lumile
[de atunci]! – se poate referi la profeții trimiși la
acea vreme, la modul în care Allah are grijă de oameni, iar acest verset se
repetă și în alte sure care fac referire la alte popoare din trecut.
Comentarii
Trimiteți un comentariu