Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis
ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor
celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
وَإِذْ قَالَ مُوسَىٰ لِقَوْمِهِ يَا قَوْمِ
اذْكُرُوا نِعْمَةَ اللَّهِ عَلَيْكُمْ إِذْ جَعَلَ فِيكُمْ أَنْبِيَاءَ
وَجَعَلَكُمْ مُلُوكًا وَآتَاكُمْ مَا لَمْ يُؤْتِ أَحَدًا مِنَ الْعَالَمِينَ
20.
[Aduceţi-vă voi aminte] când Moise i-a zis neamului său: “O, popor al meu!
Aduceţi-vă aminte de harul lui Allah asupra voastră, căci El a făcut dintre voi
profeţi şi v-a făcut pe voi suverani. El v-a dat vouă ceea ce nu a dat nici
uneia dintre lumile [de atunci]!
În acest verset Allah Preaînaltul ne atrage atenția asupra unei ipostaze din viața israeliților
și a profetului Musa (Moise - pacea lui Allah fie asupra sa!).
Profetul Musa (as) se adresează poporului său:
O,
popor al meu! Aduceţi-vă aminte de harul lui Allah asupra voastră – ”harul” lui Allah poate fi considerat orice
binecuvântare din partea lui Allah Preaînaltul. În acest verset ”harul lui
Allah” se referă la eliberarea poporului israelit de Faraon și armata acestuia.
De asemenea, deoarece cea mai mare binecuvântare de la Allah este călăuzirea,
putem spune că ”harul lui Allah” din
acest verset este și călăuzirea celor care au crezut în Faraon, iar mai apoi au
devenit credincioși.
El
a făcut dintre voi profeţi – știm
deja că profetul Ibrahim (Avram – pacea lui Allah fie asupra sa!) s-a rugat la
Allah Preaînaltul ca din semințiile sale să se nască un neam de profeți; ruga
i-a fost acceptată și din neamul său s-au născut foarte mulți profeți. Isac și
Ismail (pacea lui Allah fie asupra lor!) au fost fiii lui Ibrahim (as). Din
semințiile lui Isac s-a născut poporul israelit, iar din semințiile lui Ismail
s-a născut poporul arab. Când profetul Musa (as) se adresează poporului
israelit, le atrage atenția și asupra
faptului că toate întâmplările din trecut și profeții trimiși de Allah ca să-i
îndrume pe oameni pe calea cea bună sunt de fapt tot un har de la Allah Preaînaltul.
Referitor la acest aspect, un lucru demn de menționat este că nici un om nu
poate pretinde autoritatea de profet doar pentru faptul că înaintașii lui au
fost profeți, chiar dacă în trecut a existat acea rugă a profetului Ibrahim
(as) sau a profetului Musa (as), când i-a cerut lui Allah Preaînaltul ca Aron
(as) să-i fie sprijin. Acesta este și motivul pentru care profetul Muhammed ﷺ nu a avut băieți moștenitori (toți băieții Profetului ﷺ au
decedat înainte de profeție), pentru ca nimeni să nu creadă că profeția se va
moșteni. De aceea, în islam există conceptul de ”meritocrație”, adică puterea
meritului, ceea ce înseamnă că, dacă profetul Muhammed ﷺ a fost ales de Allah Preaînaltul, cine
urma după el avea să fie ales de oameni în baza meritului, în funcție de
credință, abilități, cunoaștere, bunătate, onestitate, sinceritate etc.
V-a
făcut pe voi suverani – مُلُوكًا – ”muluka”, tradus în acest verset ”suverani”, este pluralul substantivului ”malik”, care
înseamnă ”rege”. Când devine o persoană rege? Atunci când o persoană are puterea
de a face un lucru când și unde vrea, înseamnă că este regele propriei
persoane, nefiind dependentă de voința altei persoane pentru a face acel lucru.
Când o persoană este închisă, de exemplu, depinde de voința altei persoane
pentru a face un anumit lucru. Acest aspect este dorit a fi scos în evidență de
către Allah Preaînaltul în acest verset. Allah subhanahu wa taala le
reamintește evreilor că în vremea necredinței, când Faraon era regele lor, ei
erau robii Faraonului, obligați să se supună poruncilor lui, iar în vremea lui
Musa (as), fiind eliberați de subjugare, ei au devenit regi.
Islamul prețuiește demnitatea și puterea de a
alege – dacă o persoană nu are putere mentală, nu poate discerne lucrurile unele de altele (nu judecă
limpede), atunci Allah nu îi impune nici o obligație (rugăciune, post etc.).
Unii oameni, care nu cunosc sau au înțeles greșit islamul, spun că este o
religie a constrângerii voinței omului, o religie foarte dură; de fapt, doar în
islam există libertatea de alegere, doar în islam i s-a oferit omului libertatea
de a face ce vrea. Allah Preaînaltul spune în Sfântul Coran: ” "...Cine voieşte
să creadă şi cine voieşte să nu creadă!" (18:29), ”Nu
există silire la credință.” (2:256), ”Cine face fapte bune va fi
răsplătit, cine face fapte rele va fi pedepsit”. Ce poate fi mai clar și
mai corect decât aceste afirmații?
El v-a dat vouă ceea
ce nu a dat nici uneia dintre lumile [de atunci]! – se poate referi la profeții trimiși la acea
vreme, la modul în care Allah are grijă de oameni , iar acest verset se repetă
și în alte sure care fac referire la alte popoare din trecut.
Exegeza Coranului
Profesor Demirel Gemaledin
Transcriere audio non-textuală
Comentarii
Trimiteți un comentariu