فَبِمَا نَقْضِهِمْ مِيثَاقَهُمْ لَعَنَّاهُمْ
وَجَعَلْنَا قُلُوبَهُمْ قَاسِيَةً ۖ يُحَرِّفُونَ الْكَلِمَ عَنْ مَوَاضِعِهِ ۙ
وَنَسُوا حَظًّا مِمَّا ذُكِّرُوا بِهِ ۚ وَلَا تَزَالُ تَطَّلِعُ عَلَىٰ
خَائِنَةٍ مِنْهُمْ إِلَّا قَلِيلًا مِنْهُمْ ۖ فَاعْفُ عَنْهُمْ وَاصْفَحْ ۚ إِنَّ
اللَّهَ يُحِبُّ الْمُحْسِنِينَ
13.
Apoi, din cauza încălcării legământului lor, i-am blestemat Noi şi le-am
împietrit inimile, căci ei au răstălmăcit cuvintele şi au uitat o parte din
ceea ce li s-a reamintit. Tu nu vei înceta să descoperi înşelătoria lor, afară
de un mic număr dintre ei. Dar iartă-i pe ei şi nu-i băga în seamă! Allah îi
iubeşte pe cei care fac bine.
Continuă povestirea despre triburile Israelului și aflăm
că fiii lui Israel au încălcat legământul menționat la versetul 12 și din acest
motiv Allah Preaînaltul i-a blestemat și le-a împietrit inimile, căci ei au răstălmăcit cuvintele şi au uitat o parte din ceea ce
li s-a reamintit.
Blestemul lui Allah asupra unui popor (sau unei persoane)
înseamnă îndepărtarea acelui popor de la Mila Lui Preaînaltul, ceea ce înseamnă
că acel popor nu va mai primi niciodată Milostenia lui Allah subhanahu wa
taala.
”Inimile împietrite” înseamnă că ei niciodată
nu-și vor mai putea da seama de adevăr, de creație și Creator, de fapte bune și
păcate etc.
O inimă ajunge să fie dură atunci când împlinește multe
păcate, când se îndepărtează de Allah, de poruncile din Coran și de viața
profetului Muhammed ﷺ, așa cum regăsim într-un hadis: ”Atunci când un credincios săvârşeşte un păcat, acesta va fi
însemnat ca un punct negru în inima sa. Dacă acesta se căieşte, atunci punctul
negru va fi șters.”
Dacă omul va continua să facă păcate, inima îi va
fi acoperită de acele puncte negre, va rugini, va deveni dură și va ajunge să
nu mai simtă versetele lui Allah Preaînaltul, să nu mai aibă sentimente
pozitive față de Allah și nici sentimente de evlavie.
Coranul vorbește despre mai multe feluri de inimi sau suflete,
însă în acest verset se vorbește despre قُلُوبَهُمْ قَاسِيَةً – inimile împietrite,
acele inimi care nu mai trăiesc versetele, semnele și minunile lui Allah
Preaînaltul. Această descriere o putem folosi pentru a ne măsura duritatea
inimii noastre: de exemplu, dacă vedem o știre despre un dezastru sau o
catastrofă naturală cu pierderi umane și inima noastră se cutremură sau este cel
puțin mișcată de suferința celorlalți înseamnă că inima noastră încă este vie
și simte, dacă suntem în singurătate și la pomenirea lui Allah lăcrimăm,
înseamnă că inima noastră este încă vie, dar dacă nu ne încearcă nici un sentiment
în situațiile descrise, atunci trebuie să
ne curățăm inima de acele puncte negre printr-o căință sinceră.
Prin ”răstălmăcirea” cuvintelor lui
Allah se are în vedere modul prin care
acei conducători religioși (rabinii) din acea vreme au interpretat eronat
cuvintele lui Allah pentru a corespunde propriilor dorințe sau interese, așa
cum de fapt se întâmplă și în zilele noastre; există oameni care răstălmăcesc
Evanghelia, dar și oameni care răstălmăcesc Sfântul Coran; de exemplu, în cazul
rugăciunii, unii oameni spun că din punct de vedere lingvistic rugăciunea este
acea abordare emoțională a omului cu Creatorul său și nu trebuie neapărat a fi
împlinită așa cum știm că trebuie împlinită și cum profetul Muhammed ﷺ ne-a învățat. Aceasta
este o interpretare așa zis științifică a cuvântului ”salah”, iar în islam nu
trebuie să existe cuvântul ”răstălmăcire”, însă, din păcate, răstălmăcirea a
fost, este și va rămâne cea mai gravă problemă cu care o comunitate se poate
întâlni de-a lungul vieții pe acest pământ și mereu există cineva care interpretează un verset coranic
schimbând forma clară a unui cuvânt sau chiar a întregului verset, dându-i un
cu totul alt sens.
- au uitat o parte din ceea ce li s-a reamintit – când au primit Tora pentru a li se reaminti de credință, practica religioasă sau diferite lucruri permise sau interzise, unii dintre oameni ”le-au făcut uitate”.
Dacă un
om rămâne indiferent la anumite lucruri interzise care se petrec în fața lui înseamnă
că este particpant indirect la acele evenimente. Profetul Muhammed ﷺ spune în acest sens că ”acela care tace
în fața nedreptății este precum un Șeitan mut”.
Tu
(Muhammed) nu vei înceta să descoperi înşelătoria lor, afară de un mic număr
dintre ei - nu avem voie să generalizăm și să spunem că toți oamenii din Banu Israil
au fost blestemați. Excepția ”afară de un mic număr
dintre ei” înseamnă că majoritatea dintre ei au împlinit păcatele amintite
anterior (uitarea intenționată și răstălmăcirea cuvintelor lui Allah).
ۖ فَاعْفُ عَنْهُمْ înseamnă ”iartă-i pe
ei”, iar اصْفَحْ ”să nu îi tragi la socoteală pentru
păcatele și relele pe care le-au făcut”, căci Allah îi iubeşte pe cei care fac bine, adică
pe cei care împlinesc cât mai multe fapte bune.
Versetul scoate
în evidență faptul că este mai bine să ierți sau să treci cu vederea anumite
greșeli, însă, în același timp, ai dreptul de a cere înapoierea unui drept în
cazul în care ai fost nedreptățit.
Comentarii
Trimiteți un comentariu