وَلَقَدْ أَخَذَ اللَّهُ مِيثَاقَ بَنِي إِسْرَائِيلَ
وَبَعَثْنَا مِنْهُمُ اثْنَيْ عَشَرَ نَقِيبًا ۖ وَقَالَ اللَّهُ إِنِّي مَعَكُمْ
ۖ لَئِنْ أَقَمْتُمُ الصَّلَاةَ وَآتَيْتُمُ الزَّكَاةَ وَآمَنْتُمْ بِرُسُلِي
وَعَزَّرْتُمُوهُمْ وَأَقْرَضْتُمُ اللَّهَ قَرْضًا حَسَنًا لَأُكَفِّرَنَّ
عَنْكُمْ سَيِّئَاتِكُمْ وَلَأُدْخِلَنَّكُمْ جَنَّاتٍ تَجْرِي مِنْ تَحْتِهَا
الْأَنْهَارُ ۚ فَمَنْ كَفَرَ بَعْدَ ذَٰلِكَ مِنْكُمْ فَقَدْ ضَلَّ سَوَاءَ
السَّبِيلِ
12.
Allah a încheiat un legământ cu fiii lui Israel. Noi am trimis dintre
doisprezece aleşi. Şi Allah a zis: “Eu voi fi cu voi, dacă veţi împlini
Rugăciunea [As-Salat], veţi achita Dania [Az-Zakat], veţi crede în trimişii Mei
şi îi veţi ajuta şi veţi da lui Allah un bun împrumut. Atunci eu voi şterge
faptele voastre rele şi vă voi duce să intraţi în Grădini pe sub care curg
râuri. Acela dintre voi care se va întoarce la necredinţă, după aceasta,
rătăceşte de la drumul cel drept”.
Acest verset scoate în evidență o ipostază din viața
comunității iudaice, în vremea profetului Musa (Moise), pacea lui Allah fie
asupra sa!
Legământul încheiat cu fiii lui Israel se referă la acceptarea
unicității lui Allah, ascultarea
și supunerea clară și fermă față de
Allah și trimișii Săi.
Noi
am trimis dintre doisprezece aleşi – aleșii erau cei doisprezece conducători ai celor
douăsprezece triburi ce formau Banu Israil, pe care Allah Preaînaltul i-a ales să fie
responsabili de acele comunități. După ce au încheiat legământul, Allah
Preaînaltul le-a promis că va fi alături de ei dacă vor respecta câteva
condiții: să împlinească rugăciunea, să dea Dania (zakat), să creadă în
Trimișii lui Allah și să-i ajute și să-i dea un bun împrumut lui Allah.
Allah Preaînaltul nu are nevoie de ajutorul nostru, însă
atunci când se referă la ajutor înseamnă că noi îl putem ajuta împlinindu-i
poruncile, înseamnă că ajutându-i pe alții, noi îl ajutăm pe Allah, că oferind
ajutor celorlalți, noi lucrăm pentru și în numele lui Allah subhanahu wa taala.
De exemplu, dacă împlinim rugăciunea, o împlinim pentru noi și ne ajutăm pe noi
înșine, când oferim sadaqa sau zakat ne
ajutăm și pe noi, dar și pe alți oameni care au nevoie de acest ajutor, dar în
momentul în care îl ajutăm pe Allah, nici un ajutor nu se mai răsfrânge asupra
noastră în afară de răsplată. Atunci când împlinim o faptă bună pentru altă
persoană, cum ar fi să ridicăm un bagaj pe care nu ar putea să-l transporte din
diferite motive, doar acea persoană beneficiază de ajutor, iar acest lucru
înseamnă a-L ajuta pe Allah Preaînaltul.
- un bun împrumut - Allah subhanahu wa taala nu are nevoie de un împrumut
de la noi, deși au existat popoare care au atins un nivel atât de înalt de
mândrie, încât au spus că Allah este sărac și ei sunt bogați. Allah Preaînaltul
nu are nevoie de nimeni și de nimic, de altfel tot ceea ce dețin oamenii
(ochii, mintea, viața, puterea, inima etc.) este un împrumut de la Allah; dacă
Allah vrea să ia aceste lucruri, le
poate lua oricând dorește, și nimeni nu se poate împotrivi, și nimeni nu-L
poate trage la socoteală pentru acest lucru. Așadar, când Allah spune oamenilor
să-i dea un bun împrumut este pentru ca noi să conștientizăm de la cine avem
toate aceste binecuvântări și cine este Cel de dragul căruia trebuie să
împlinim toate faptele.
Savanții au spus: În momentul în care omul dăruiește
ceva pentru sau pe calea lui Allah subhanahu wa taala, își va primi răsplata în
Ziua de Apoi.
Când împrumuți un lucru unei persoane în această viață,
aștepti să îți fie înapoiat la un moment dat, dar se poate întâmpla ca acel
lucru să nu-ți mai fie înapoiat niciodată, iar uneori știm acest lucru chiar de
la început, de aceea Allah Preaînaltul a folosit exprimarea ”împrumut bun” și
nu doar ”împrumut”, pentru ca cei care citesc acest verset să știe că
”împrumutul bun” este acel împrumut pe care omul îl va primi înapoi cu
siguranță, ba mai mult, îl va primi multiplicat.
În continuare,
Allah Preaînaltul spune că celor care împlinesc rugăciunea, dau dania, cred în
Profeți, îi ajută și îi dau lui Allah un bun împrumut, le va șterge păcatele.
Oare cine nu ar dori ca Allah să-i șteargă păcatele?
لَأُكَفِّرَنَّ conține toate elementele gramaticale și
lingvistice de întărire a unui verb la timpul prezent: lam-ul tewkid
(”l” de întărire) și nun tewkid (cu ședde la sfârșit). لَأُ
care precede verbul كَفِّرَنَّ întărește sensul acțiunii ce-i urmează,
ceea ce înseamnă că nu există absolut nicio îndoială că acea acțiunea să nu se
petreacă – cu siguranță, fără nicio îndoială că Allah va șterge păcatele
oamenilor din categoriile menționate anterior și apoi, cu siguranță le va
permite să intre în Grădinile Paradisului.
Acela
dintre voi care se va întoarce la necredinţă, după aceasta, rătăceşte de la
drumul cel drept – după ofertele grandioase și răsplata promisă, imediat Allah
Preaînaltul ne atenționează: cine întoarce spatele credinței, poate ajunge în
pierzanie. Acest stil de comunicare al lui Allah cu oamenii este un stil
coranic unic, cu care deja ne-am
obișnuit, prin care se stabilește în
permanență un echilibru între pedeapsă și răsplată, între Iad și Paradis.
Exegeza CoranuluiProfesor Demirel Gemaledin
Transcriere
audio non-textuală și editare textCamelia
Hejou
Comentarii
Trimiteți un comentariu