NAVA SOCIETĂȚII

Bismillahir Rahmanir Rahim!

Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru toate lumile și cel ce va mijloci în Ziua de Apoi, asupra companionilor săi şi a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!  Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.


Responsabilitatea colectivă în islam

Înțelegerea corectă a pazei sufletului

Allah Preaînaltul spune în Sfântul Coran:

”O, voi cei care credeți! Fiți cu grijă față de sufletele voastre și nu vă vor dăuna cei rătăciți, dacă sunteți pe calea cea bună!” (5:105)

Referitor la acest verset, primul calif al islamului, Abu Bakr As-Siddiq (Allah să fie mulțumit de el!), a oferit o clarificare esențială atunci când a urcat la amvonul Profetului : „O, voi oameni! Voi înțelegeți greșit acest verset. Eu l-am auzit pe profetul Muhammed spunând că, dacă oamenii văd răul și nu-l schimbă în bine, este foarte posibil ca mânia lui Allah să se reverse asupra lor.”

Când Allah spune să avem grijă de sufletele noastre, înseamnă că trebuie să ne curățăm de greșeli și păcate. Ceilalți nu ne vor putea face niciun rău atât timp cât noi rămânem pe calea cea bună, însă a fi pe calea cea bună implică și datoria de a nu ignora nedreptatea. Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de el!) i-a îndemnat pe oameni să recite acest verset, adăugând: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah spunând: «Dacă văd ei un asupritor și nu-l apucă de mână să-i atragă atenția, atunci Allah îi va ajunge din urmă pe toți cu pedeapsa Sa.»” (Abu Dawud și Tirmidhi).

Pilda corabiei: Suntem toți în aceeași barcă

Societatea islamică este descrisă de profetul Muhammed printr-o parabolă memorabilă, relatată de imamul Bukhari (Allah să fie mulțumit de el!). Asemănarea dintre cel care rămâne nepăsător la păcatele interzise de Allah și cel care le comite este ca cea a unor oameni îmbarcați pe o corabie. După ce au tras la sorți, unii s-au așezat pe puntea de sus, iar alții pe cea de jos.

Cei de jos, pentru a aduce apă, trebuiau să treacă pe lângă cei de sus, iar acest lucru a început să creeze deranj. S-au gândit atunci: „Dacă am face o gaură în partea de jos, am avea apă fără să-i mai deranjăm pe cei de deasupra!”. Zis și făcut: unul dintre ei a luat un topor și a început să găurească fundul corabiei. Dacă cei de sus l-ar lăsa să facă acest lucru, nava s-ar scufunda cu toți cei de la bord. Dacă însă îl împiedică, ambele grupuri sunt salvate. Aceasta este imaginea societății: nepăsarea față de greșeala altuia duce la distrugerea tuturor.

Consecințele aprobării tacite a răului

În societatea de astăzi, vedem o îndepărtare de valorile morale. Mulți oameni trec pe lângă răutăți fără să reacționeze, oferind astfel o aprobare tacită. Rezultatul? Cei care fac nedreptăți au prins curaj, iar valorile morale s-au inversat: cel păcătos este considerat „bun”, iar cel moral este privit cu suspiciune.

Înaintașii noștri l-au întrebat pe profetul Muhammed dacă Allah îi va pedepsi pe cei drepți pentru păcatele altora. Profetul a explicat că Allah nu chinuie un întreg popor pentru faptele unora, atâta timp cât cei care văd răul caută să îl îndrepte. Însă, dacă aceștia asistă nepăsători, deși ar avea puterea să intervină, în acel moment pedeapsa îi va cuprinde pe toți: atât pe cei care au păcătuit, cât și pe cei care au tăcut. Acesta este canonul lui Allah pe pământ.

Adevăratul Jihad

O societate nu are voie să rămână tăcută în fața nedreptății. A porunci binele și a interzice răul este unul dintre stâlpii islamului și reprezintă adevăratul Jihad. Abu Sa'id al-Khudri (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah a spus: „Cel mai perfect Jihad este când cineva spune adevărul în prezența unui conducător tiranic.” (Abu Dawud și Tirmidhi)

Abu Darda (Allah să fie mulțumit de el!) avertiza că, dacă oamenii abandonează această datorie, Allah va pune peste ei conducători tiranici și corupți, care nu vor avea milă de cei slabi, iar rugăciunile celor drepți nu vor mai primi răspuns.

Lecția fiilor lui Israel (Banu Israil)

Abdullah ibn Mas'ud (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat cum depravarea s-a strecurat printre fiii lui Israel. Un învățat îi spunea altuia să se teamă de Allah și să înceteze păcatul, dar a doua zi, deși nu vedea nicio schimbare, continua să mănânce și să stea la adunări cu el ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Din această cauză, Allah le-a rătăcit inimile și au fost blestemați prin gura profeților David și Isus (pacea fie asupra lor), așa cum menționează Coranul în Sura Al-Ma'idah (5:78-81).

Profetul a concluzionat: „Pe Allah, trebuie să vă alipiți de bine și să vă feriți de rău, să-l prindeți pe asupritor de mână și să-l convingeți să acționeze cu dreptate, altfel Allah va face ca inimile voastre să se unească în rătăcire și vă va blestema așa cum i-a blestemat pe ei.”

Responsabilitatea în familie și comunitate

Dragi frați și surori, avem responsabilitatea de a nu rămâne indiferenți. Din păcate, am pierdut acest simț al datoriei chiar și în propriile case. Astăzi, adesea tatăl sau mama nu mai au autoritate în fața copiilor. Un singur membru al familiei cu un comportament nepotrivit poate afecta întreg căminul, așa cum un angajat corupt îi poate influența pe ceilalți.

Să nu rămânem indiferenți în fața nedreptății! Îi cerem lui Allah Preaînaltul să ne reînvie inimile, să ne ajute să fim statornici pe calea Sa și să facem din faptele noastre semne ale cinstei profetului Muhammed pe acest pământ.

 

Obligația îndreptării colective

Așadar, dragi frați și surori, să nu înțelegem greșit versetul amintit la începutul predicii. Allah Preaînaltul ne povățuiește să avem grijă de noi înșine, dar ne amintește, totodată, că avem obligația de a ne îndrepta pe noi și de a-i îndruma și pe cei din jurul nostru.

Într-o relatare autentică, Zainab (Allah să fie mulțumit de ea!), soția Profetului , povestește că acesta a venit într-o zi într-o stare de mare agitație, spunând: „Nu există alt Dumnezeu decât Allah . Vai de arabi, căci răul s-a apropiat! Astăzi s-a deschis din bariera care îi oprea pe Gog și Magog atât” — și a făcut un cerc cu degetul mare și cel arătător. Ea l-a întrebat pe Trimisul lui Allah dacă vor pieri chiar dacă printre ei se află oameni credincioși, iar el a răspuns: „Da, dacă răutatea (păcatul) devine prea mare.” (Bukhari și Muslim)

Iubirea și supărarea de dragul lui Allah

Noi trebuie să iubim de dragul lui Allah , dar avem datoria să ne și supărăm de dragul lui Allah atunci când vedem nedreptatea în faptele noastre, în familiile noastre sau în societate. În caz contrar, vom asista neputincioși la înmulțirea și răspândirea păcatelor printre noi.

Dragi frați și surori, pericolul major — așa cum sublinia profetul Muhammed în pilda navei care s-ar fi scufundat dacă cei de pe puntea de jos nu ar fi fost împiedicați să o găurească — este momentul în care cei buni îi urmează pe cei stricați sau nu îi opresc de la rău. În acea clipă, „nava societății” întregi riscă să se scufunde.

Nivelurile credinței în fața abaterilor

'Abdullah ibn Mas'ud (Allah să fie mulțumit de el!) relatează că Trimisul lui Allah a spus: „Allah n-a trimis niciodată înaintea mea vreun profet către poporul său care să nu fi avut printre oamenii săi discipoli și tovarăși care i-au urmat calea și i-au ascultat porunca. Apoi, după ei au venit urmași care au spus ce nu au făcut și au făcut ce nu li s-a poruncit să facă.”

Profetul a explicat că cel care luptă împotriva acestor abateri cu mâna sa este un credincios; cel care luptă cu gura sa este un credincios; și cel care luptă cu inima sa (simțind cel puțin durere și supărare de dragul lui Allah , fără a afișa vreo aprobare pe chipul său) este, de asemenea, un credincios. În afara acestor forme de reacție, nu mai există credință nici cât un bob de muștar. (Muslim)

O comunitate puternică și sănătoasă

Profetul Muhammed a asigurat că această comunitate va rămâne puternică și sănătoasă atât timp cât se va îndepărta de ignoranță și de plăcerile lumești care duc la pierzanie.

Îi cerem Bunului Allah să aibă milă de noi și să readucă în societate cinstea și demnitatea musulmanilor și a islamului, înainte ca El Preaînaltul să trimită mânia Sa asupra noastră. Ne rugăm ca Allah să ne facă dintre cei care îndeamnă la bine și care protejează „nava societății” prin statornicie și adevăr.

Amin!

 

Șeih Adnan Oun

Traducere din limba arabă
Profesor Demirel Gemaledin

Transcriere audio non-textuală
Camelia Hejou

Comentarii