Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis
ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor
celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
وَاذْكُرُوا نِعْمَةَ اللَّهِ عَلَيْكُمْ وَمِيثَاقَهُ الَّذِي
وَاثَقَكُمْ بِهِ إِذْ قُلْتُمْ سَمِعْنَا وَأَطَعْنَا ۖ وَاتَّقُوا اللَّهَ ۚ
إِنَّ اللَّهَ عَلِيمٌ بِذَاتِ الصُّدُورِ
7.
Şi aduceţi-vă aminte de harul lui Allah asupra voastră şi de legământul pe care
El l-a făcut cu voi, atunci când aţi zis: "Am auzit şi ne-am supus!"
Şi fiţi cu frică de Allah, căci Allah este Bineştiutor [‘Alim] al lăuntrului
piepturilor voastre!
Acest verset
scoate în evidență supunerea totală pe care un musulman trebuie să o aibă față
de Allah Preaînaltul, așa cum au procedat și companionii profetului Muhammed ﷺ. De-a lungul vieții Profetuluiﷺ au
existat mai multe forme de legământ, de exemplu atunci când un grup de oameni a
venit la Medina și a jurat supunere Profetuluiﷺ și
islamului, iar profetul Muhammed ﷺ le-a
acceptat-o. După acceptarea islamului,
atitudinea unui musulman este să se supună cu ascultare fiecărei porunci a lui
Allah Preaînaltul.
- harul lui Allah – se referă la călăuzire, la islam,
la modul în care un om trece la această credință; călăuzirea lui Allah ﷻ
este cel mai important lucru din viața unui musulman; lucrurile din această
viață (familia, copiii, sănătatea) sunt secundare, prind viață după existența
călăuzirii și capătă valoare după ce un om devine musulman. Ce rost ar mai avea
ochii, de exemplu, dacă un om privește la permis la fel cum privește la
interzis, ce rost au vorbele care nu-L preamăresc și nu-i aduc mulțumire lui
Allah ﷻ,
ce rost are puterea fizică a unui om dacă nu o dedică și pe calea lui Allah
subhanahu wa taala? Așadar, primul lucru pe care Allah Preaînaltul vrea ca noi
să-l conștientizăm este călăuzirea - islamul.
- legământul pe care El l-a făcut cu voi – primul
legământ pe care Allah ﷻ l-a făcut cu întreaga omenire a fost
atunci când l-a creat pe profetul Adam (pacea lui Allah fie asupra sa!),
înainte de a-i insufla viață; când toate sufletele ce aveau să se nască din
crearea lui Adam au fost întrebate de Allah ﷻ "Oare nu
sunt eu Domnul vostru?", acestea au răspuns: "Ba da! Cu
siguranță, tu ești Domnul nostru!" Aceasta este prima
promisiune pe care oamenii au făcut-o față de Allah Preaînaltul. O altă
promisiune este cea la care omul aderă de bună voie, atunci când îmbrățișează islamul din proprie
voință sau chiar musulman fiind, când s-a îndepărtat de credință și se întoarce
cu sinceritate la Allah Preaînaltul, la islam, la Coran, și aceasta este
adevărata făgăduială. Prima făgăduială amintită, probabil a fost făcută de om
ca un răspuns în fața lui Allah ﷻ, însă în ziua în care
omul ajunge să facă promisiunea cu conștiința, gândirea și voința lui , atunci
înseamnă că el însuși a ales. Pe cât de importantă este mărturisirea în fața
lui Allah ﷻ,
pe atât de importantă este și mărturisirea noastră de astăzi; nu contează că
este vorba despre un muslman care a moștenit această credință, sau despre o
persoană care a aderat la islam din proprie voință, sau că era un păcătos și apoi a renunțat la
păcate, în fața lui Allah Preaînaltul , după ”harul”
Lui, important este legământul pe care omul îl face față de El Preaînaltul și
Allah față de acel om.
Când au fost
revelate aceste versete, ipocriții și necredincioșii nu au răspuns ”Am auzit
și ne-am suspus!”, ci au răspuns ”Am auzit și nu ne supunem!”. Credincioșii
din vremea Profetului ﷺ, cei care au trăit după ei și până în Ziua
de Apoi, nu au alte cuvinte de spus decât ”Am auzit, am ascultat și ne
supunem!”.
Există o diferență
între cele două verbe ”am auzit” și ”am ascultat” – ”a
asculta” reprezintă un nivel mai înalt de atenție pe care omul îl oferă
lucrurilor care ajung la urechea sa, pe când ”a auzi” nu implică efortul de a folosi mintea pentru a asculta
ceea ce a auzit – poți auzi ceva în treacăt fără să acorzi atenție acelor
vorbe. De aici reiese importanța credinței din sufletul unui om credincios – el
aude și imediat se supune. Un exemplu în acest sens îl găsim în Călătoria
nocturnă a profetului Muhammed ﷺ, Isra al-Miraj -
adevărații musulmani n-au găsit nimic neobișnuit în această “călătorie
nocturnă”, dacă Allah Atotputernicul este destul de Puternic încât a creat
cerurile și pământul prin simpla Sa Voință, atunci este fără îndoială destul de
Puternic să-l ducă pe Mesagerul Său la ceruri și să-i arate semnele Lui, care,
de altfel, sunt inaccesibile omului. Necredincioșii însă au mers să-l consulte
pe Abu Bakr, iar acesta a zis: “Da, dacă Profetul lui Allah a spus așa,
atunci adevăr a grăit”. Din acest moment, Abu Bakr a căpătat titlul de "As-Siddiq"
("cel care-l crede întru totul în Profet").
Au existat de-a
lungul timpului, și există și în zilele noastre, diferite curente așa zis
academice care pun gândirea umană înaintea versetelor divine și să nu credeți
că a pune un verset coranic înaintea judecății umane este o greșeală sau că
prin aceasta Allah ﷻ desconsideră gândirea umană, pentru că
Allah ﷻ
l-a înzestrat pe om cu această gândire; trebuie să se ajungă la un nivel în
care omul să aibă o atât de mare încredere în versetele lui Allah ﷻ
încât chiar dacă i se pare că nu i se
potrivesc, el trebuie să se supună și să urmeze acel îndemn sau acea poruncă.
Referitor la acest aspect, imamul Ali (Allah să fie mulțumit de el!) a zis: ”De-ar
fi fost islamul după logică și gândire, atunci la abluțiune noi ne-am fi șters
ciorapii sau încălțămintea pe dedesubt, nu pe deasupra”. Prin urmare, tot
ceea ce ține strict de actele de adorare, de interzicerile sau poruncile lui
Allah Preaînaltul, trebuie să le luăm ca atare, nu să le punem într-un filtru
al gândirii sau să le trecem printr-o ideologie anume. Allah ﷻ
și Profetul ﷺ
au spus să ne rugăm, trebuie să ne rugăm! Cum ne rugăm? Profetul ﷺ
a spus ”Rugați-vă așa cum m-ați văzut pe mine
rugându-mă!”.
Finalul
versetul este o concluzie asupra modului în care oamenii trebuie să se supună: Şi fiţi cu frică de Allah, căci Allah este Bineştiutor
[‘Alim] al lăuntrului piepturilor voastre!
Teama de Allah
Preaînaltul implică totodată și iubirea față de Allah, puterea de a te
îndepărta de toate lucrurile de care Allah ne-a spus să ne îndepărtăm, iar
faptul că Allah spune că este Bineștiutor al lăuntrului piepturilor noastre
înseamnă că nu trebuie să lăsăm păcatele să se apropie de inima noastră, căci
inima poate împlini multe fapte bune, dar și multe păcate. Fapte bune poți
împlini atunci când iubești ceea ce iubește Allah, sau urăști ceea ce urăște
Allah, dar când omul ajunge să cadă pradă invidiei, răutății, sentimentelor negative
față de frații și surorile sale, acest lucru înseamnă că, deși nu a
exteriorizat aceste sentimente, inima lui deja face păcate și în momentul în
care le va exterioriza i se vor scrie toate aceste păcate.
Această primă
formă de interacțiune a sufletelor noastre cu Allah ﷻ, înainte ca acestea
să fie atribuite unui corp, este considerată de
savanți modalitatea prin care acestea au fost "formatate" să-și arate supunerea față de El Preaînaltul până în Ziua de Apoi,
devenind credincioase.
Comentarii
Trimiteți un comentariu