Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra
companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în
Ziua de Apoi!
96. Cea
dintâi Casă [de închinare] ridicată pentru oameni este aceea din Bakka, cea binecuvântată şi călăuzire pentru toate lumile.
Bakka – din Meka, adică
Kaba, este „prima casă” construită de om pe suprafața Pământului. Allah
Preaînaltul și-a atribuit prima încercare a omului de ridicare a unei
construcții și a numit-o Beytullah (Casa lui Allah). Kaba a fost reconstruită
pe fundațiile ei vechi de către Profetul Ibrahim și fiul lui – Ismail (pacea
lui Allah fie asupra lor!); de asemenea, a fost distrusă,
reconstruită și renovată din diferite motive, de mai multe ori de-a lungul
istoriei. Denumirea de Bakka este atribuită dialectului triburilor ce au trăit
în trecut în Peninsula Arabică. Allah subhanahu wa taala l-a înzestrat pe
profetul Muhammed ﷺ cu
știința tuturor dialectelor din acea vreme, astfel că el putea comunica foarte
ușor cu toate triburile și transmite mesajul islamului, iar în Coran nu au fost
omise aceste denumiri tocmai pentru a nu marginaliza nicio comunitate care a
trăit la vremea respectivă.
”...cea binecuvântată
şi călăuzire pentru toate lumile”. – adică de la începutul lumii până în
Ziua de Apoi, pentru toate comunitățile de oameni cu toate națiile lor, pentru
toate formele de vietăți pe care Allah Preaînaltul le-a creat; și jinni, și
oamenii, și îngerii se îndreaptă către aceeași qibla (direcție de rugăciune) –
Kaba, atunci când împlinesc actele de adorare (rugăciune, tawaf etc.).
Când Allah Preaînaltul
i-a trimis pe pământ pe Adam și Eva (pacea lui Allah fie asupra lor!), aceștia
s-au căutat foarte mult timp pentru a se regăsi și conform unor relatări
aceștia s-au reîntâlnit la Arafah (de unde vine și verbul arafa – a
recunoaște). Acest lucru înseamnă că Adam și Eva s-au recunoscut unul pe altul,
dar mai înseamnă că omul și-a recunoscut Creatorul și faptele (păcatele) sale.
Adam (pacea lui
Allah fie asupra sa!) a fost cel care a construit pentru prima dată Kaba
la porunca Creatorului Său, un loc sacru destinat adorării lui Allah
subhanahu wa taala, același pe care îl avem și în ziua de astăzi. Kaba
reprezintă qibla (direcția de rugăciune) către care toți musulmanii se
îndreaptă atunci când își împlinesc actele de adorare; musulmanii nu venerează
acea construcție, ci pe Allah Preaînaltul. Vă puteți întreba: Atunci de ce nu
ne putem ruga către oricare altă direcție? Semnificația este următoarea:
oamenii trebuie să aibă un singur Dumnezeu, un singur Profet, o singură Carte,
un singur Ramadan, o singură direcție de rugăciune ș.a.m.d. Când aceste lucruri
vor fi foarte clare pentru toți oamenii, atunci le va fi foarte ușor să
împlinească toate aceste acte de adorare.
97. În
ea sunt semne limpezi, [printre care] locul unde a stat Avraam, iar acela care
intră în ea este în siguranţă. Este o datorie a oamenilor faţă
de Allah [să împlinească] Pelerinajul la această Casă, dacă au mijloacele pentru aceasta. Cât despre aceia care tăgăduiesc, Allah nu are
nevoie de aceste lumi.
Acest verset continua
descrierea Kabei din versetul anterior și spune ca în ea sunt ”semne limpezi”,
iar cel care intra acolo se afla în siguranta. În jurul Kabei se afla mai multe
locuri sacre care poartă în ziua de astăzi denumiri aparte. Printre acestea, la
mică distanță de ușa Kabei, se află Maqam-e Ibrahim sau Locul lui Ibrahim (pacea
lui Allah fie asupra sa!). Este un bloc de piatră pe care Ibrahim (pacea lui
Allah fie asupra sa!) stătea când a construit Kaba și putem vedea
urma lăsată de piciorul profetului Ibrahim atunci când s-a urcat să așeze Hajar Al-Aswad
(Piatra Neagră). Tot acolo, în trecut, era așezată fântâna Zam Zam, iar oamenii
puteau să bea apă direct din fântână, însă cu timpul aceasta a fost amenajată sub
platoul Kabei prin diverse sisteme moderne de transport al apei Zam Zam către
mai multe locații.
Se spune că Ibrahim (pacea
lui Allah fie asupra sa!) a oferit două rekat-uri
de rugăciune după terminarea
construcției Kaba. După ce termină tawaf, în timpul Hajj și Umrah,
musulmanii oferă două rekat de rugăciune în spatele Maqam-e Ibrahim. Dintre
semnele clare, pe lângă Locul lui Ibrahim (as), fac parte si cele doua coline,
Safa si Marwah, care se află la mică distanță de Kaba și izvorul de apă Zam
Zam, pe care Allah subhanahu wa taala l-a oferit printr-o minune lui Hajar
pentru fiul ei, Ismail, atunci cand aceștia au fost lăsați de Ibrahim (as) în
deșert. Allah subhanahu wa taala ne spune că cel care intră in zona sacră a
Kabei (Masjid al-Haram) este în deplină siguranță. În trecut oamenii stăteau
agățați de acele pânze ce acoperau Kaba implorând iertare ori față
de anumite persoane, ori față de Allah Preaînaltul, prin urmare, versetul
scoate în evidență faptul că acolo nicio persoană nu are voie sa facă rău altei
persoane și toată lumea se află in siguranță. Continuarea versetului aduce o
poruncă de la Allah Preaînaltul tuturor oamenilor – obligativitatea
Pelerinajului, dacă există aceasta posibilitate. Pelerinajul nu consta doar
în a face vizita si ocolul Kabei, ci implica o serie de ritualuri timp de
câteva zile, într-o stare sacra, într-un timp anume, nu oricând și oriunde.
Pelerinajul a devenit
obligatoriu în cel de-al nouălea an dupa Hegira. Profetul – Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra lui! – a spus: “Islamul este clădit pe
cinci piloni: mărturisirea că nu existã altă divinitate în afară de Allah și că
Muhammed este supusul și Trimisul Lui, practicarea rugăciunii, plata Zakat-ului
(dania), pelerinajul la Casa lui Allah și postul în timpul
lunii Ramadan”. Într-o altă relatare, Profetul – Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra lui! – a spus: “O, voi oameni! Ați
primit poruncă de la Allah să împliniți pelerinajul, împliniți așadar
pelerinajul.” (relatat de Bukhari)
Pelerinajul se
înfăptuiește în lunile Șawual, Zul-Qada și Zul-Hijje ale calendarului islamic.
Ritualurile principale sunt concentrate în primele douăsprezece zile din luna
Zul-Hijje, punctul culminant fiind în zilele de 8 - 12 ale acestei luni și sunt
următoarele:
- Tauaf-ul (înconjurul
Ka’abei)
- Sa’i (drumul) dintre colinele As-Safa și Al-Marwah
- Poposirea la Arafat
- Înnoptarea la Muzdalifa
- În ziua An-Nahr (zilele 10, 11, 12 ale lunii Zul-Hijje când se
aduce jertfă) are loc aruncarea cu pietre (lapidarea Satanei)
într-un loc numit Jamrat al-’Aqaba, timp în care se revine la
Mina în nopțile de 11 și 12 ale lunii Zul-Hijje, unde înnoptarea este
obligatorie
- Sacrificarea unui animal
- Tauaf-ul de adio (Tauaf-ul Al-Wada).
”...dacă au mijloacele
pentru aceasta.” – savanții au spus: dacă oamenii sunt apți din punct de
vedere fizic si au posibilitati materiale pentru aceasta călătorie. Pentru
cei care nu au una dintre aceste posbilități, pelerinajul nu este obligatoriu.
Cât despre aceia care
tăgăduiesc, Allah nu are nevoie de aceste lumi – adică cei care refuză să dea
crezare obligativității pelerinajului (sunt oameni care nu cred în
obligativitatea pelerinajului, postului, rugaciunii, portului islamic etc.).
Allah subhanahu wa taala este Preaînalt, Preamărit pentru a i se putea aduce
vreo formă de știrbire a Entității Sale în cazul în care oamenii cred sau nu
cred în aceste porunci divine. El Preaînaltul nu depinde de existența vreunei
lumi , de existența sau inexistența rugăciunilor noastre sau altor acte de
adorare, așa cum spune un hadis qudsi mai lung relatat de Muslim: ”... O,
slujitorii Mei! Nu veţi reuşi să-Mi dăunaţi cu ceva şi nu veţi reuşi să-Mi fiţi
de ajutor. O, slujitorii Mei! Şi dacă ar avea primul şi ultimul dintre voi,
toţi oamenii şi jinnii, pietatea celui mai pios dintre voi, aceasta nu va spori
cu nimic Puterea Mea! O, slujitorii Mei! Şi dacă ar avea primul şi ultimul
dintre voi, toţi oamenii şi jinnii, ticăloşia celui mai ticălos dintre voi,
aceasta nu va diminua cu nimic Puterea Mea! O, slujitorii Mei! Şi dacă s-ar
aduna primul şi ultimul dintre voi, toţi oamenii şi jinnii la un loc şi ar cere
de la Mine şi Eu aş dărui fiecăruia ceea ce el a cerut, aceasta nu ar descreşte
cu nimic ceea ce Eu am, nici măcar cât ar pierde oceanul dacă s-ar introduce şi
s-ar scoate un ac din el... ”
Oamenii au nevoie de multe lucruri (sanatate, oxigen,
mâncare etc.), însă Allah subhanahu wa taala nu depinde de nimeni si nu are
nevoie de absolut nimic.
Povestea reconstrucției
Kabei în vremea Profetului Muhammed ﷺ
Când Mesagerul lui Allah
Preaînaltul a împlinit treizeci și cinci de ani, tribul Quraiș a început să
reconstruiască Al-Ka'ba. Aceasta era o clădire joasă, din piatră albă, care nu
avea mai mult de 6,30 m înălțime, și era construită încă de pe vremea lui
Ismail (pacea lui Allah fie asupra sa!). Nu avea nici măcar acoperiș, ceea ce
oferea hoților cale liberă spre comorile aflate înăuntru. Fiind construită cu
mult timp în urmă, era de asemenea expusă intemperiilor naturii, care-i
slăbiseră și crăpaseră zidurile. Cu cinci ani înaintea Profeției, în Mekka a
fost o mare inundație care a afectat Al-Ka'ba, aproape până la demolare. Tribul
Quraiș a fost astfel obligat să o reconstruiască, pentru a-i asigura
sanctitatea și poziția. Șefii Quraișilor au hotărât să folosească doar banii
obținuți cinstit pentru reconstruirea Al-Ka'ba, iar banii rezultați din
prostituție, camătă și alte practici necinstite au fost excluși. La început
le-a fost teamă să dărâme zidul, dar Al-Ualid bin Al-Mughira Al-Mukhzumi a
început lucrul. Văzând că nu i se întâmplă nimic, au început și ceilalți să
ajute la dărâmarea zidurilor, până când au ajuns la fundația turnată de Avraam.
Când au început reconstruirea zidurilor, ei și-au împărțit munca între triburi.
Fiecare trib era responsabil pentru reconstruirea unei anumite părți. Triburile
au adunat pietre și au început lucrul. Cel care zidea pietrele era un zidar
roman, pe nume Baqum. Lucrarea a decurs în armonie până când a venit timpul ca
Piatra Neagră sacră să fie reașezată la locul ei. Atunci, a izbucnit o ceartă
între șefii de trib, care a durat patru-cinci zile, fiecare revendicând onoarea
de a așeza piatra la locul ei. Pumnalele erau pe punctul de a fi scoase din
teacă și vărsarea de sânge părea iminentă. Din fericire, cel mai în vârstă
dintre șefi, Abu Omaiia bin Mughira Al-Makhzumi, a făcut o propunere care a
fost acceptată de toți ceilalți. El a spus: “Cel care intră primul în Sanctuar
va lua o decizie în privința acestei probleme.” Dorința lui Allah a fost ca
Mesagerul Său (ﷺ) să intre primul
în Moschee. Când l-au văzut, oamenii care erau de față au strigat într-un
singur glas: “Al-Amin" ("Cel demn de încredere") a sosit. Suntem
fericiți să ne supunem hotărârii lui.” Calm și stăpân pe sine, Muhammed (ﷺ) a primit însărcinarea și imediat a
găsit o soluție care să-i mulțumească pe toți. A cerut o mantie pe care a
așternut-o pe pământ și a așezat piatra în mijlocul ei. Le-a cerut apoi
reprezentanților diferitelor clanuri care erau printre ei să ridice împreună și
în același timp piatra. Când au ajuns cu piatra la locul potrivit, Muhammed (ﷺ) a așezat-o cu mâna sa în poziția
potrivită. Astfel, prin înțelepciunea Profetului (ﷺ) a fost domolită o situație foarte tensionată și
îndepărtat un conflict grav. După ce au terminat banii cinstiți pe care-i
adunaseră, cei din tribul Quraiș s-au văzut nevoiți să elimine un areal de 5,5
m din partea de nord a Al-Ka'ba, numit Al-Hijr sau Al-Hatim. Ei i-au ridicat
ușile cu doi metri deasupra nivelului solului, permițând astfel intrarea doar
oamenilor pe care ei îi doreau. Când structura a atins 13,7 m înălțime, au
ridicat acoperișul care se sprijinea pe șase coloane. Când a fost încheiată
construcția Al-Ka'ba, aceasta avea o formă pătrată și cincisprezece metri
înălțime. Latura care includea Piatra Neagră și latura opusă acesteia măsurau
fiecare zece metri lungime. Piatra Neagră era așezată la o înălțime de 1,50 m
deasupra nivelului solului. Celelalte două laturi măsurau fiecare doisprezece
metri lungime. Ușa avea doi metri înălțime deasupra nivelului solului. O
structură de construcție de 0,25 m înălțime și 0,30 m lățime, în medie,
înconjura Al-Ka'ba. Aceasta a fost numită Aș-Șaadheruan și era inițial parte
integrantă a Sfântului Sanctuar, însă Quraișii au lăsat-o în afara acestuia.
Comentarii
Trimiteți un comentariu