Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel
care a fost trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor
săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
2.
O, voi cei care credeți! Nu pângăriți rânduielile lui Allah, nici luna sfântă,
nici animalele de jertfă, nici zgărzile, nici pe cei care se îndreaptă spre
Casa Sfântă, căutând har și mulțumire la Domnul lor! Dacă ați terminat Pelerinajul,
atunci puteți vâna. Să nu vă întărâte ura împotriva unui neam care v-a
împiedicat în drumul spre Moscheea Sacră să[-i] atacați. Întrajutorați-vă în
plinirea faptelor bune şi în evlavie, dar nu vă ajutați la păcat şi la
nedreptate! Și fiți cu frică de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă!
Aceeași
chemarea adresată tuturor credincioșilor, indiferent dacă nivelul credinței lor
este unul minim sau maxim.
Nu
pângăriți rânduielile lui Allah, nici luna sfântă, nici animalele de jertfă,
nici zgărzile, nici pe cei care se îndreaptă spre Casa Sfântă, căutând har și
mulțumire la Domnul lor!
- شَعَائِرَ
اللَّهِ înseamnă totalitatea legilor stabilite de
Allah Preaînaltul pentru oameni. Câteva dintre aceste legi sunt menționate în
acest verset:
- nu pângăriți rânduielile lui Allah – adică nu
schimbați orânduiala lui Allah, nu transformați în permis (halal)
ceea ce este interzis (haram) și nici ceea ce este haram în halal;
- nici luna sfântă – spune Allah
Preaînaltul într-un alt verset din Sfântul Coran: ”Numărul
lunilor la Allah este de douăsprezece luni, în Cartea lui Allah, din ziua când
El a făcut cerurile şi pământul. Patru dintre ele sunt sfinte...” (9:36)
De asemenea, într-o relatare autentică despre predica de adio, pe
care profetul Muhammed ﷺ a
ținut-o în fața a aproximativ o sută de mii de oameni, Abu Bakr (Allah să fie
mulțumit de el!) a spus că l-a auzit pe Profet ﷺ zicând: ”Timpul s-a rotit de a ajuns exact ca la
început, când Allah a creat cerurile și pământul. Există
douăsprezece luni într-un an și patru dintre ele sunt sfinte. Trei dintre ele
sunt consecutive: Dhu al-Qa'da, Dhu al-Hijja, Muharram, iar Rajab este
singură și este cea care se află între Jumada ath-Thaniyah și Șaban.” (Bukhari
și Muslim)
Cele patru luni
sfinte erau respectate și înainte de apariția islamului, însă prin pogorârea
Coranului oamenii au înțeles că lucrurile care li se interzic cu desăvârșire în
lunile sfinte fac parte din legea divină. Prin urmare, chiar dacă existau lupte
între diferite triburi din acea vreme, când luna sfântă începea ei lăsau armele
jos și porneau să împlinească Pelerinajul. După ce luna sfântă se termina, ei
reveneau la vechile obiceiuri, astfel că islamul a venit pentru a sublinia
faptul că declanșarea unui război este haram, uciderea oamenilor este haram,
orice rău împotriva umanității este haram.
- nici animalele de jertfă – este vorba despre un
obicei preislamic de a sacrifica animale pentru idolii ce așezați în jurul Kabei;
- nici zgărzile – animalele care purtau zgardă încă
de la naștere, ceea ce semnifica intenția de a fi crescute, sacrificate și oferite drept hrană doar oamenilor săraci;
- nici pe cei care se îndreaptă către Casa Sfântă, căutând
har și mulțumire la Domnul lor – se referă la pelerinii care în perioada
preislamică aduceau cu ei animalele pentru jertfa de după Hajj sau pentru
consumul propriu;
- dacă ați terminat Pelerinajul, atunci puteți vâna –
este permis vânatul după împlinirea Pelerinajului.
- să nu vă întărâte ura împotriva unui neam care v-a
împiedicat în drumul spre Moscheea Sacră să[-i] atacați – acest verset
are legătură cu un eveniment petrecut la sfârșitul profeției, atunci când
profetul Muhammed ﷺ a vrut să împlinească
Umrah la Meca împreună cu Abu Bakr
(Allah să fie mulțumit de el!) și musulmanii din Medina; ei au îmbrăcat
ihram-ul pentru ca întreaga lume să știe că nu au ieșit pentru război. Quraișii
au ieșit înarmați și i-au împiedicat pe musulmani să intre în Meca, însă după
mai multe negocieri a fost încheiată o înțelegere la Hudaibiyah conform căreia
musulmanii puteau împlini Umrah anul următor.
O altă clauză importantă
a Tratatului de la Hudaibiyah prevedea că ”Dacă vreunul dintre quraiși se va
alătura lui Muhammed – Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - fără
permisiunea tutorilor lui, acesta va fi trimis înapoi la neamul Quraiș,
însă, dacă unul dintre adepții lui
Muhammed se va întoarce la neamul Quraiș, acesta nu va fi trimis înapoi.” La
prima vedere era o clauză nedreaptă, însă pe parcursul evenimentelor s-a
dovedit a fi o mare binecuvântare deoarece musulmanii trimiși înapoi la Meca nu
aveau intenția să renunțe la binecuvântările islamului, ci, dimpotrivă, chiar
acești musulmani s-au dovedit a fi centrul de influență al islamului.
Prin urmare, musulmanii
care erau oprimați în Meca nu se puteau întoarce la Medina din cauza clauzei mai
sus amintite și nici nu-și puteau practica credința, astfel că au început să fugă din Meca pe rând până ce
au format o adevărată colonie la marginea Medinei, unde și-au întemeiat un mic
sat și au început să se răzbune pe quraiși capturându-le caravanele și
nepermițându-le să treacă către Medina. Atunci Allah Preaînaltul a revelat
acest verset și ei și-au dat seama că lucrurile pe care le făceau din răzbunare
erau lucruri interzise ( haram).
- Întrajutorați-vă în plinirea faptelor bune şi în evlavie,
dar nu vă ajutați la păcat şi la nedreptate! – fiecare dintre noi ar
trebui să împlinim aceste prescripții divine, însă facem acest lucru? De cele
mai multe ori ne întrajutorăm către
fapte rele și fiindcă fiecare om își cunoaște prea bine propriile fapte,
cu siguranță cunoaște și răspunsul. Uneori, chiar dacă o faptă pe care vrem să
o împlinim ni se pare a fi bună, ea
poate fi o faptă rea, de aceea ar trebui să analizăm foarte bine orice faptă
înainte de a o împlini. Profetul Muhammed ﷺ spunea : ”Nu îl ajuta
pe Șeitan împotriva fratelui tău (sau surorii tale)!”
Ne este foarte
ușor să facem rău și ne este foarte greu să facem bine, ne este foarte ușor să
nu-i înțelegem pe oameni și să rămânem nepăsători față de problemele și
greutățile lor, dar ne este foarte greu să întindem o mână pentru a ajuta, mai
ales atunci când știm că acele persoane au nevoie de ajutorul nostru.
Ce
înseamnă să ne întrajutorăm în evalvie?
Companionii
(Allah să fie mulțumit de ei!) se invitau unii pe alții la diferite
întruniri pentru a discuta despre credință cu scopul de a-și întări și spori
credința spunând : ”Hai, veniți să credem un ceas!” Oare câți dintre noi
procedăm așa? Cu greu ne putem urni pe noi înșine sau pe cei de care suntem responsabili (soț,
soție, copii) la împlinirea rugăciunii sau către evlavie, darămite să-i
îndemnăm pe frații sau surorile noastre întru islam către evlavie!
- Și fiți cu frică de Allah, căci Allah este aspru la
pedeapsă! – când Allah Preaînaltul încheie un verset spunând că ”este
aspru la pedeapsă” înseamnă că toate lucrurile menționate până la acel final
sunt haram la un nivel foarte înalt. Sunt și alte versete în care se
menționează alte păcate, dar care nu au aceeași încheiere ca acest verset, însă
acest lucru nu înseamnă că acele păcate
sunt mici și nu vom fi pedepsiți pentru
ele.
Comentarii
Trimiteți un comentariu