Bismillahir
Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru toate lumile, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
إِنَّا أَوْحَيْنَا إِلَيْكَ كَمَا
أَوْحَيْنَا إِلَىٰ نُوحٍ وَالنَّبِيِّينَ مِنْ بَعْدِهِ ۚ وَأَوْحَيْنَا إِلَىٰ
إِبْرَاهِيمَ وَإِسْمَاعِيلَ وَإِسْحَاقَ وَيَعْقُوبَ وَالْأَسْبَاطِ وَعِيسَىٰ
وَأَيُّوبَ وَيُونُسَ وَهَارُونَ وَسُلَيْمَانَ ۚ وَآتَيْنَا دَاوُودَ زَبُورًا
163. Noi ți-am revelat ție după cum am revelat şi lui Noe şi
profeților de după el, precum Le-am revelat şi lui Avraam, Ismail, Isaac, Iacob
şi semințiilor şi lui Isus, Iov şi lui Iona, Aaron şi lui Solomon, şi i-am dat
lui David psalmii.
În Sfântul Coran sunt enumerați numele a douăzeci și cinci de profeți în mod direct și despre alți profeți se amintește în
mod indirect. Enumerarea profeților din acest verset subliniază faptul că
profetul Muhammed ﷺ nu a venit cu un lucru nou față de ceilalți profeți și nu prezintă ceva pentru prima dată, ci a primit Revelația de la aceeași sursă de
cunoaștere de la care au primit toți profeții de dinaintea lui și aduce același
Adevăr pe care și ceilalți profeți l-au adus omenirii: Noi ți-am revelat ție
la fel cum am revelat lui Noe (Nuh), profeților de după el, lui Avraam
(Ibrahim), Ismail, Isac, Iacob (Yaqub) și semințiilor, Isus (Isa), Iov (Ayyub),
Iona (Yunus), Aron (Harun), Solomon (Suleyman) și lui David (Daud) - pacea lui
Allah fie asupra lor!.
Adeseori vom găsi în Coran că înșiruirea profeților începe cu
Noe (pacea lui Allah fie asupra sa!), deși Adam (pacea lui Allah fie asupra
sa!) - părintele omenirii - a fost primul profet, deoarece pe vremea lui Adam
exista o comunitate foarte mică, însă în vremea lui Noe comunitatea s-a mărit
și de aceea Allah Preaînaltul i-a dăruit lui Noe o vârstă foarte îndelungată,
aproximativ 950 de ani, iar la sfârșitul vieții lui doar puțini oameni au
crezut în el.
Profetul Ibrahim (Avraam - pacea lui Allah
fie asupra sa!) este considerat tatăl profeților. Avraam s-a rugat la Allah
Preaînaltul ca din semințiile sale să se nască un neam de profeți; ruga i-a
fost acceptată și din neamul său s-au născut foarte mulți profeți.
Referitor la Zabur (Psalmii lui David), doar o parte a Cărții Psalmilor din Biblia existentă constă din Psalmii profetului David și îi poartă numele, restul părților sunt atribuite unor autori. Studiul adevăratului Zabur (fără alte completări) ne arată că Psalmii profetului David este Revelație divină. Celelalte Cărți Sfinte care au fost pogorâte după Zabur sunt Tawrat (Tora) trimisă profetului Musa (Moise), Injil (Evanghelia) trimisă profetului Isa (Isus) și Coranul trimis profetului Muhammed (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lor!).
وَرُسُلًا قَدْ قَصَصْنَاهُمْ عَلَيْكَ
مِنْ قَبْلُ وَرُسُلًا لَمْ نَقْصُصْهُمْ عَلَيْكَ ۚ وَكَلَّمَ اللَّهُ مُوسَىٰ
تَكْلِيمًا
164. Poveştile câtorva trimişi ți le-am spus Noi mai înainte,
iar poveştile altor trimişi nu ți le-am spus, şi Allah i-a vorbit într-adevăr
lui Moise
Acest verset prezintă una dintre minunile
Coranului și anume că această Carte Sfântă a scos la iveală povestirile
profeților de dinaintea profetului Muhammed ﷺ și profețiile
acestora. Două treimi din Sfântul Coran prezintă povestirile profeților drept
exemplu, uneori în detaliu, alteori sumar, pentru
ca oamenii să ia aminte. Probabil că ne întrebăm ”Oare lui Allah
Preaînaltul îi place să povestească?” Sociologii au spus că cea mai bună
educație a unei comunități se realizează prin exemplu.
Restul de o treime
din Coran prezintă crezul în Ziua de Apoi, împlinirea actelor de adorare, modul
în care trebuie să se comporte un musulman,
relaționarea omului cu Allah Preaînaltul și cu ceilalți oameni,
lucrurile halal (permise) și haram (interzise), însă toate acestea nu ar fi dus
la statornicirea credinței în inima omului dacă nu ar fi fost prezentate toate
povestirile drept exemplu din care oamenii să poată lua aminte.
Allah i-a vorbit într-adevăr lui Moise - modul în care Revelația a fost comunicată profetului Moise a fost
diferit de cel al celorlalți profeți care fie
au auzit o voce, fie au primit mesajul prin intermediul îngerului Jibril
(Gabriel) – pacea lui Allah fie asupra lor!. Profetul Musa (Moise) a avut acest privilegiu ca Allah
Însuși să poarte o discuție directă cu el, ca într-un dialog, cum găsim, de
exemplu, și în surat Ta Ha, versetele 11-48.
Acest privilegiu a fost menționat și în Biblie: „...Și Domnul a vorbit cu Moise față în față, precum vorbește un om prietenului său.”
رُسُلًا مُبَشِّرِينَ وَمُنْذِرِينَ
لِئَلَّا يَكُونَ لِلنَّاسِ عَلَى اللَّهِ حُجَّةٌ بَعْدَ الرُّسُلِ ۚ وَكَانَ
اللَّهُ عَزِيزًا حَكِيمًا
165. [Şi a trimis] trimişi - vestitori şi prevenitori - pentru
ca oamenii să nu mai aibă nici un fel de scuză față de Allah, după trimişi. Iar
Allah este Puternic [şi] Înțelept [‘Aziz, Hakim].
Din acest verset aflăm motivul pentru care
Allah Preaînaltul a trimis mai multe Cărți Sfinte și atât de mulți Profeți și Mesageri: să prezinte omenirii Calea Dreptă, atât
teoretic, cât și practic, astfel încât în Ziua Judecății niciun om să nu
poată găsi scuze că nu a cunoscut adevărul. Mesagerii și Profeții au transmis adevărul oamenilor, fără să adauge sau să
omită absolut nimic din mesajul divin. Allah Preaînaltul este atât de Drept
încât a avut grijă să nu nedreptățească oamenii trimițând un singur Profet,
astfel că în Ziua de Apoi nu vor putea da vina pe altcineva fiindcă nu au urmat
calea cea dreaptă.
Profetul Muhammed ﷺ spune într-o
relatare că numărul profeților trimiși de Allah Preaînaltul pe pământ de-a
lungul timpului este de 124.000 și
într-o altă relatare 224.000.
Datoria profeților:
مُبَشِّرِين
– vestitori – îi vestește cu Paradisul pe oamenii
care împlinesc fapte bune;
مُنْذِرِينَ
– prevenitori – avertizează oamenii asupra
lucrurilor care conduc către păcate.
Există
un verset coranic în care Allah Preaînaltul spune că nu va trage la răspundere oamenii până ce nu le va fi
trimis un Mesager și în această categorie intra și oamenii din acele comunități
la care nu a ajuns niciun profet, oamenii la care nu a ajuns mesajul islamic.
Prin urmare, acei oameni care nu au auzit de Allah Preaînaltul, de islam, de
Coran și de profetul Muhammed ﷺ, vor fi iertați de Allah subhanahu wa taala; de
asemenea, și oamenii care au auzit despre islam, însă nu au capacitatea de a
înțelege mesajul lui Allah sau au primit acest mesaj denaturat și nu au avut
alte surse veridice, sunt considerați dintre cei care nu vor fi trași la
răspundere de Allah Preaînaltul precum cei care au aflat adevărul, l-au
conștientizat, însă nu au vrut să-l accepte.
Iar Allah este Puternic [şi] Înțelept [‘Aziz, Hakim] – nu întâmplător cele două
epitete ale lui Allah subhanahu wa ta'ala sunt așezate în această ordine. De ce
întâi puterea și apoi înțelepciunea? Dacă Allah subhanahu wa taala ar da unei
persoane înțelepciune fără putere, acea
înțelepciune s-ar răsfrânge doar asupra persoanei respective sau asupra câtorva
persoane apropiate, însă , dacă acea persoană va avea și putere (o funcție de
conducere, de exemplu) alături de înțelepciune, va putea schimba totul în bine.
Comentarii
Trimiteți un comentariu