Autor: Ramazan Tamer Büyükküpcü
Bismillahir Rahmanir Rahim!
„Nu am
venit să vă învăț ceva, ci am venit să împărtășesc cu voi simțurile, problemele
și gândurile mele. Locul unde oamenii se întâlnesc cu sufletul curat și își
oferă unii altora gândurile și sentimentele este locul de unde vor pleca mereu
cu rezolvări la problemele pe care le întâmpină în această viață.”
Dragi frați și surori, dincolo de diferențele de religie sau credință, ne unește viața pe care o împărțim pe acest pământ. Deși locuim în case diferite sau la distanțe mari, toți călcăm pe același pământ, creat de Unicul Creator — Allah Preaînaltul.
Numele
Divine: Al-Hayy și Al-Qayyum
Când
Allah ﷻ vorbește despre Sine în Sfântul Coran,
folosește epitete la modul superlativ. Doresc să mă opresc asupra a două dintre
ele: Cel Viu (Al-Hayy) și Cel Veșnic (Al-Qayyum).
Numele Al-Hayy ne
amintește de viața care pulsează în fiecare ființă din acest univers, în timp
ce Al-Qayyum ne duce cu gândul la sistemul perfect în care
toate creațiile sunt legate între ele. Dacă privim sistemul solar, stelele,
soarele și luna, observăm că toate au un început, o existență precisă și un
sfârșit. Singurul care nu are sfârșit este Allah Preaînaltul. Avem obligația de
a conștientiza la ce fel de Dumnezeu ne rugăm și de a nu urma orbește
informațiile, ci de a le cerceta cu atenție.
Pilonii
cunoașterii Divinității
Există
trei aspecte fundamentale pe care trebuie să le păstrăm mereu în minte:
1. Allah ﷻ este Creatorul Unic, care a
zămislit universul după voința și înțelepciunea Sa.
2. Allah ﷻ este Dătătorul de
viață, Cel
care a creat oamenii, le-a insuflat viață și a pus restul creației în slujba
lor.
3. Allah ﷻ este Cel Unic,
singurul capabil să conducă acest sistem perfect. Așa cum a stabilit legile
fizicii, El a stabilit și legile spirituale prin care omul trebuie să se
ghideze, numite „din” (religie sau credință).
Pentru a
descoperi această cale, Allah Preaînaltul ne-a dăruit trei instrumente esențiale:
§ Mintea: Rațiunea este binecuvântarea prin care comunicăm
cu Creatorul. Omul este tras la socoteală tocmai pentru că are capacitatea de a
gândi.
§ Drumul Profeților (pacea fie asupra lor): Mesagerii
trimiși de-a lungul timpului pentru a ne călăuzi.
§ Cărțile Divine: Mesajul scris care ne scoate din
întunericul ignoranței către lumină.
Moștenirea
Profetului Muhammed ﷺ
Profetul
Muhammed ﷺ nu ne-a lăsat doar exemplul vieții sale,
ci ne-a vorbit și despre Profeții de dinaintea lui. Avem datoria de a ne
proteja mintea de tot ce o poate întuneca, precum alcoolul, care este strict
interzis în islam. De asemenea, trebuie să citim, să înțelegem și să punem în
practică Coranul cel Sfânt, care nu este o simplă carte de literatură, ci un
ghid constant pentru viață.
Vă îndemn
să meditați la următoarele întrebări:
·
Îți poți proteja mintea fără să te lași
stăpânit de mânie?
·
Depui tot efortul pentru a merge pe
drumul profetului Muhammed ﷺ?
·
După ce citești Cartea lui Allah ﷻ, încerci să o aplici în viața de zi cu zi?
Libertatea
de alegere și puritatea inimii
Allah ﷻ ne-a arătat binele și răul, ne-a dat
rațiune și apoi ne-a oferit libertatea de a alege. Dacă alegem binele, Allah ﷻ ne va scoate în cale binele. Dacă alegem
răul, vom culege rezultate amare.
Nu putem
amesteca faptele bune cu păcatele, sperând la un rezultat bun. Așa cum o
picătură de otravă strică o tonă de miere, tot așa păcatele asumate alterează
viața spirituală. Nimeni nu poate pretinde că are „o inimă curată” în timp ce
săvârșește fapte urâte. O inimă cu adevărat curată se reflectă în trup, în
vorbe, în fapte și într-un câștig cinstit. În islam, curățenia sufletului este
la fel de importantă ca și curățenia corpului sau a hainelor.
Prețul
alegerilor noastre
Trebuie
să înțelegem că răul este întotdeauna „ieftin” în această viață, cerând
sacrificii minime, dar va fi extrem de „scump” de plătit în Ziua de Apoi. În
schimb, drumul către mulțumirea lui Allah ﷻ
și către Grădinile Paradisului necesită efort și răbdare în fața încercărilor.
Prin mintea noastră devenim credincioși, dar prin aceeași minte vom da
socoteală pentru fiecare alegere făcută.
Totul în
slujba omului
Responsabilitatea
față de Creație și de Semeni
Recunoștința și
categoriile de oameni
Toate aceste
minunății — de la oceanele care liniștesc mintea până la pământul roditor —
sunt în slujba omului. Însă, pentru toate aceste binecuvântări, nu avem și noi
o responsabilitate? Allah ﷻ vrea de la noi să fim
fermi în alegerea drumului nostru.
În fața
binecuvântărilor lui Allah Preaînaltul, oamenii se împart în trei categorii:
1. Credincioși: Cei care văd, conștientizează și acceptă adevărul cu
recunoștință.
2. Necredincioși (Kafiri): Cei care tăgăduiesc adevărul
și binecuvântările, alegând să rămână orbi în fața evidenței.
3. Ipocriți: Cei care se prefac că nu văd, deși în sinea lor cunosc
adevărul, dar refuză să îl accepte.
Datoria de a
împărtăși islamul
Oare după ce am
cunoscut frumusețea islamului, avem dreptul să nu o împărtășim cu ceilalți?
Dacă primim o veste bună sau vedem ceva frumos, simțim nevoia să le spunem
celor dragi. Cu atât mai mult, avem datoria de a împărți lumina islamului cu
semenii noștri. Deși Coranul spune clar că „nu există silire la
credință”, trebuie să fim mesageri ai acestui adevăr. Dacă o persoană alege
din toată inima să îmbrățișeze islamul, nicio forță din lume nu o poate opri,
pentru că aceasta este alegerea ei liberă.
Prețul rațiunii
și standardul vieții
Omul tinde să
creadă că este stăpânul absolut al vieții sale, însă uită că el este o creație
a lui Allah Preaînaltul, la fel ca tot restul universului. Ceea ce ne face
diferiți de restul creației este „rațiunea”. Această binecuvântare vine cu un
preț și o mare responsabilitate. Putem plăti acest dar doar urmând calea aleasă
de Allah ﷻ pentru noi.
Oamenii nu pot
trăi singuri; suntem creați să ne oferim liniște unii altora și să trăim în
comunitate. Dar cine stabilește legile acestui trai comun? Dacă omul își
stabilește propriile legi bazate pe ego, se ajunge la haos și război. Însă,
dacă Allah Preaînaltul stabilește standardul de viață, atunci va fi pace.
Declarăm acest lucru ori de câte ori spunem „La ilaha illa Allah” —
recunoscând că Unica Entitate capabilă să dea legi drepte pentru omenire este
Allah ﷻ.
Ihsan: A face
bine într-o lume a tiraniei
Responsabilitatea
noastră este să urmăm calea lui Allah ﷻ
prin acte de adorare (ibadat) și prin facerea de bine (ihsan). A
face bine înseamnă a ușura viața celorlalți și a îndepărta răul din calea lor.
Chiar și un simplu salut sau un cuvânt frumos pe rețelele de socializare poate
întări sentimentul de fraternitate în islam.
Dacă omul caută
să-și îmbunătățească viața călcând pe libertatea altora, se instalează haosul.
Omul care se divinizează pe sine se transformă într-un tiran. De aceea, este
infinit mai bine să fii un rob umil al lui Allah Preaînaltul decât un
conducător tiran.
Strigătul de
durere: Gaza și nepăsarea noastră
Cum putem
rămâne tăcuți în timp ce în Gaza curge atât de mult sânge? Putem închide ochii
în fața tiraniei? Cei care bombardează civilii, cei care se ocupă cu traficul
de organe sau institutele de genetică ce încearcă să modifice natura umană — nu
sunt aceștia tirani? Aceste atrocități sunt rezultatul îndepărtării de calea
lui Allah ﷻ. Un om care nu este robul lui Allah ﷻ devine foarte ușor robul și unealta altor
oameni răi. Aceste realități trebuie să ne neliniștească sufletele și să ne
îndemne la reflecție.
Încercarea și
efortul constant
Să nu uităm că
orice lucru de preț în această viață necesită un sacrificiu. Dacă simțiți că
meritați mai mult și nu primiți, priviți acest fapt ca pe o încercare de la
Allah ﷻ. Allah Preaînaltul ne cere să depunem
efort (silință), iar El ne va ajuta să ducem lucrul la bun sfârșit.
Nimeni nu devine un maestru în domeniul său fără efort constant și învățare.
Fericirea și
iubirea de dragul lui Allah ﷻ
Trăim o viață
întreagă căutând fericirea, dar uităm că toate sentimentele lumești sunt
relative. Fericirea, la fel ca omul, se naște, crește și moare. Astăzi putem
avea bani sau sănătate, iar mâine le putem pierde. Ceea ce trebuie să rămână
constant este respectul și iubirea pentru aproapele nostru.
Profetul
Muhammed ﷺ ne-a învățat: „Să iubești pentru
Allah și să urăști pentru Allah.” Iubirea nu este doar sentimentul
dintre soți; ea este forța care ne unește ca semeni sub privirea Creatorului.
Relativitatea
sentimentelor și cunoașterea Creatorului
Natura
schimbătoare a vieții și datoria iubirii
Dragi surori și
frați, nu uitați că, așa cum noi ne naștem, trecem prin adolescență și tinerețe
pentru ca în final să ajungem la bătrânețe, tot așa este și fericirea: ea se
naște, trăiește și, în cele din urmă, moare odată cu noi. Toate sentimentele și
lucrurile din acest univers sunt relative. Dacă astăzi avem bani sau o sănătate
perfectă, nu înseamnă că le vom păstra până în ultima clipă a vieții noastre.
Tocmai de
aceea, avem datoria de a-l iubi și de a-l respecta pe aproapele nostru în
fiecare zi. Dacă dorim să aducem ceva pozitiv în existența noastră, trebuie să
existe respect și iubire între noi. Profetul Muhammed ﷺ
ne-a învățat esența acestui comportament: „Pentru Allah să iubești și
pentru Allah să urăști.” Iubirea nu se limitează la sentimentele
dintre soți; ea trebuie să cuprindă frații, prietenii, vecinii, rudele și
oamenii de pretutindeni. Toată lumea pare să aștepte astăzi să fie iubită, nu-i
așa? Însă, pentru a avea pretenția de a fi iubit, trebuie ca tu să iubești mai
întâi. A te iubi doar pe tine însuți se numește narcisism, iar a pretinde
sacrificii de la alții fără a oferi nimic în schimb se numește egoism.
Unde este
locația mea spirituală?
În această
viață, avem obligația de a nu uita cine este Creatorul nostru. Cine ajunge să-L
cunoască pe Allah ﷻ își va cunoaște,
implicit, locul pe acest pământ. Trebuie să ne întrebăm: față de cine suntem cu
adevărat responsabili — față de Creator sau față de creațiile Sale?
Fiecare dintre
noi este obligat să facă o alegere: unde se află locația mea spirituală? Sunt
printre cei care Îl iubesc pe Allah ﷻ
sau printre cei care îi iubesc pe dușmanii Săi? Doar atunci când Îl vom
cunoaște pe Creator ne vom da seama de imensitatea binecuvântărilor primite.
Când omul uită de Allah Preaînaltul, își pierde inevitabil omenia. Dacă cei
care bombardează Gaza nu ar fi uitat de Creatorul lor, ar mai fi existat oare
acele atacuri? Ar mai fi murit atâția bătrâni, copii și mame? Dacă Vestul nu
și-ar fi pierdut sentimentul de omenie, ar mai fi existat această tiranie pe
pământ? Motivul pentru care lumea de astăzi se clatină este uitarea lui
Dumnezeu.
Poate vă întrebați
dacă și un musulman își poate pierde sentimentul de omenie. Răspunsul este
„da”. Un astfel de om este precum un bolnav care nu conștientizează că suferă.
În această situație, datoria noastră este să întindem mâna și să spunem: „Dragă
frate, dragă soră!”. Trebuie să fim precum un doctor care tratează o rană, să
oferim sprijin și ajutor. Acesta este ihsanul — aceasta este
calea prin care putem face binele.
Esența vieții
și destinul
Ce este,
așadar, viața? Viața înseamnă să-L cunoști și să-L recunoști pe Allah
Preaînaltul, să-I fii rob și să cauți semnele (versetele) Sale pe
pământ. Dacă omul uită cine l-a creat, și Creatorul îl va lăsa pradă uitării.
Știm bine că cel care îi uită pe ceilalți va fi, la rândul său, uitat.
Odată, o
persoană în vârstă a fost întrebată: „Te-ai căsătorit cu persoana pe care ai
iubit-o?”. Răspunsul a fost profund: „M-am căsătorit cu persoana alături
de care voi fi în Grădinile Paradisului”. De multe ori, viața ne scoate în
față destinul și încercările sale. Dacă totul pe acest pământ ar fi exact așa
cum ne dorim, ce rost ar mai avea testul acestei vieți?
Îl rugăm pe
Allah Preaînaltul să ne facă dintre cei care înțeleg suferințele celor din jur
și să ne acorde înțelepciunea de a rămâne pe calea Sa.
Amin!
Comentarii
Trimiteți un comentariu