Bismillahir
Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru toate lumile, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
وَقَدْ نَزَّلَ عَلَيْكُمْ فِي الْكِتَابِ أَنْ إِذَا سَمِعْتُمْ آيَاتِ اللَّهِ يُكْفَرُ بِهَا وَيُسْتَهْزَأُ بِهَا فَلَا تَقْعُدُوا مَعَهُمْ حَتَّىٰ يَخُوضُوا فِي حَدِيثٍ غَيْرِهِ ۚ إِنَّكُمْ إِذًا مِثْلُهُمْ ۗ إِنَّ اللَّهَ جَامِعُ الْمُنَافِقِينَ وَالْكَافِرِينَ فِي جَهَنَّمَ جَمِيعًا
140.
El doară v-a arătat [revelat] în Carte că dacă veți auzi că versetele lui Allah
sunt tăgăduite sau luate în derâdere, să nu stați împreună cu ei decât dacă vor
începe ei o altă discuție, căci altcum, veți fi asemenea lor. Allah îi va aduna
pe fățarnici şi pe necredincioşi în Gheena, cu toții.
Acest verset descrie o regulă de conduită a unui
drept-credincios în situația în care asistă la o discuție în care versetele lui
Allah sunt tăgăduite sau luate în derâdere.
Când în Sfântul Coran este folosit verbul ” نَزَّلَ
عَلَيْكُمْ - v-a revelat (arătat) ”
înseamnă că acțiunea ce urmează este fard (obligatorie).
-
dacă veți auzi că versetele lui Allah sunt tăgăduite sau luate în derâdere – în cazul în care ne aflăm într-o
locație anume, alături de alte persoane, și auzim minciuni sau vorbe
urâte la adresa Coranului, islamului sau
profetului Muhammed ﷺ, întâi vom
încerca să transmitem verbal că nu este adevărat ceea ce se spune;
dacă împrejurările nu sunt favorabile și nu putem vorbi, avem obligația de a
părăsi grupul respectiv. Există situații în care nu putem pleca din acel grup,
prin urmare cum procedăm? Profetul Muhammed ﷺ ne învață într-un hadis ce avem de
făcut: "Dacă unul dintre voi vede un
rău, să îl îndepărteze cu mâna, dacă nu poate cu mâna, atunci cu limba (vorba),
dacă nici așa nu poate, să îl îndepărteze cu inima, şi acesta este cel mai de
jos nivel al credinței."
Așadar, dacă nu avem oportunitatea de a vorbi adevărul și
nici de a pleca, ținem intenția în inimă.
- să nu stați împreună cu ei decât dacă vor începe ei o altă discuție, căci altcum, veți fi asemenea lor – în cazul în care putem vorbi, dar nu vorbim, sau putem pleca, dar nu plecăm și asistăm la discuție fără a avea nici măcar cel mai mic sentiment de durere în inimă când auzim că versetele lui Allah sunt luate în derâdere, atunci suntem la fel ca ei, adică ipocriții și necredincioșii - Allah îi va aduna pe fățarnici şi pe necredincioşi în Gheena, cu toții. Este o consecință foarte gravă, iar dacă privim cu atenție la acest verset vom observa că Allah spune că-i va băga în Focurile Iadului pe ipocriți împreună cu necredincioșii, însă noi știm că ipocriții vor primi un chin mai mare decât necredincioșii și că Allah îi va băga în groapa cea mai adâncă din Jahannam. Prin urmare, cum vom înțelege acest verset care spune că toți vor fi lalolaltă? Observăm că mai întâi se vorbește despre ipocriți (fățarnici) și apoi despre necredincioși - pe fățarnici şi pe necredincioşi – pe necredincioși îi cunoaștem, ei nu cred în Allah și își declară deschis necredința, însă pe ipocriți nu-i cunoaștem; ipocriții stau lângă noi, se roagă alături de noi, țin post precum noi, însă când ajung printre ceilalți ipocriți iau în derâdere religia și credința. De aceea Allah Preaînaltul a enumerat întâi ipocriții, pentru a scoate în evidență gravitatea ipocriziei și răutatea ipocriților. Ca musulmani avem încredere în toată lumea și poate facem bine tuturor, însă unii oameni se folosesc de religia, credința, naivitatea și bunătatea noastră.
Începând cu versetul 141 Allah subhanahu wa taala ne vorbește din nou despre ipocriți.
الَّذِينَ يَتَرَبَّصُونَ بِكُمْ فَإِنْ كَانَ
لَكُمْ فَتْحٌ مِنَ اللَّهِ قَالُوا أَلَمْ نَكُنْ مَعَكُمْ وَإِنْ كَانَ
لِلْكَافِرِينَ نَصِيبٌ قَالُوا أَلَمْ نَسْتَحْوِذْ عَلَيْكُمْ وَنَمْنَعْكُمْ
مِنَ الْمُؤْمِنِينَ ۚ فَاللَّهُ يَحْكُمُ بَيْنَكُمْ يَوْمَ الْقِيَامَةِ ۗ
وَلَنْ يَجْعَلَ اللَّهُ لِلْكَافِرِينَ عَلَى الْمُؤْمِنِينَ سَبِيلًا
141.
Cei care vă pândesc pe voi, atunci când aveți parte de biruință zic ei:
"Oare nu am fost noi împreună cu voi?", iar dacă izbânda este de
partea necredincioşilor, atunci ei zic: "Oare nu am fost noi mai tari
decât voi şi nu v-am apărat noi de credincioşi?". Însă Allah va judeca
între voi în Ziua Învierii şi niciodată Allah nu le va face necredincioşilor o
cale [pentru a izbândi] asupra credincioşilor!
Ipocriții au existat în vremea Profetului ﷺ , există în prezent și vor exista până în Ziua de Apoi.
”A sta la pândă – يَتَرَبَّصُ
– înseamnă a aștepta undeva ascuns, ”în umbră”, pentru a vedea un rezultat al
unei situații; dacă finalul este bun și are ceva de câștigat, ipocritul va fi
de partea rezultatului bun, dacă finalul se prevede a fi rău, va încerca să se sustragă în așa fel
încât să nu aibă de suferit. Acest verset are legătură cu bătălia de la Uhud¹, când ipocriții au reușit să-i convingă pe cei slabi în
credință să se răzgândească și să nu mai participe la luptă. Ei au zis mai
apoi: “Dacă am fi știut că într-adevăr veți lupta, nu ne-am fi întors.” Aceasta este natura ipocritului.
¹ consultați versetul 122 din Surat Al 'Imran aici
Însă
Allah va judeca între voi în Ziua Învierii şi niciodată Allah nu le va face
necredincioşilor o cale [pentru a izbândi] asupra credincioşilor! – în această viață necredincioșii
ies de multe ori învingători, prin urmare ne vom gândi că acest verset nu prea
are legătură cu realitatea. Nimeni nu poate pune la îndoială vorba lui Allah
Preaînaltul, așadar, cum ar trebui să înțelegem acest verset sau cum ar trebui
să înțelegem realitatea? Versetul se referă la Ziua de Apoi – Allah Preaînaltul
nu va deschide necredincioșilor nici o
cale de izbândă asupra credincioșilor; în Ziua de Apoi fiecare credincios își va primi răsplata și
dreptatea.
Să spunem că vrem să înțelegem acest verset în legătură cu această
viață și nu cu Viața de Apoi – atât timp cât musulmanii au o credință slabă și
nu trăiesc islamul cu adevărat, iar din
punct de vedere comportamental nu sunt la nivelul Profetului ﷺ, necredincioșii vor fi cei care vor pune stăpânire întotdeauna
pe credincioși. De ce? Pentru că un musulman nu mai este cu adevărat musulman,
rugăciunea nu mai este rugăciune în adevăratul ei sens, asemeni și postul sau
semnificația moscheii în islam. Allah Preaînaltul a fost tot timpul alături de
cei credincioși atât timp cât aceștia au fost credincioși.
Comentarii
Trimiteți un comentariu