Surat An-Nisaa' 4:127, 128

      


          Bismillahi Rahman Rahim!

Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

127. Ei îți cer sfatul în privința muierilor. Spune: “Allah vă stabileşte rânduieli în privința lor şi vă este vestit în Carte despre orfelinele, cărora nu le dați ceea ce le-a fost prescris şi pe care voiți să le luați în căsătorie, precum şi despre copiii încă mici”. Şi să fiți cu dreptate față de orfani, căci Allah este Ştiutor al binelui pe care voi îl faceți!

Acest verset se referă la un obicei al oamenilor din perioada preislamică și comportamentul acestora față de orfanii pe care îi aveau în grijă. Deoarece  profetul Muhammed era singurul care putea să spună despre un lucru că este haram sau halal, oamenii veneau la el și îi cereau părerea. Astfel, un grup de oameni au venit la profetul Muhammed și l-au întrebat despre drepturile și obligațiile femeii: Ei îți cer sfatul în privința muierilor. 

Allah Preaînaltul îl îndeamnă pe Profet să le răspundă oamenilor: Allah vă stabileşte rânduieli în privința lor – adică, cu siguranță Allah a stabilit anumite drepturi și obligații, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Arabii din perioada preislamică, care aveau în custodie fete orfane, stabileau dacă o fată are voie să se căsătorească sau nu. Dacă fata era frumoasă, o lua în căsătorie chiar tutorele, însă dacă era urâtă nu se căsătorea cu ea, dar nici nu îi dădea voie să se căsătorească cu altcineva; după decesul unei fete orfane, tutorele moștenea averea ei, chiar dacă nu era căsătorit cu ea. După apariția islamului acest obicei a fost abolit și fiecare persoană avea dreptul la propria avere. De asemenea, s-a permis în continuare căsătoria cu o fată orfană cu condiția ca acesteia să i se ofere dota (mahr), pe care fiecare bărbat este obligat să o ofere soției la căsătorie.

- copiii încă mici – pe motiv că sunt prea mici, copiilor orfani  nu le era respectat dreptul la moștenire de către cei care aveau grijă de ei. În islam, chiar și copilul nenăscut are drepturi și este luat în calcul la moștenire.

Din punct de vedere islamic, tutorele unui orfan are voie să ia din moștenirea acestuia doar în cazul în care nu are putere financiară pentru a-i oferi copilului cele necesare educației și un trai decent.  A avea grijă de un orfan din propria  avere este considerată una dintre cele mai deosebite fapte, însă ”a mânca” din averea unui orfan pe nedrept este una dintre cele mai grave fapte.

Şi să fiți cu dreptate față de orfani, căci Allah este Ştiutor al binelui pe care voi îl faceți! – un final de verset prin care Allah evidențiază  că orice faptă pe care omul o împlinește față de categoriile de oameni menționate (orfani, fete, femei, copii) , nedreptățite de societate, sau orice altă faptă bună, este cunoscută de El Preaînaltul și va fi răsplătită.

128. Dacă o femeie se teme de nepăsarea sau îndepărtarea bărbatului ei, atunci nici o vină nu va fi asupra lor dacă ajung la o împăcare, căci împăcarea este mai bună, iar sufletele sunt înclinate spre zgârcenie. Dar, dacă vă purtați bine şi vă temeți [de Allah], Allah este Bineştiutor [Khabir] a ceea ce faceți voi.

În acest  verset  este vorba despre îndepărtarea (divorțul)  soților. Dacă soții nu ajung la o înțelegere și divorțează, soțul este cel care trebuie să părăsească casa. În ziua de astăzi femeia este dată afară din casă, iar acest lucru nu este islamic. Modul în care Allah subhanahu wa taala vorbește despre viața de familie este unul foarte clar și bine definit. În islam există  legământul  sacru de căsătorie,  pe care Allah îl binecuvântează  și în face halal doar între un bărbat și o femeie, dar și divorțul, care este un drept atât al femeii, cât și al bărbatului. În cazul în care există motive temeinice pentru divorț,  nu există nicio vină asupra soților, însă versetul subliniază alt lucru:   pe lângă posibilitatea de a divorța (care nu există în alte credințe), în islam este încurajată împăcarea între soți, căci împăcarea este mai bună, iar sufletele sunt înclinate către zgârcenie. Omul este înclinat să îndrăgească frumusețile acestei lumi, astfel că atât bărbatul, cât și femeia vor să obțină în familia lor cât mai multe avuții și de aceea spune Allah că oamenii înclină spre zgârcenie. Allah Preaînaltul vrea ca oamenii să fie cât mai darnici și să dăruiască din lucrurile sau averile lor chiar dacă ei înșiși au mai mare nevoie de acele lucruri.

Finalul versetului nu este dedicat doar femeilor sau doar bărbaților, ci se adresează în aceeași măsură atât soțiilor, cât și soților: dacă vă purtați bine şi vă temeți [de Allah]. Bunul comportament este legat de teama și iubirea față de Allah Preaînaltul. Când un om face anumite lucruri doar de dragul lui Allah și cu intenția de a se apropia de El Preaînaltul, atunci își  va schimba și comportamentul, și actele de adorare, și faptele, și vorbele.



 Exegeza Coranului   
Profesor Demirel Gemaledin


Transcriere audio non-textuală și editare text
Camelia Hejou
























Comentarii