Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea şi
binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed, cel care a fost trimis
ca o îndurare pentru toate lumile și cel ce va mijloci în Ziua de Apoi, asupra
companionilor săi şi a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua
de Apoi!
Cea mai sinceră
vorbă este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu este cel al
Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa! Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi
duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este
mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi
tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.
O, voi cei care credeţi! Fiţi cu frică de Allah, aşa cum se
cuvine să fie frica de El şi să nu vă săvârşiţi din viaţă decât fiind musulmani!
O, voi, oameni! Fiți cu frică de Domnul vostru care v-a făcut dintr-o singură
ființă şi a făcut din aceasta şi pe perechea ei şi care a răspândit din cele
două [ființe] mulți bărbați şi femei! Fiți cu frică de Allah în
numele căruia vă conjurați [unii pe alții] și [fiți cu frică de ruperea]
legăturilor de rudenie, căci Allah este Veghetor peste voi [Raqib]!
Imamul Muslim (Allah să fie mulțumit de el!) transmite
în culegerea sa de hadisuri, din partea lui Nawas, fiul lui Saman (Allah să fie
mulțumit de ei!), că profetul Muhammed ﷺ a
spus: ”Fapta bună
este buna educație și bunul comportament și ceea ce te roade în suflet este
păcatul pe care nu ai dori ca oamenii să-l afle.”
Imamul Ahmed (Allah să fie mulțumit de el!) a
relatat: ”Fapta bună este ceea ce liniștește sufletul, iar
fapta rea este cea care te îngrijorează și îți neliniștește sufletul.”
Aceste două hadisuri ne pun în fața a două atracții: una către bine și alta către rău. Prin felul său de a fi, omul tinde să fie atras uneori de păcat, alteori, de fapte bune. Omul credincios și bun este cel care are grijă de faptele sale și rămâne întotdeauna pe calea cea dreaptă.
Ce înseamnă ”Al-birr” – fapta bună?
Savanții înaintași au spus că ”fapta bună este acel lucru care adună tot binele și duce către
răsplată”. Cu toții știm că a îndepărta un
obstacol din drum, a zâmbi oamenilor cu care ne întâlnim, a vorbi frumos, a
dori semenilor noștri ceea ce ne dorim pentru noi înșine și a urî pentru ei
ceea ce urâm pentru noi înșine, sunt fapte bune pe care profetul Muhammed ﷺ ni
le-a arătat și ne-a încurajat să le împlinim: ”Iubește
pentru oameni ceea ce iubești pentru tine însuți și vei fi un credincios
adevărat!”
Definiția faptei bune, așa cum reiese din
vorbele profetul Muhammed ﷺ: ”Fapta bună este bunul comportament.”
O definiție scurtă, dar cu un sens profund,
la care savanții au meditat la fel de profund, au extras mai multe sensuri și au
spus că ”Al-birr”
(fapta bună) este sinceritatea în fapte față de ceilalți, a vorbi frumos, a fi corect,
bun și drept cu oamenii, a ușura
greutățile semenilor.
”Al-birr” este un cuvânt general și în credință înseamnă să-l
cunoști pe Creatorul tău, prin calitățile Lui și creațiile pe care le-a creat.
În comportament, fapta bună înseamnă a fi
sincer în tot ceea ce faci pentru semenii tăi, a fi sincer în comportamentul
față de părinții tăi, pentru că Allah Preaînaltul a așezat respectul și
comportamentul bun față de părinți la nivel de Unicitate.
Versetul 177 din Surat Al-Baqara ne învață ce
înseamnă fapta bună în credință, în
actele de adorare și comportamentul față de cei din jurul nostru:
لَيْسَ الْبِرَّ أَنْ تُوَلُّوا وُجُوهَكُمْ قِبَلَ
الْمَشْرِقِ وَالْمَغْرِبِ وَلَٰكِنَّ الْبِرَّ مَنْ آمَنَ بِاللَّهِ وَالْيَوْمِ
الْآخِرِ وَالْمَلَائِكَةِ وَالْكِتَابِ وَالنَّبِيِّينَ وَآتَى الْمَالَ عَلَىٰ
حُبِّهِ ذَوِي الْقُرْبَىٰ وَالْيَتَامَىٰ وَالْمَسَاكِينَ وَابْنَ السَّبِيلِ
وَالسَّائِلِينَ وَفِي الرِّقَابِ وَأَقَامَ الصَّلَاةَ وَآتَى الزَّكَاةَ
وَالْمُوفُونَ بِعَهْدِهِمْ إِذَا عَاهَدُوا ۖ وَالصَّابِرِينَ فِي الْبَأْسَاءِ
وَالضَّرَّاءِ وَحِينَ الْبَأْسِ ۗ أُولَٰئِكَ الَّذِينَ صَدَقُوا ۖ وَأُولَٰئِكَ
هُمُ الْمُتَّقُونَ
„Cuvioşia nu stă în a vă întoarce feţele spre Răsărit sau spre
Apus, ci cuvioşia este a crede în Allah şi în Ziua de Apoi, în îngeri, în Carte
şi în profeţi, a da din avere – în pofida iubirii pentru ea – rudelor,
orfanilor, sărmanilor, călătorului, cerşetorului şi pentru răscumpărarea
robilor, a împlini Rugăciunea [As-Salat] a da Dania [Az-Zakat], a-şi ţine
legământul dacă s-a legat, a fi răbdător la nenorocire, la rău şi în momentele
de primejdie. Aceştia sunt cei drepţi, aceştia sunt cei evlavioşi [Al-Mu’taqun]!”
Companionii profetului Muhammed ﷺ
aveau un nivel înalt de evlavie - Ibn Omar (Allah să fie mulțumit de el!)
spunea: ”Evlavia este un lucru ușor? Dacă te temi de ceva,
îndepărtează-te de acel lucru!”
Inima – indicatorul faptelor bune
Uneori nu putem distinge cu ușurință
care dintre faptele oamenilor sunt bune și care sunt rele, însă inima omului
este „formatată” prin natura sa divină (Fitra). Atunci când este
luminată de credința în Allah Preaînaltul, inima devine cea mai sigură dovadă
și un indicator de netăgăduit al valorii unei fapte. Așadar, să învățăm să
trăim prin inimă, lăsând-o să vadă lucrurile exact așa cum sunt: dacă simțim
liniște în suflet atunci când dorim să facem o acțiune, înseamnă că acea faptă
este bună și merită împlinită.
Veți descoperi că tot ceea ce a
poruncit Allah Preaînaltul aduce doar binecuvântare întregii omeniri, în timp
ce tot ceea ce a interzis aduce doar vătămare. De aceea, El Preaînaltul ne-a
poruncit să ne îndepărtăm de cele nepermise și să ne străduim să nu cădem pradă
lucrurilor îndoielnice sau poftelor lumești.
Întreabă-ți inima!
Să presupunem că primești un cadou
de la o persoană despre care știi cu certitudine că are afaceri îndoielnice.
Inima ta este cuprinsă de ezitare; mai mult, în adâncul sufletului, ești
convins că acel bun nu poate fi decât haram. Ce trebuie să faci în
acest caz? Ascultă-ți inima și refuză cadoul!
Nu este interzis să primești daruri;
Profetul Muhammad ﷺ accepta cadourile.
Așadar, dacă inima ta este împăcată și îți spune că acel cadou este bun
și halal, primește-l. Însă, dacă ai cea mai mică îndoială,
refuză-l! Inima credinciosului va tinde întotdeauna către puritatea credinței.
Spune Allah Preaînaltul: „Dar nu, pe Domnul tău! Ei nu vor crede [cu adevărat]
până ce nu te vor pune pe tine judecător peste neînțelegerile dintre ei și nu
vor mai simți în sufletele lor nicio strâmtorare față de ceea ce ai hotărât și
nu se vor supune cu deplină supunere.” (Coran, 4:65).
Învățații au explicat că fapta bună
înseamnă a te comporta frumos cu oamenii, în timp ce evlavia (taqwa)
înseamnă a răspunde cerințelor lui Allah ﷻ.
Cum putem atinge această stare? Îndepărtându-ne de păcate și respectând cu
strictețe poruncile lui Allah Preaînaltul.
Ce înseamnă ”Ism” – fapta rea?
Profetul Muhammed ﷺ a explicat că fapta rea este „ceea ce îți roade
sufletul”, iar imamul Ahmad a descris-o ca fiind „ceea ce îți
neliniștește pieptul”.
Puritatea originară a sufletului (Fitra)
se alterează dacă inima nu este umplută cu credință. Fapta bună este tot ceea
ce Allah ﷻ îndrăgește și tot ceea ce îl călăuzește pe
om pe calea cea dreaptă. Însă, dacă inima nu este hrănită cu fapte bune, cu o
credință sănătoasă și cu iubire pentru Allah ﷻ,
atunci dușmănia și fapta rea vor pune stăpânire pe ea. Înțelepții arabi de
demult spuneau că fapta rea este „tremurul” sufletului — acea vibrație care îl
face pe om să fie permanent neliniștit.
Spune profetul Muhammed ﷺ: ”Va veni un timp (aproape de sfârșitul lumii) când unii oameni
vă vor vorbi despre ceea ce nu ați auzit până acum. Și mulți dintre aceștia
sunt pricepuți la vorbe, și știu să se
joace cu cuvintele, și astfel vor pune
îndoială în inimile oamenilor. Nu cumva să primiți credința de la acei oameni,
care își câștigă această viață vânzând credința lor.”
Să ne întoarcem la origini!
Atunci când avem o îndoială asupra
unui lucru și nu găsim o dovadă explicită în Coran sau în Sunnah, datoria
noastră este să cercetăm și să ne ascultăm sufletul. Însă, acolo unde avem un
hadis clar sau un verset coranic, trebuie să le respectăm necondiționat, căci
ele sunt cele care stabilesc fără tăgadă ce este permis (halal) și ce
este interzis (haram).
Rabia ibn Al-Hisham, unul dintre pionierii islamului, dintre cei evlavioși și elev al lui Abdullah bin Mas'ud (Allah să fie mulțumit de ei!), a spus: Așa cum spunea profetul Muhammed ﷺ, ”sinceritatea este liniște și minciuna este îndoială”, așadar, cuvintele sincere au o strălucire asemenea luminii zilei, pe care inima o recunoaște imediat, în timp ce vorbele mincinoase sunt negre precum întunericul nopții, iar inima, deopotrivă, le va simți.”
În ziua de astăzi, unii oameni pun la îndoială aceste adevăruri.
Dragi musulmani și musulmane, îndepărtați-vă
de lucrurile îndoielnice!
O, Allah! Îți cerem să fim dintre cei evlavioși în Ziua de Apoi și dintre cei care rămân statornici pe calea cea dreaptă, întotdeauna de partea dreptății și adevărului!
Allahumma, amin!
اللَّهُمَّ امين
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra
profetului Muhammed!
صَلَّى اللّٰهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ
Comentarii
Trimiteți un comentariu