Cea mai sinceră
vorbă este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu este cel al
Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa! Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi
duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este
mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi
tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.
Dragi musulmani și musulmane, islamul nu se poate
înălța decât dacă are rădăcini bine înfipte în inimile noastre. Fără acestea,
nu vom putea atinge noblețea comportamentului și nici tăria credinței, aceasta
fiind canonul stabilit de Allah Preaînaltul în întreg Universul Său.
Să privim munții: stau semeți și par de neclintit sub
asprimea vremii. Secretul lor? Rădăcinile adânc ancorate în pământ. Să privim
apoi copacii roditori: cum ar putea ei să rămână falnici sub greutatea
roadelor, an de an, dacă nu ar avea rădăcini puternice?
Întocmai așa trebuie să fie și credința în sufletele
noastre: de neclintit. Dar ce putem face, concret, pentru a clădi o credință
atât de puternică și de statornică în inimile noastre?
I.
Cunoașterea Creatorului
Fundamentul oricărei legături spirituale
este cunoașterea. Dacă îl vom cunoaște cu adevărat pe Allah ﷻ, inima noastră se va umple în mod firesc de iubire pentru El,
însă noi nu am atins încă acel nivel de profunzime în cunoaștere încât să-L
iubim.
Ce ne poate
ajuta, așadar, să ne creștem dragostea pentru Allah ﷻ?
1. Contemplarea creației: Privind
frumusețea din jurul nostru — în oameni, în plante, în animale și în infinitul
Universului — putem zări reflexia perfecțiunii lui Allah subhanahu wa ta'ala.
Creația este oglinda prin care descoperim măreția Creatorului.
2. Recunoștința
pentru binecuvântări: Să reflectăm asupra darurilor Sale neîncetate.
În pofida greșelilor și a păcatelor noastre, Allah ﷻ
continuă să ne copleșească cu binecuvântări, demonstrându-ne mila și
generozitatea Sa nesfârșită.
3. Smerenia
și preamărirea: Cu cât ne simțim mai mici și mai smeriți în fața
măreției Sale, cu atât îl vom preamări mai mult. În schimb, mândria ne întunecă
sufletul și ne face să pierdem din vedere legătura vitală cu Creatorul nostru.
Indiferent
de mărimea păcatului, este esențial să conștientizăm în fața cui greșim. Așa
cum ne-a învățat profetul Muhammed ﷺ: „Credinciosul
își vede păcatele, oricât de mici, ca pe o stâncă uriașă ce stă să cadă peste
el, în timp ce necredinciosul își vede păcatele mari ca pe o simplă muscă pe
care o alungă ușor cu mâna.”
II.
Supunerea față de poruncile lui Allah și îndepărtarea de lucrurile interzise
Cea de-a
doua cale de a ne întări credința este supunerea față de poruncile lui Allah ﷻ și îndepărtarea de tot ceea ce El ne-a
interzis. Căci, odată ce L-am cunoscut pe Allah și inima noastră s-a umplut de
iubire pentru El, îl vom urma, nu-i așa? Atunci când iubim pe cineva, căutăm
mereu să-i aducem bucurie; cu atât mai mult ar trebui să ne străduim să îi
facem pe plac Celui care ne oferă necondiționat tot ceea ce avem nevoie.
Allah ﷻ ne copleșește cu binecuvântări pentru că
ne iubește, iar noi, indiferent de faptele noastre, rămânem robii Săi. Din
păcate, mulți oameni nu conștientizează aceste daruri divine; ei aleg calea
răului, lăsând în urmă suferință, văduve și orfani, răspunzând bunătății cu
cruzime și dreptății cu nedreptate. Însă ce pot câștiga, cu adevărat, acești
oameni prin faptele lor?
Această
introducere este esențială pentru a înțelege valoarea imensă a perioadei în
care ne aflăm: binecuvântarea lunilor sacre.
Allah Preaînaltul spune în Sfântul Coran:
„Numărul lunilor la Allah este de douăsprezece, în
Cartea lui Allah, din ziua când El a făcut cerurile şi pământul. Patru dintre
ele sunt sfinte. Aceasta este religia cea dreaptă. Şi nu săvârşiţi în timpul
lor nedreptate împotriva sufletelor voastre!” (Coran,
9:36).
Importanța acestor luni a fost subliniată și de profetul
Muhammed ﷺ în predică de adio. Abu Bakr (Allah să fie
mulțumit de el!) a relatat că Profetul ﷺ a spus:
„Timpul s-a rotit și a ajuns exact ca la început, când
Allah a creat cerurile și pământul. Un an are douăsprezece luni, iar patru
dintre ele sunt sfinte. Trei sunt consecutive: Dhul-Qa'dah, Dhul-Hijjah și
Muharram, iar Rajab stă singură, între Jumada ath-Thaniyyah și Sha'ban.” (Bukhari
și Muslim).
După ce ne-a arătat importanța timpului, Allah
Preaînaltul ne amintește în Coran cât de
trecătoare este viața pământească:
„El va zice: «Câţi ani aţi rămas voi pe pământ?» Vor
răspunde ei: «Am rămas o zi sau doar o parte dintr-o zi. Întreabă-i pe cei care
ţin numărul!» El va zice: «Nu aţi rămas voi decât puţin [timp]! Măcar dacă aţi
şti voi! Oare credeţi că v-am creat pe voi fără rost şi că nu vă veţi întoarce
la Noi?»” (Coran, 23:112-115)
Viața
este un dar imens, însă măsura ei în fața lui Allah nu este durata cronologică,
ci calitatea faptelor săvârșite. Savanții subliniază că nu contează câți ani
trăim, ci ce am clădit în acest timp pentru viața eternă.
Dintre
toate creațiile, omul este cea mai deosebită, Allah spunând: „Și Noi
l-am înnobilat pe om.” Tot astfel, în dimensiunea timpului și a
spațiului, Allah a ales să sfințească anumite momente și locuri:
· În timp: Luna Ramadan este mai presus de celelalte,
Noaptea Destinului (Laylat al-Qadr) întrece orice altă noapte, iar
zilele de sărbătoare au o lumină aparte.
· În spațiu: Cele mai dragi locuri în fața lui Allah sunt
cele către care ne îndreptăm sufletele în pelerinaj — Mecca, Medina și Al-Quds,
pământurile sfinte ale lumii.
Evenimente
importante și fapte deosebite în Luna Rajab
Luna
Rajab nu este doar un timp al reflecției, ci și o oglindă a istoriei noastre,
fiind martora unor evenimente care au schimbat cursul lumii islamice:
· Al-Isra’ și Al-Mi’raj: Călătoria
nocturnă și înălțarea la cer a Profetului ﷺ,
despre care tradiția spune că au avut loc în noaptea de 27 Rajab. Această
minune ne amintește că și noi ne putem „înălța” spiritual prin rugăciune, aceasta
fiind, în esență, înălțarea credinciosului către Creatorul său.
· Bătălia de la Tabuk: Ultima expediție la care a
participat Profetul ﷺ. Este lecția răbdării
și a căinței sincere; pentru cei trei care au rămas în urmă, dar s-au căit cu
sinceritate, iertarea divină a venit după 50 de zile, când Allah a
revelat versetul 118 din Surat At-Tawba: ”Şi [a primit El căinţa] şi de la cei trei care au
fost lăsaţi în urmă... .”
· Istoria Damascului: În această lună, locuitorii
Damascului și ai zonelor învecinate au îmbrățișat Islamul, deschizând o nouă
etapă de lumină în regiune.
· Eliberarea Palestinei din mâinile cruciaților - după 88 de ani
de ocupație din partea cruciaților a pământurilor sfinte din Palestina
(Al-Aqsa), acestea au revenit musulmanilor. Pe vremea
cruciaților era interzis să se facă Azan (chemarea la rugăciune) și rugăciunea,
însă după ce Salah Al-Din a revenit la conducere, a deschis moscheea Al-Aqsa și
bisericile și a înapoiat drepturile tuturor oamenilor. Așadar, după 88 de ani
în mâinile cruciaților, musulmanii, conduși de Salah Al-Din, au intrat din nou
în Ierusalim.
· În data de 25 rajab a murit Omar ibn Abdul Aziz (Allah să fie
mulțumit de el!), la vârsta de 39 de ani. A fost al optulea calif
și a reușit în numai trei ani să schimbe întregul islam.
Se spune că în ultima perioadă din viața sa de conducător, nu se
găseau oameni săraci cărora să li se ofere sadaqa sau zakat,
deoarece Omar era dintre cei evlavioși și conducea cu
dreptate.
· În anul 204, luna rajab, a murit imamul Şafi`i (Allah să fie mulțumit
de el!).
· În anul 150, luna rajab, a murit imamul Abu Hanifa (Allah să
fie mulțumit de el!).
· În data de 24 rajab a murit imamul An-Nawawi (Allah să fie mulțumit
de el!) la vârsta de 45 de ani.
Deși au trăit perioade relativ scurte, acești savanți ai
cunoașterii au lăsat în urmă o moștenire juridică și spirituală ce ghidează
milioane de oameni și astăzi. Viața lor este un exemplu de putere, statornicie
și devotament.
Cum să
întâmpinăm această lună binecuvântată?
Pentru a
onora luna Rajab și pentru a ne pregăti
inima pentru Ramadan, suntem îndemnați să sporim faptele bune:
1. Istighfar
și zikr: Să căutăm iertarea lui Allah și să îi păstrăm
amintirea vie în inimile noastre prin rugăciuni de mărire.
2. Postul
voluntar: Deși nu există o obligație specifică pentru
întreaga lună, este recomandat să urmăm Sunna Profetului ﷺ, postind în zilele de luni și joi, în „zilele albe” (13, 14,
15) sau la începutul și mijlocul lunii. În baza unui hadis foarte slab, unii musulmani cred că
trebuie să țină post în prima vineri din luna Rajab.
3. Rugăciunea
în comunitate (Jama'ah): Participarea la rugăciunile colective și
efectuarea rugăciunilor opționale (nawafil) ne disciplinează sufletul,
făcând mai ușoară tranziția către rugăciunile Tarawih din luna
Ramadan. Salatul nawafil sau
salatul Jama'ah (rugăciunea în grup) –
este foarte important (mai ales pentru cei care nu sunt
obișnuiți) să participăm la rugăciunea în grup deoarece
ne va fi mult mai ușor să participăm la rugăciunea Tarawih în timpul
lunii Ramadan.
4. Generozitatea
și Coranul: Să fim mai darnici prin sadaqa și să
ne reapropiem de citirea Sfântului Coran, pregătind terenul pentru luna în care
acesta a fost revelat.
Fie ca
această lună Rajab să fie pentru noi toți un nou început, un timp al
rădăcinilor adânci și al sufletelor neclintite în credință!
„Și nu săvârşiţi în timpul lor nedreptate împotriva
sufletelor voastre!” – acest fragment din versetul coranic trebuie să rămână adânc
înrădăcinat în mințile și inimile noastre. Deși avertismentul vizează în mod
special lunile sfinte, aceasta nu înseamnă că în restul anului nedreptatea ar
fi permisă.
Zulm (nedreptatea)
este interzisă în orice moment și în
orice loc. Cu toate acestea, greutatea păcatului este mai mare atunci când este
săvârșit în lunile sacre, tot așa cum și
răsplata faptelor bune este multiplicată de Allah Preaînaltul.
Nedreptatea se poate manifesta pe
trei planuri: față de semeni, față de Creator și față de noi înșine. Aceasta
din urmă este, poate, cea mai gravă formă de zulm: să cunoști adevărul,
să primești darul credinței, să afli despre calea dreaptă a islamului și despre
viața profetului Muhammed ﷺ, și totuși să alegi
să le întorci spatele. A te lipsi singur de lumina călăuzirii este cea mai mare
nedreptate pe care o poți face propriului suflet.
”O, Allah!
Binecuvântează-ne nouă lunile rajab și șaban și fă-ne dintre cei ce
apucă luna ramadan!” Acesta este unul dintre foarte puținele hadisuri autentice pe care
profetul Muhammed ﷺ le-a spus despre
luna Rajab.
Clarificări
privind tradițiile și pregătirea pentru Ramadan
Este esențial
să urmăm calea lăsată de profetul Muhammed ﷺ
și să fim vigilenți în fața practicilor care nu își au rădăcina în tradiția
autentică. Învățatul Ibn Hajar Al-Asqalani, în lucrarea sa „Tabyin
al-’Ajab bima Warada fi shahri Rajab” („Clarificarea
lucrurilor relatate despre luna Rajab”), analizează riguros hadisurile
inventate despre această lună.
Multe
practici populare nu au fundament religios:
· Jertfele (Kurban) oferite special pentru cei
decedați în această lună nu au fost niciodată prescrise de Profet ﷺ.
· Vizitarea cimitirelor cu
scopul de a înconjura mormintele de mai multe ori este o practică
considerată haram.
· Rugăciunea Ragaib (Salatul Ragaib), deși
menționată de unii, este o inovație; Profetul ﷺ
nu a practicat-o și nu a vorbit niciodată despre existența ei.
Așadar,
dragi credincioși, dacă întâlniți relatări despre rugăciuni sau posturi
specifice lunii Rajab, să știți că acestea sunt, de cele mai multe ori, fie
foarte slabe, fie complet inventate.
O
metaforă frumoasă ne învață cum să privim această perioadă: Luna Rajab
este timpul în care plantăm semințele, Sha’ban este luna în care smulgem
buruienile și udăm pământul, iar Ramadan este luna binecuvântată în care
culegem roadele.
Pregătirea
pentru Ramadan trebuie să înceapă de acum. Nu trebuie să așteptăm luna sfântă
pentru a ne aminti de drumul spre moschee; trebuie să fim deja obișnuiți să
mergem la moschee. Nu trebuie să ne surprindă postul în Ramadan; trebuie să ne
obișnuim trupul și sufletul prin posturile voluntare din Rajab și Sha’ban.
Bunătatea și generozitatea (Sadaqa) nu sunt haine pe care le îmbrăcăm
doar o lună pe an, ci virtuți care trebuie să ne definească întreaga existență.
Profesor Demirel Gemaledin
Comentarii
Trimiteți un comentariu