LUCRURILE ÎNDOIELNICE

Bismillahir Rahmanir Rahim!

Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru toate lumile, asupra companionilor săi şi a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!  Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.

Spune Allah Preaînaltul în Sfântul Coran pogorât:

O, voi cei care credeţi! Fiţi cu frică de Allah, aşa cum se cuvine să fie frica de El şi să nu vă săvârşiţi din viaţă decât fiind musulmani! (3:102) O, voi, oameni! Fiți cu frică de Domnul vostru care v-a făcut dintr-o singură ființă şi a făcut din ace

asta şi pe perechea ei şi care a răspândit din cele două [ființe] mulți bărbați şi femei! Fiți cu frică de Allah în numele căruia vă conjurați [unii pe alții] și [fiți cu frică de ruperea] legăturilor de rudenie, căci Allah este Veghetor peste voi [Raqib]! (4:1) O, voi cei care credeți! Fiți cu frică de Allah și spuneți vorbe adevărate. (33:70) O, voi cei care credeți! Dacă sunteți cu frică de Allah, atunci El vă va da vouă un Îndreptar și vă va șterge vouă faptele rele și vă va ierta, căci Allah este dătător de har nemărginit. (8:29)

În predica de astăzi vom vorbi despre unul dintre cele mai importante hadisuri ale profetului Muhammed ﷺ : Nu’man ibn Bașir (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că el l-a auzit pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spunând: Ceea ce este halal (permis)  este limpede și ceea ce este haram (interzis) este limpede, dar între ele sunt anumite lucruri îndoielnice pe care mulți oameni nu le recunosc. Cel care se păzește de lucrurile îndoielnice, își păstrează religia și cinstea nepătate, dar cel ce se dedă la lucruri îndoielnice, va face un lucru nelegiuit, ca și păstorul care duce animalele la păscut în jurul unei pajiști, va culege ceea ce va semăna. Țineți minte, orice rege are o pajiște, iar pajiștea lui Allah este aceea pe care El a numit-o nelegiuită. În trup este o bucată de carne și întregul trup este sănătos dacă aceasta este sănătoasă, după cum întregul trup este stricat dacă aceasta este stricată (acea bucată de carne este inima).  (Hadis convenit din Culegerile de hadisuri ale lui Bukhari și Muslim)

Observăm în acest minunat hadis că Allah ﷻ îi transmite profetului Muhammed ﷺ că acțiunile și lucrurile sunt împărțite în trei categorii: permise (halal), interzise (haram) și îndoielnice (mushtabihat).

Savanții au explicat că lucrurile halal sunt cele pe care Allah ﷻ le-a permis, le-a poruncit sau ne-a încurajat să le săvârșim, promițând o răsplată celor care le împlinesc. Actele de adorare sunt obligatorii, în timp ce acțiuni precum mâncatul și băutul sunt permise, atât timp cât nu se încalcă vreo interdicție specifică. Lucrurile interzise (haram) sunt acelea pe care Allah ﷻ ne-a poruncit să le evităm, stabilind o pedeapsă pentru cei care le săvârșesc.

Lucrurile îndoielnice sunt acelea care nu pot fi plasate clar nici în sfera celor permise, nici în sfera celor interzise, deoarece nu avem un indiciu evident (textual sau juridic) care să le încadreze cu certitudine în vreuna dintre categorii.

Perspectivele învățaților asupra lucrurilor îndoielnice

Există două opinii extreme, ambele fiind însă eronate:

Prima susține că toate lucrurile îndoielnice în Islam ar fi haram – argumentând că, dacă Allah ﷻ și Profetul Său ﷺ nu le-au menționat explicit, ele ar trebui considerate interzise.

A doua susține că tot ceea ce Allah Preaînaltul și Profetul ﷺ nu au menționat în mod expres în Coran și Sunnah ar fi, în mod implicit, halal.

Ambele opinii sunt greșite.

Pentru a înțelege corect aceste aspecte, trebuie să reflectăm la cuvintele Profetului ﷺ: „mulți oameni nu le cunosc”. Această formulare implică faptul că există totuși oameni (învățații) care dețin cunoașterea acestor lucruri. De aceea, Allah ﷻ ne îndeamnă: „Întrebați-i pe cei care știu, dacă voi nu știți!” (Coran, 16:43).

Prin urmare, atunci când întâlnim o chestiune care nu pare a fi reglementată explicit în Coran sau în hadisurile profetului Muhammed ﷺ, nu ne putem grăbi să o declarăm nici halal, nici haram. Obligația noastră este de a întreba, de a cerceta și de a clarifica statutul acelei chestiuni prin intermediul celor avizați.

Un exemplu despre lucruri îndoielnice îl aflăm chiar din viața Profetului ﷺ: Anas ibn Malik (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a găsit o curmală uscată pe drum și a zis: Dacă nu m-aș fi gândit că o fi fost menită pentru sadaqa (milostenie), aș fi mâncat-o.    (Convenit)

De ce a spus profetul Muhammed ﷺ acest lucru? Deoarece Profeților (pacea lui Allah fie asupra lor!) nu le este îngăduit să consume din sadaqa (milostenie). Profetul Muhammed ﷺ accepta și mânca din ceea ce primea sub formă de cadou, însă îi era interzis să consume din ceea ce era oferit ca milostenie. Curmalele fac parte din categoria alimentelor permise, iar consumul unui fruct găsit pe jos nu este interzis, după ce a fost curățat. Astfel, Profetul ﷺ ar fi putut mânca acea curmală, însă a ales să nu o facă din cauza unei îndoieli: posibilitatea ca aceasta să provină din sadaqa. Din acest motiv, unii dintre companionii săi spuneau: „Ne îndepărtam de trei pătrimi din lucrurile permise, de teamă să nu ajungem să săvârșim ceva interzis”.

Când un om ajunge să aibă îndoieli asupra unui lucru pe care dorește să-l facă sau să-l aducă în căminul său — întrebându-se sincer dacă este haram sau halal — el reușește să-și păstreze credința și onoarea ferite de ceea ce este nelegiuit. Dacă ne dorim o inimă curată și un trup sănătos, trebuie să cercetăm cu atenție ce anume stă în spatele acțiunilor noastre.

Profetul Muhammed ﷺ a vorbit despre omul care, purtând haine ponosite, își ridica mâinile rugându-se către Allah Preaînaltul: „...A pomenit apoi despre cel care călătorește mult, are părul încâlcit și este acoperit de praf. Acesta își ridică mâinile către cer și se roagă: «O, Doamne! O, Doamne!», însă hrana lui provine din haram, băutura lui este din haram, veșmintele lui sunt dobândite prin haram... așadar, cum să i se răspundă unei asemenea rugi?”

”...cine cade în lucruri îndoielnice, cade în ceea ce este interzis” – asupra acestei părți din hadisul menționat la începutul predicii se poate reflecta din două perspective:

1. Omului delăsător, care nu este atent la sursa veniturilor lui,  la ceea ce mănâncă sau bea, îi va fi ușor să împlinescă lucrurile haram.

2. Omul care nu are teamă de Allah Preaînaltul va cădea în plasa lucrurilor îndoielnice, care îl vor trage mai apoi către păcate,  va ajunge să îl desconsidere pe Allah și nu se va mai putea apropia de El Preaînaltul la fel ca înainte.

Exemplul acestui om este redat în hadis prin compararea cu un păstor care păstorește în jurul unei rezervații - dacă ar intra acolo ar fi pedepsit de stăpânul acelei rezervații.

Cu cât omul stă mai departe de lucrurile îndoielnice, cu atât va fi mai ferit de lucrurile haram, iar credința și onoarea lui vor fi în siguranță.

Lucrurile îndoielnice întunecă inima, iar inima își va pierde strălucirea credinței și a cunoașterii și astfel va ajunge să cadă mai ușor în păcat.

Într-adevăr, dacă o bucată de carne a corpului e sănătoasă atunci tot trupul este sănătos, iar dacă este stricată, tot trupul este stricat. Iar (această bucată de carne) este inima."

Învățații au ajuns la un consens, afirmând că factorul determinant în luarea deciziilor umane nu se află în minte, ci în inimă. Inima generează sentimentele pe care le transmite apoi creierului, iar acesta din urmă aduce dovezi (pro sau contra) pentru săvârșirea acelor acțiuni. Astfel, dacă o persoană iubește pe cineva, rațiunea o va determina să urmeze acea persoană; dacă urăște pe cineva, mintea o va îndemna să se îndepărteze de acea persoană. Așadar, dacă Îl iubim pe Allah, vom urma poruncile Lui Preaînaltul, iar dacă îl iubim pe Profetul Muhammed ﷺ, vom urma îndeaproape calea și exemplul Său.

Ca buni musulmani, este esențial să ne îndepărtăm de lucrurile îndoielnice (mushtabihat) pentru a fi protejați de haram. Atunci când nu cunoaștem statutul unui lucru, datoria noastră este să-i întrebăm pe cei avizați și să fim printre aceia care își protejează cu grijă credința și onoarea.

Wabisa ibn Ma’bad (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează: Eu am mers la Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) și el m-a întrebat: Ai venit să cauți virtutea? Eu am încuviințat. El a zis: Întreabă-ți inima despre aceasta. Virtutea este cea care mulțumește sufletul și alină inima; iar păcatul este acela care naște îndoieli și tulbură inima, chiar dacă oamenii fac păcatul legiuit și îți cer părerea despre aceasta.    (Ahmad și Darami)

 

Profesor Demirel Gemaledin

_{Transcriere audio non-textuală și editare text}

_{Camelia Hejou}