Bismillahi
Rahman Rahim!
Pacea
și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra
companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua
de Apoi!
وَمَنْ أَحْسَنُ دِينًا مِمَّنْ أَسْلَمَ وَجْهَهُ لِلَّهِ وَهُوَ
مُحْسِنٌ وَاتَّبَعَ مِلَّةَ إِبْرَاهِيمَ حَنِيفًا ۗ وَاتَّخَذَ اللَّهُ
إِبْرَاهِيمَ خَلِيلًا
125.
Şi cine are credință mai bună decât acela care se supune lui Allah şi plineşte
fapte bune, urmând religia lui Avraam cel drept întru credință? Şi Allah l-a
primit pe Avraam ca ales.
Acest verset este un rezumat al credinței, al supunerii
omului față de Allah Preaînaltul. Stilul retoric cu care ne-a obișnuit Coranul
este prezent din nou pentru a atrage atenția cititorului: Și cine are credința
mai bună decât cel care se supune lui Allah și împlinește fapte bune? Am putea
spune că islamul se rezumă la acest verset, căci cine este adevăratul musulman
decât acela care se supune lui Allah și împlinește fapte bune!
Supunerea înseamnă împlinirea poruncilor obligatorii.
Omul se poate supune lui Allah, voinței lui, dar și familiei – soției, soțului,
copilului – sau poftelor lumești. Acest verset ne transmite că oamenii trebuie să se supună doar lui Allah
Preaînaltul. În alte versete se spune că oamenii trebuie să se spună lui Allah
Preaînaltul și Trimisului Său (ﷺ),
și nu este nicio diferență între aceste supuneri, deoarece a te supune lui
Allah ﷻ
înseamnă a te supune la tot ce este Revelație, iar Revelația divină include
Coranul, Sunnah și viața profetului Muhammed ﷺ.
مُحْسِنٌ – are ca rădăcină
cuvântul ”hasana” - într-o
relatare autentică cunoscută și sub numele de ”Hadisul Jibril”, îngerul Jibril
(pacea lui Allah fie asupra sa!) i se înfățișează profetului Muhammed ﷺ
sub formă de om și îl întreabă despre ”islam” și ”iman”, apoi despre ”ihsan” –
și a răspund Profetul ﷺ: ”Ihsan” înseamnă să îl adori pe Allah ﷻ ca și cum l-ai vedea, deși nu îl vezi,
însă cu siguranță El Preaînaltul te vede.”
Prin natura lui, omul trebuie să vadă un lucru ca să creadă
în existența lui, însă nimeni nu îl va putea vedea pe Allah Preaînaltul,
așadar, pentru a crede în existența lui Allah ﷻ, omul trebuie să conștientizeze că, deși
nu-l vede pe Allah, cu siguranță Allah îi vede pe oameni. Chiar dacă nu îl
vedem pe Allah ﷻ, îi vedem minunile, canoanele, semnele, propria noastră existență este un semn că
Allah există. Contemplând la Univers, vom conștientiza existența lui Allah și
chiar dacă nu îl vedem, vom împlini rugăciunea ca și când Allah este în fața
noastră și cu siguranță El Preaînaltul ne vede.
Împlinirea faptelor bune este o garanție a supunerii – cu
cât împlinim mai multe fapte bune, pe lângă actele de adorare, cu atât vom avea
garanția că acele fapte sunt în
siguranță și vor fi acceptate cu voia lui Allah. De exemplu, atunci când
nivelul credinței unui om scade, acesta se va delăsa prima dată de împlinirea
faptelor bune, deoarece actele de adorare obligatorii sunt încă în siguranță; împlinind doar minimul
obligatoriu din credință (actele de adorare), în momentul în care nivelul
credinței va scădea, ni se vor micșora actele adorare obligatorii. Astfel,
atunci când vom împlini cât mai mult din Sunnah (înainte și după rugăciunea
obligatorie), un moment de instabilitate din credință va șterge puțin din
Sunnah de dinainte sau după rugăciunea fard. Împlinind doar rugăciunea fard,
într-un moment de instabilitate al credinței vom avea lipsă din actele de
adorare obligatorii (fard). Așadar, cu cât vom avea mai multe acte de adorare
împlinite, cu atât zona de siguranță a actelor obligatorii va fi mai mare.
- urmând religia lui Avraam cel drept întru credință – poate vă întrebați ce legătură au musulmanii
cu profetul Ibrahim (pacea lui Allah fie asupra sa!).
Profetul Ibrahim (pacea lui Allah fie asupra sa!) a fost
cel pe care Allah ﷻ l-a ales drept tovarăș, deoarece a fost unul dintre cei mai
deosebiți Profeți , numit și ”Tatăl profeților”. El a fost cel mai dur încercat
de-a lungul vieții sale și de fiecare dată a dat dovadă de statornicie în
credință. El s-a rugat la Allah ﷻ ca din neamul său să iasă Profeți și
urmași cu credință sinceră în Allah Preaînaltul. Profetul Muhammed ﷺ a fost singurul Profet și Trimis născut
dintr-unul dintre fiii lui Ismail (fiul lui Ibrahim), pacea lui Allah fie
asupra lor!
”Hanifa” – din punct de vedere lingvistic înseamnă cel
devotat, cel sincer și supus – acesta este modul în care Ibrahim (pacea lui
Allah fie asupra sa!) l-a adorat pe Allah ﷻ, cu sinceritate, supunere și devotament
total.
Şi
Allah l-a primit pe Avraam ca خَلِيلًا – halil – tovarăș – Allah ﷻ
l-a ales ca tovarăș, prieten.
وَلِلَّهِ مَا فِي السَّمَاوَاتِ وَمَا فِي الْأَرْضِ ۚ وَكَانَ
اللَّهُ بِكُلِّ شَيْءٍ مُحِيطًا
126.
Ale lui Allah sunt cele din ceruri şi cele de pre pământ. Şi Allah este
Atotcuprinzător.
مَا semnifică
faptul că Allah ﷻ se referă la obiecte și necuvântătoare. Allah
subhanahu wa taala își atribuie absolut toate lucrurile (ceea ce află în ceruri
și pe pământ), pe care El Preaînaltul însuși le-a creat. ” مَنْ”
se folosește când este vorba despre ființe. Fie că întâlnim ”ma” , fie ”man” în
Coran, exprimarea scoate în evidență faptul că tot ceea ce a creat Allah ﷻ
este pus în slujba omului.
Întreg
universul, cu tot ceea ce află în el, îi
aparține lui Allah Preaînaltul.
وَمَا فِي الْأَرْضِ – cele de pe
pământ – uneori, vom întâlni în Coran exprimarea ”în pământ”, alteori, ”pe
pământ”, ca în versetul de față. Tot ce se află în pământ sau pe pământ sunt
lucruri ce au fost puse în slujba omului.
Şi
Allah este Atotcuprinzător – oricât
de multe lucuri s-ar afla pe pământ sau sub pământ, nimic nu este necunoscut
lui Allah subhanahu wa taala. Într-un hadis se spune: ”Allah
aude pasul furnicii negre de sub stânca neagră într-o noapte întunecată”. Poate vă întrebați cum poate Allah
Preaînaltul să audă tot, chiar dacă numeroase acțiuni se petrec în același
timp! Răspunsul este că doar El Preînaltul știe cum, iar noi nu putem pune la
îndoială calitățile lui Allah ﷻ de a auzi tot, de a vedea tot, de a ști și a putea absolut
orice, doarece Allah ﷻ așa s-a descris pe El însuși.
Acest verset concluzionează versetul anterior: Allah este
Atotcuprinzător, adică știe și vede toate faptele și actele de adorare
împlinite de oameni și acest lucru este o garanție a faptului că, deși unele
fapte bune nu sunt văzute de oameni, cu siguranță Allah Preaînaltul le vede și
le va răsplăti, iar oamenii le vor vedea în talerul faptelor bune în Ziua de
Apoi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu