Bismillahi
Rahman Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
لَا خَيْرَ فِي كَثِيرٍ مِنْ نَجْوَاهُمْ إِلَّا مَنْ أَمَرَ
بِصَدَقَةٍ أَوْ مَعْرُوفٍ أَوْ إِصْلَاحٍ بَيْنَ النَّاسِ ۚ وَمَنْ يَفْعَلْ
ذَٰلِكَ ابْتِغَاءَ مَرْضَاتِ اللَّهِ فَسَوْفَ نُؤْتِيهِ أَجْرًا عَظِيمًا
114. Nu este nimic bun în cea mai mare parte a vorbelor lor
tainice, în afara acelora care poruncesc milostenia, fapta bună şi împăcarea
între oameni. Iar aceluia care face aceasta, căutând mulțumirea lui Allah, îi
vom dărui mare răsplată.
Prin intermediul acestui verset Allah Preaînaltul ne transmite una
dintre modalitățile de educare a
credincioșilor musulmani. Când un verset din Sfântul Coran începe cu o negație
prin care i se cere cititorului să nu facă un lucru, înseamnă că acel lucru este cel puțin makruh
(nerecomandat), maximul fiind haram (interzis).
خَيْرَ înseamnă bun,
un lucru folositor, însă negația cu care începe versetul ne transmite că nu este nimic folositor în
cea mai mare parte a vorbelor tainice (șoptite).
نَجْوَا înseamnă ”a șopti” – atunci când două
persoane comunică între ele vorbind ceva încet, șoptind (să nu audă cei din
jurul lor).
Savanții au spus: chiar și atunci când două persoane vorbesc într-o
anumită limbă, iar cei prezenți nu cunosc limba respectivă și nu înțeleg ce se
discută, acest lucru se consideră a fi نَجْوَا,
adică haram (păcat), atât timp cât nu se
împlinesc cele trei excepții care urmează: poruncirea milosteniei, fapta bună
și împăcarea între oameni.
1. Sadaqa (milostenia) – se pemite a se vorbi în șoaptă
alături de altă persoană care nu înțelege despre ce este vorba, atât timp cât
subiectul conversației se referă la sadaqa, adică cele două persoane plănuiesc
să ajute pe cineva aflat în dificultate, care are diferite necesități.
2. Maruf – înseamnă fapta bună. În limba
arabă ”maruf” semnifică orice faptă bună, constructivă, folositoare, orice
faptă care ar putea avea fructe
folositoare în viitor. Unii savanți au numit ”maruful și împlinirea marufului”
– poruncirea binelui și îndepărtarea de la rău - ca fiind un stâlp al
islamului.
3. Împăcarea între oameni – este permis ca două persoane să
vorbească în șoaptă când, de exemplu, a treia persoană prezentă este certată cu
una dintre persoanele care vorbesc șoptit, dacă scopul discuției este împăcarea
celor două persoane.
Orice altă discuție care se desfășoară în
șoaptă lângă alte persoane și nu se încadrează în cele trei excepții amintite,
este haram (păcat).
Iar aceluia care face aceasta, căutând mulțumirea lui Allah, îi
vom dărui mare răsplată - ”aceluia”, adică persoana care vorbește în șoaptă pentru
împlinirea situațiilor exemplificate, de dragul lui Allah ﷻ , va primi mare răsplată.
Cu cât fapta împlinită de dragul lui Allah
este mai puțin cunoscută, cu atât va avea mai multe șanse de a fi acceptată –
pentru că fapta trebuie să fie întâi acceptată, ca sa poată fi răsplătită. Dacă
o faptă este împlinită cu scopul de a primi laude din partea oamenilor, acea
faptă nu va primi răsplată, așadar, fapta trebuie să fie mai întâi acceptată ca
să fie răsplătită. Allah ﷻ nu spune că îi
va răsplăti pe cei care împlinesc o anumită faptă, de exemplu, post, rugăciune,
ci pe cei care, atunci când împlinesc o faptă, caută mulțumirea Lui
Preaînaltul.
A căuta mulțumirea lui Allah Preaînaltul nu este greu, ci trebuie doar să-ți
folosești intelectul pentru a cugeta asupra faptei pe care vrei să o împlinești
într-atât încât să nu-l superi pe Allah Preaînaltul.
De exemplu, cineva vrea să construiască o
moschee, însă caută căi nepermise și speră să câștige bani din surse ilicite -
acest lucru este haram. A căuta mulțumirea lui Allah ﷻ
în împlinirea unei fapte înseamnă a căuta toate căile permise de Allah ﷻ pentru împlinirea acelei fapte. A construi
o moschee este un scop nobil, însă, decât să avem un scop nobil și drumul care
duce către el să fie haram, mai bine rămânem doar cu scopul nobil și ne îndepărtăm de haram. Așadar,
dacă scopul este nobil și mijloacele pentru împlinirea scopului trebuie să fie la fel de nobile. În islam nu
se aplică principiul ”scopul scuză mijloacele” – acest principiu este întru
totul haram. Orice vorbă pe care o spui, orice bine pe care îl faci, orice
sadaqa pe care o dai, trebuie să fie doar de dragul lui Allah subhanahu wa
taala.
Mare răsplată – adică mai mult decât merită - înseamnă că fapta
împlinită cu sinceritate doar de dragul Lui Allah va primi răsplata dublă sau
mai mult decât atât.
115. Însă pe acela care se împotriveşte Trimisului, după ce i
s-a arătat lui calea cea dreaptă, şi care urmează un alt drum decât cel al
dreptcredincioşilor, îl vom pune Noi împreună cu aceia cu care s-a aliat, şi-l
vom lăsa să ardă în Gheena. Şi ce rea menire [este aceasta]!
Acest verset vorbește despre oamenii care nu vor să accepte profeția profetului Muhammed ﷺ , care nu doresc să pună în practică poruncile lui Allah Preaînaltul sau îndemnurile profetului Muhammed ﷺ . Întotdeauna au existat, există și vor exista persoane care, din ignoranță sau nu, spun ”Nu” relatărilor profetice ale profetului Muhammed ﷺ .
Sunt persoane care, atunci când au
auzit un hadis, au spus că ei nu pot crede că Profetul a spus ceea ce este menționat în acel hadis și nu au vrut pur
și simplu să accepte acea relatare. Unele persoane neagă și se împotrivesc hadisurilor deoarece
nu au capacitatea de a înțelege unele hadisuri, sau persoana care le-a explicat
hadisul, nu le-a explicat cum trebuie, sau traducerea hadisului respectiv nu a
fost corectă. Așadar, aceste persoane ajung să urască și să se împotrivească
lucrurilor pe care Profetul ﷺ a spus să le facem.
Acela care înțelege un hadis autentic, însă respinge
îndemnurile Profetului ﷺ,
va primi ”răsplata” menționată în verset – ”îl vom
pune Noi împreună cu aceia cu care s-a aliat, şi-l vom lăsa să ardă în Gheena”.
Allah ﷺ spune despre acest om că este cel care,
după ce i s-a arătat calea cea dreaptă, adică și-a dat seama că Profetul ﷺ este Trimisul lui Allah și că hadisurile
sunt autentice, însă le respinge conștient, urmează alt drum decât cel al
credincioșilor – de exemplu, dacă întreaga comunitate crede că islamul a fost
clădit pe cinci stâlpi, el recunoaște doar trei stâlpi, dacă întreaga
comunitate împlinește cinci rugăciuni pe zi, el spune că în Coran nu scrie că
trebuie să faci cinci rugăciuni pe zi, că rugăciunea este de fapt acea legătură
a omului cu Divinitatea și nu se împlinește prin diferite mișcări sau se recită
într-un fel anume; el mai spune că rugăciunea lui, în care stă și meditează la
creația lui Allah ﷺ, este mult mai
bună decât prosternările celor care stau în rugăciune și recită versete din
Coran și nu înțeleg ce spun în limba
arabă.
Din păcate, acest gen de oameni încep să fie
ascultați și urmați, deși ei nu dau ascultare chemării Profetului și nu vor să
creadă în vorbele Profetului ﷺ - pur și simplu ei se împotrivesc Profetului ﷺ și se împotrivesc voinței lui Allah
subhanahu wa taala.
Acești oameni nu sunt singuri în acțiunile
lor, ci sunt alături de cei care uneltesc împotriva islamului și musulmanilor.
Un ipocrit se va alătura întotdeauna altor ipocriți, un credincios se va alătura mereu altor
credincioși, iar un necredincios se va înfrăți doar cu alți necredincioși. În Ziua de Apoi, Allah ﷻ le va spune acestor oameni să meargă la
cei cu care s-au aliat împotriva islamului, Profetului ﷺ
și musulmanilor, și să-i întrebe dacă pot mijloci pentru ei. Cu siguranță ei nu
vor putea mijloci la Allah Preaînaltul.
116. Allah nu iartă să I se facă semeni, dar iartă orice, în
afară de aceasta, celui care voieşte El. Acela care îi face lui Allah semeni,
acela s-a rătăcit departe!
Probabil
acesta este cel mai crunt verset din
Sfântul Coran, în care Allah Preaînaltul se obligă să nu-l ierte pe cel care îi
face asociați, se obligă să nu ierte greșelile și păcatele celui care, la un
moment dat, l-a cunoscut pe Allah ﷻ, dar apoi l-a tăgăduit și i-a întors spatele.
Allah
Preaînaltul spune că iartă orice păcat în afară de șirk (a-i face asociați lui
Allah). În Mărinimia și Generozitatea Sa, Allah Preaînaltul iartă cui voiește
El și nimeni nu-l poate trage la răspundere.
Savanții
au concluzionat acest verset: În islam nici un păcat nu îl va duce pe om la necredință, însă a-i
face asociați lui Allah duce la necredință, și a te închina sau implora pe
altcineva în afară de Allah, duce la necredință, iar căință sinceră și renunțarea la păcate duce la
iertarea păcatelor, cu Voia lui Allah ﷻ.
Ne rugăm la Allah subhanahu wa taala să nu ajungem să fim dintre
cei care ajung să rătăcească de la calea ce dreaptă și să-i facă asociați lui
Allah ﷻ și
să nu fim dintre cei care nu merită mulțumirea Lui Preaînaltul.
Comentarii
Trimiteți un comentariu