Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea
şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed, cel care a fost
trimis ca o îndurare pentru toate lumile și cel ce va mijloci în Ziua de Apoi,
asupra companionilor săi şi a tuturor celor care merg pe drumul acestora până
în Ziua de Apoi!
Cea
mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu
este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra
sa! Toate invențiile în credință sunt
bid’ah şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului;
ceea ce este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi
nefolositor şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va
putea împotrivi.
O, voi cei care credeţi! Fiţi cu frică de Allah, aşa cum se
cuvine să fie frica de El şi să nu vă săvârşiţi din viaţă decât fiind
musulmani! O, voi, oameni! Fiți cu frică de Domnul vostru care v-a făcut
dintr-o singură ființă şi a făcut din aceasta şi pe perechea ei şi care a
răspândit din cele două [ființe] mulți bărbați şi femei! Fiți cu frică
de Allah în numele căruia vă conjurați [unii pe alții] și [fiți cu
frică de ruperea] legăturilor de rudenie, căci Allah este Veghetor
peste voi [Raqib]!
Vă sfătuiesc, după ce îmi sfătuiesc propriul
suflet!
O, voi cei care credeți! Fiți cu frică de Allah, așa cum se
cuvine să fie frica de El. (3:102)
Deci, fiți cu frică de Allah atâta cât puteți. (64:16)
O, voi cei care credeți! Fiți cu frică de Allah și spuneți vorbe
adevărate. (33:70)
O, voi cei care credeți! Dacă sunteți cu frică de Allah, atunci
El vă va da vouă un Îndreptar și vă va șterge vouă faptele rele și vă va ierta,
căci Allah este dătător de har nemărginit. (8:29)
Dragi
musulmani și musulmane, din păcate, frații noștri musulmani mor, iar noi încă
ne îndreptăm capul și gândul către oamenii care denaturează adevărul, cu alte
cuvinte, plecăm urechea la tot felul de știri și teorii mincinoase.
”VICTORIA E APROAPE”
Allah
Preaînaltul spune că îl va face învingător pe profetul Muhammed ﷺ,
împreună cu cei care cred și sunt alături de el ﷺ . Allah ﷻ
nu are cum să fie alături de cei care nu recunosc și nu respectă drepturile
omului și urmăresc doar propriul interes.
Evenimentele
la care asistăm și care se petrec chiar în acest moment în Palestina și în
zonele limitrofe nu trebuie să ne uimească. Cei care nu au credință sunt cei
care au spus că mâna lui Allah este închisă și El ﷻ este Cel sărac, iar ei
sunt cei bogați, însă ei sunt cei care i-au omorât pe Profeți (pacea lui Allah
fie asupra lor!) și cei care nu cunosc valoarea sufletului uman, ei sunt cei
care au început prima dată să vândă femeile în piață, ei sunt cei care nu au
nici carcater, nici umanitate, ci adoră doar propriile interese: ”Allah a auzit vorbele acelora care au zis: “Allah este
sărac, iar noi suntem bogaţi”. Vom scrie ceea ce au zis ei, precum şi omorârea
de către ei a profeţilor pe nedrept şi Noi le vom zice: “Gustaţi chinul
văpăii!”. (3:181) Allah subhanahu
wa ta'ala a spus că va înregistra ceea ce au zis cei din Banu Israil (Fiii
Israelului) - ”Vom scrie ceea ce au zis
ei” - și le va cere socoteală pentru aceste vorbe, precum și pentru
omorârea profeților pe nedrept. De-a lungul istoriei au fost trimiși foarte
mulți Profeți (pacea lui Allah fie asupra lor!) în comunitatea Banu Israil,
însă au fost considerați mincinoși și asupra lor s-au întreprins mai multe
tentative de omor, unii dintre ei fiind chiar uciși.
Acum
ei sunt cei care folosesc arme și trimit rachete pentru a-i omorî pe frații
noștri din Gaza, însă trebuie să ne păstrăm credința și să avem răbdare,
fiindcă noi credem în Allah și în destinul și predestinarea lui Allah subhanahu
wa taala.
Distrugerea
Palestinei nu este un proiect nou, de
ieri sau de astăzi, ci este un proiect încă de pe vremea lui Napoleon, pe când
evreii încercau să-și construiască o
țară. Încă din anul 1917, după ce autoritatea otomană a fost respinsă, evreii
au început să urzească acest plan urât. Într-un final, s-a ajuns la decizia de
a se împărți pământul Palestinei, prin urmare, pe 29 noiembrie 1947, Adunarea
Generală ONU a votat în favoarea rezoluției 181 care împărțea Palestina, aflată
din 1917 sub mandat britanic, adică împuternicirea legală pentru administrarea
Palestinei, între un stat evreiesc, numit Israel, un stat palestinian și
Ierusalim aflat sub mandat internațional. Mai mult de 50% din acest pământ le-a fost oferit evreilor
drept cadou. Multe regiuni și sate întregi au fost distruse atunci când s-a
făcut această împărțire a Palestinei. De aceea am spus la începutul predicii că
ceea ce se întâmplă astăzi nu ar trebui să ne uimească. Ceea ce se întâmplă
astăzi, se întâmplă de fapt de mai bine
de 100 de ani, însă promisiunea lui Allah Preaînaltul se va adeveri, și anume
că ”Victoria este aproape”.
Doresc
să vă prezint astăzi o parte din Rezoluțiile Adunării Generale ale ONU, date în favoarea Palestinei de-a lungul
timpului, pentru ca fiecare dintre voi să poată distinge adevărul de minciună.
De asemenea, contextul evenimentelor ce se petrec azi în Palestina este foarte
important, dar se pare că nimeni nu dorește să vorbească, vadă, să audă sau să se gândească măcar circumstanțele care au stat la baza declanșării acestui conflict. Problema trebuie privită în ansamblu, nu unilateral.
Din
1947 și până în prezent ONU a scos șaisprezece decizii pe an, decizii care
asigură dreptul poporului palestinian pe propriul pământ, precum și
suveranitatea asupra resurselor naturale. Dacă adunăm numărul
acestor Rezoluții începând cu anul 1974 și până în prezent, câte Rezoluții
credeți că există cu privire la drepturile palestinienilor? De ce nu sunt puse
în practică, de ce nu se respectă aceste drepturi când vine vorba de poporul
palestinian? Oamenii aceștia există de mii de ani, pământurile lor, de
asemenea, sunt acolo de mii de ani, dar ei nu sunt lăsați să trăiască în pace.
Ce
așteptări putem avea de la cei care nu respectă Rezoluțiile ONU? Să respecte regulile de
război? Cum să te poți înțelege cu cei care respectă doar o parte a unei Legi,
iar altei părți nu-i acordă nicio atenție? Dacă noi respectăm aceste Legi, suntem numiți
teroriști, prin urmare, ce dorințe, ce așteptări să mai avem ca ceva bun să se
întâmple?
Așa cum am spus anterior, până în anul 1917,
Palestina s-a aflat sub dominație otomană. După Primul Război Mondial, întregul
teritoriu al Palestinei s-a aflat, până în 1948, sub mandat britanic.
După Războiul arabo-israelian din 1948, care
a urmat încetării mandatului britanic de ocupație în Palestina și deciziei ONU
de împărțire a Palestinei între evrei și arabi, armata egipteană a ocupat Fâșia
Gaza, ale cărei hotare au fost definite pentru prima oară în documentele
armistițiului dintre Egipt și Israel din 1948.
Așadar, când vorbim despre acest subiect, ne
întrebăm: De ce nu se implementează Rezoluțiile Adunării Generale
a Națiunilor Unite?
REZOLUȚIILE ONU DATE DE-A LUNGUL TIMPULUI ÎN FAVOAREA PALESTINEI
- 1947
– Rezoluția 181 – așa cum am menționat anterior,
această Rezoluție împărțea Palestina între
un stat evreiesc numit Israel, un stat palestinian și Ierusalim aflat sub
mandat internațional.
Întrebare: A fost pusă în practică această Rezoluție? NU, deoarece,
în timp ce poporul israelian trăiește în
liniște și are drepturi, poporului palestinian nu i se recunosc drepturile și nu i se dă voie
să trăiască în liniște.
- 1948
– Rezoluția 194 - Rezoluția definea principiile
pentru ajungerea la un acord final și întoarcerea refugiaților palestinieni la
casele lor. Rezoluția sublinia că „refugiaților care doresc să se întoarcă
la casele lor și să trăiască în pace cu vecinii trebuie să li se permită să
facă acest lucru cel mai curând posibil, iar celor care nu doresc să se
întoarcă trebuie să li se plătească compensații pentru proprietăți și pentru
pierderea sau deteriorarea acestora, compensații care, conform principiilor
legilor internaționale sau echității, ar trebui acordate de guvernele sau
autoritățile responsabile”. Rezoluția mai chema la înființarea Comisiei
de Conciliere a Națiunilor Unite pentru a facilita pacea între Israel și
statele arabe;
- 1968
– Rezoluția 2443 – Înființarea unei Comisii speciale
pentru investigarea practicilor israeliene de încălcare a drepturilor omului -
poporul palestinian.
Important de menționat: Până în 1967, circa jumătate din numărul
total al palestinienilor încă mai trăia între granițele fostei Palestine
Mandatare, dar acest lucru s-a schimbat după 1967, când majoritatea
palestinienilor, în urma exodurilor succesive, a ajuns să locuiască în afara
acestui teritoriu.
Un raport din 1971 al Națiunilor Unite
sublinia că: „pe baza mărturiilor prezentate sau obținute în cursul
investigațiilor sale, Comisia Specială a fost condusă la concluzia că guvernul
israelian desfășoară în mod deliberat politici menite să împiedice revenirea
populației din teritoriile ocupate la casele ei și îi obligă pe cei aflați în
casele lor în teritoriile ocupate să le părăsească, fie prin mijloace directe,
cum ar fi deportarea, fie indirect, prin încercări de a le submina moralul sau
prin oferirea de stimulente speciale, toate având ca obiect final anexarea și
colonizarea teritoriilor ocupate. Comisia Specială consideră că actele guvernului Israelului în favoarea acestor politici
reprezintă cea mai gravă încălcare a drepturilor omului care i-a fost adusă în
atenție”. Dovezile arată că această situație s-a
deteriorat de la ultima misiune a Comisiei Speciale, în 1970, și anume Rezoluția 2628, care îndemna la implementarea de urgență a Rezoluției 242 a
Consiliului de securitate al ONU și recunoștea că respectul pentru drepturile
palestinienilor este un element incontestabil în stabilirea unei păci juste și
durabile în Orientul Mijlociu;
- 1973
– Rezoluția 3175 - care oferă suveranitate permanentă asupra
resurselor naturale din teritoriile arabe ocupate; Rezoluția 3092 - Raportul
Comitetului Special de Investigare a practicilor israeliene care afectează
drepturile omului, a rezidenților din teritoriile ocupate.
- 1974
– Rezoluția 3236, 3246, 3336 – recunoaște dreptul poporului palestinian de
a-și recâștiga drepturile, inclusiv dreptul la autodeterminare și întoarcere
- 1975
– Rezoluția 3414 – cere sancțiuni economice și
embargo asupra armelor Israelului, până la retragerea din teritoriile ocupate
în anul 1967 și le acordă palestinienilor drepturile naționale inalienabile.
Aceste Rezoluții, nu numai că nu au fost
respectate și puse în practică, ci pur și simplu nu li s-a acordat nici cea mai
mică atenție.
Aceste Rezoluții sunt foarte ușor de găsit,
ele există și oricine se poate documenta asupra conținutului lor.
- 1976 – Rezoluția
31/186 – suveranitatea permanentă asupra
resurselor nașionale în teritoriile arabe ocupate;
- 1977 – Rezoluția 32/20 –
reafirmă apelurile anterioare pentru retragerea completă a Israelului din
teritoriile ocupate și convocarea unei Conferințe internaționale de pace, cu
participarea Organizația de Eliberare a Palestinei; Rezoluția
32/91 - Raportul
Comitetului Special de Investigare a practicilor israeliene care afectează
drepturile omului ale populației din teritoriile ocupate solicită Israelului să respecte convențiile
de la Geneva;
- 1978/1979 – Rezoluție 33/29, 34/70 -
reafirmă apelurile anterioare pentru retragerea completă a Israelului din
teritoriile ocupate și convocarea unei Conferințe internaționale de pace cu
participarea Organizației pentru Eliberarea Palestinei.
În
anul 1974 a fost dată
Rezoluția 32/46, care afirmă legitimitatea rezistenței
armate a popoarelor oprimate în urmărirea dreptului la autodeterminare și
condamnă guvernele care nu sprijină acest drept.
Așadar,
să ne gândim la poporul palestinian, căruia i-au fost luate locurile sfinte și
căruia îi sunt ocupate teritoriile! Nu are dreptul la rezistență armată ca și
popor oprimat? Conform acestor Rezoluții, poporul palestinian are tot dreptul
să se apere împotriva opresiunilor și să-și apere pământurile.
Oare
când vor intra în vigoare aceste
Rezoluții? Când i se va da dreptul omului palestinian, căruia i s-a ocupat casa
și pământul, să-și apere teritoriul și să lupte împotriva nedreptății și a
opresiunii venite din partea dușmanului?
Evenimentele
ce se petrec în acest moment în Palestina și zonele limitrofe au la bază
neaplicarea și respingerea Deciziilor și Rezoluțiilor ONU date în favoarea
Palestinei.
Vedem
peste tot, în media și la televizor, cum palestinienii sunt demonizați, scoși
din aria umanității atunci când se vorbește despre ei.
Oare
cât timp mai doresc și când se vor sătura oamenii de pe acest pământ să distrugă
teritorii și să omoare oameni nevinovați? Oare când se vor sătura de aceste
atrocități și nedreptăți?
Nu
este posibil ca o persoană să nu
vorbească sau să nu se gândească la tot ce se întâmplă astăzi, la aceste
atrocități. Deși în Palestina se distrug spitale creștine și biserici, guvernul
israelian nu recunoaște aceste fapte și
se poartă de parcă nu s-a întâmplat nimic, ca și când nimeni nu a murit.
Aceasta este umanitatea?
Oare poporul palestinian nu are voie să ceară drepturile acordate prin aceste Rezoluții? Cum să mai credem în guvernul israelian, din moment ce ei nu respectă aceste Rezoluții?
RĂBDAREA ȘI STATORNICIA ÎN CREDINȚĂ
Khabbab
ibn al-Aratt spune: ”Ne-am prezentat în fața
Trimisului lui Allah cu o plângere împotriva persecuțiilor la care eram supuși
de necredincioși. Profetul ﷺ era întins
la umbra Kabei, având sub cap o pernă făcută din pânză. Noi i-am zis: De ce nu
te rogi pentru izbânda noastră asupra potrivnicilor? Profetul a răspuns:
Printre cei de dinaintea noastră era un om care a fost prins și aruncat într-o
groapă ce a fost săpată pentru el. Acolo i-au despicat capul în două și i-au
sfâșiat carnea de pe oase cu un pieptăn de fier. Cu toate acestea, el nu a
renunțat la credința lui. Pe Allah! El va pune capăt acestei pricini, până când un călăreț va călări de la Sana'a
la Hadhramaut fără să aibă frică de nimic, decât de Allah Preaînaltul și de
lupul ce-i pândește oile. Apoi Profetul a zis: Dar voi sunteți prea grăbiți.”
La
acest mimbar (amvon), întotdeuna ne-am rugat și ne rugăm să câștige
credincioșii, cei slabi, cei lipsiți de apărare, și Allah ﷻ
să-și trimită pedeapsa asupra celor necredincioși, care îi desconsideră și le
fac rău altor oameni.
Mulți
oameni întreabă: de ce întârzie ajutorul sau victoria lui Allah
ﷻ,
dacă sunteți așa siguri că aveți dreptate? Allah subhanahu wa taala spune în
Sfântul Coran: ”... iar de ar voi Allah, El s-ar
răzbuna pe ei. Însă El vă încearcă pe unii prin alţii. Iar acelora care sunt
ucişi pe calea lui Allah El nu le va lăsa faptele lor să fie în deşert.” (47:4) Allah Preaînaltul amână pedeapsa Sa până se
ajunge la tiranie și apoi lovește tirania.
UN AVERTISMENT PENTRU
NECREDINCIOȘI ȘI O CONSOLARE PENTRU CREDINCIOȘI
Povestea oamenilor șanțului care i-au ars pe
credincioși aruncându-i în gropi pline de foc
Spune
Allah Preaînaltul în Sfântul Coran: ”Blestemaţi să
fie cei [care] au săpat şanţul adânc, / Cel cu focul aprins de vreascuri [din
abundenţă], / În vreme ce stăteau aşezaţi lângă el/Şi ei erau martori la ceea
ce le-au făcut credincioşilor, / Pe care nu s-au răzbunat decât pentru că ei au
crezut în Allah Cel Puternic [şi] Vrednic de Laudă [Al-Aziz,
Al-Hamid], / A Căruia este împărăţia cerurilor şi a pământului.
Iar Allah este Martor peste toate.” (85:4 – 9)
Prin
intermediul acestei povestiri credincioșii și necredincioșii au primit câteva
lecții:
- un avertisment pentru
necredincioși cu privire la consecințele
persecuției și tiraniei pe care le-au
săvârșit asupra credincioșilor.
- o consolare pentru
credincioși - dacă rămâneți statornici împotriva tiraniei, veți fi răsplătiți, iar Allah ﷻ cu siguranță îi va
pedepsi pe oprimatori.
- așa
cum oamenii din șanț au meritat blestemul și pedeapsa lui Allah, tot așa și
conducătorii din Meca vor merita pedeapsa Lui ﷻ.
- așa cum credincioșii de atunci acceptaseră de bunăvoie să-și sacrifice viața, decât să renunțe la credința lor, tot așa și credincioșii de acum ar trebui să îndure orice persecuție, să aibă răbdare și să nu renunțe niciodată la Islam.
Noi
suntem o minoritate musulmană în România. De când trăim în această țară, putem
vorbi liber despre diferite subiecte și nimeni nu ne poate interzice acest
lucru, atât timp cât noi respectăm legile țării în care conviețuim alături de
semenii noștri. Dacă ne supărăm sau nu, dacă ne revoltăm sau nu, trebuie să
respectăm legile țării în care trăim.
Ne
rugăm la Allah Preaînaltul să aibă grijă de poporul palestinian, să fie alături
ce oamenii din Gaza, să-i ajute să rămână drepți în fața nedreptăților, iar pe cei care s-au sfârșit din viață pe acest
drum, să-i facă martiri și să-i primească în cele mai înalte locuri ale
Paradisului!
Comentarii
Trimiteți un comentariu