Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea
și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra
companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua
de Apoi!
108. Ei încearcă să se ascundă de oameni, dar ei nu se pot
ascunde de Allah, căci El este cu ei atunci când născocesc în timpul
nopții vorbe ce Lui nu-I plac şi Allah este ştiutor a toate câte se
fac.
Referitor
la întâmplarea¹
cu ocazia căreia a fost revelat acest verset, Allah Preaînaltul descrie
în acest verset comportamentul ipocriților.
Modul de comportare al ipocriților
Ipocriții
încearcă să se ascundă de oameni, astfel că ei nu-și vor arăta niciodată
adevărata față; ei scot în evidență un
comportament bun și exprimă prin
limbaj verbal un alt sentiment decât cel din sufletul lor.
Din
punct de vedere teologic ”munafiqun”
sunt acei oameni care împlinesc
faptele credincioșilor, însă în inima
lor nu există credință.
Din
punct de vedere lingvistic ipocrizia înseamnă duplicitate – să spui oamenilor
vorbe plăcute lor, chiar dacă nu crezi în afirmațiile respective.
O
persoană care nu are credință nu regretă faptele sale și nu se rușinează de
păcatele împlinite în fața lui Allah ﷻ, fiindcă nu crede și nu-i pasă dacă acele fapte sunt din cele
interzise sau îi displac lui Allah
subhanahu wa taala.
Prima
grijă a unui musulman atunci când împlinește fapte ar trebui să fie aceea că
Allah ﷻ îl vede, îl aude și știe ce
este în gândul și inima sa.
Un
om a venit la Hasan al Basri și i-a spus că vrea să împlinească păcate. I s-a
răspuns că trebuie să respecte trei condiții: să păcătuiască sub un cer care
nu-i aparține lui Allah ﷻ, pe
un pământ care nu-i aparține lui Allah ﷻ și într-un loc unde Allah ﷻ să nu îl vadă. Omul și-a dat seama că nu există un cer, pământ
sau loc care să nu îi aparțină lui Allah Preaînaltul și nu se poate ascunde în
niciun loc unde să nu poată fi văzut de Creatorul său și a devenit
un om foarte credincios.
Unii
oameni se întreabă dacă poate exista ipocrizie și în timpul actelor de adorare.
De exemplu, o persoană împlinește rugăciunea, simte că are credință, se simte destul de aproape de Allah
Preaînaltul în timpul rugăciunii și apoi intervin treburile lumești și simte că
nivelul credinței scade, nu mai are aceeași tragere de inimă și se întreabă
dacă aceste manifestări și sentimente se datorează faptului că ar putea fi
ipocrit.
Asemenea gânduri și întrebări i-au măcinat și pe companionii profetului Muhammed ﷺ, iar unul dintre aceștia a fost Omar ibn al-Khattab, care a mers la Huzaifa Bin Al-Yaman, cel căruia, datorită capacității sale de a păstra un secret, Profetul ﷺ i-a încredințat numele celor 300 de munafiqini (ipocriți), și l-a întrebat dacă numele lui se află pe lista ipocriților. Huzaifa a râs și a spus: ”Cum să fie numele tău pe această listă, când Profetul ﷺ ți-a promis că vei fi alături de el în Paradis!”. ”Și, o, Omar, nu mă face să dezvălui numele munafiqinilor!”, a mai zis Huzaifa.
Un alt răspuns la întrebarea de mai sus este
hadisul² lui Hanzala Usayidi (Allah să-l aibă în mila
Sa!) care făcea parte dintre scribii Trimisului lui Allah ﷻ.
____________________________
¹ vezi versetul 105
² consultă sura Al-Baqara, versetul 8
Din
hadisul lui Hanzala învățăm că este normal să existe fluctuații în nivelului
credinței unui om și acest lucru este ceva natural. Nivelul credinței scade în
momentul în care o persoană renunță la actele de adorare, începe să facă păcate, nu mai are contact cu
Coranul, cu oamenii care sunt apropiați și dedicați lui Allah Preaînaltul. Ce va face un copil care
va crește printre hoți? Va prelua comportamentul acestora și va începe să fure.
Ce va face un copil care va crește printre oamenii dedicați lui Allah? Va
învăța ce înseamnă rugăciunea și va conștientiza valorile acesteia.
Prin
urmare, trebuie să învățăm diferența dintre fluctuațiile nivelului credinței,
care este ceva normal, și adevărata ipocrizie, pe care Allah Preaînaltul a
identificat-o clar și pe care profetul Muhammed ﷺ a clasificat-o ca făcând
parte din marile păcate, ba chiar mai mult, așa cum am menționat anterior, din punct de vedere teologic este
considerată o formă a necredinței.
Allah este ştiutor a toate câte se fac – acest final de verset ar trebui să fie permanent în mintea noastră,
nu doar atunci când împlinim fapte bune, ci mai ales atunci când intenționăm să
facem un păcat. Orice faptă, mică sau mare, orice gest va fi înregistrat și vom
da socoteală la un moment dat.
109. Iată că voi le-ați luat apărarea în această lume. Dar cine
le va lua apărarea înaintea lui Allah în Ziua Învierii sau cine le va
fi lor ocrotitor?
Să ne imaginăm că îngerul Jibril (as) nu ar
fi venit cu Adevărul la profetul Muhammed ﷺ
sau că noi am ajunge să credem vorbele unor ipocriți și le-am lua apărarea în
defavoarea oamenilor cu adevărat credincioși, deoarece nu am reușit să le
descoperim adevăratele intenții și duplicitatea lor, așa cum Bașir ipocritul a
fost apărat de oamenii din tribul său, deși acesta era vinovat de furt! Dacă
ipocriții reușesc să-și ascundă
adevăratul caracter în această viață, ei nu trebuie să uite că în Viața de Apoi
nu va fi nimeni care să le ia apărarea. Așadar, Allah Preaînaltul îi
avertizează pe ipocriți asupra modului în care va scoate la iveală adevăratul lor caracter în Ziua de Apoi, când oamenii își vor
primi Cartea în care sunt scrise toate
faptele împlinite de-a lungul vieții.
Cei care au împlinit fapte bune vor primi cartea în mâna dreaptă, iar cei
care au împlinit păcate și fapte rele vor primi cartea în mâna stângă. În Ziua
Aceea nimic nu va mai fi folositor omului, nici averea, nici familia, nimic nu
îl va mai putea ajuta pe acesta în afară de faptele care au fost deja
împlinite. Și nicio faptă, mare sau mică, nu va fi omisă din Cartea Faptelor. Va
exista doar mijlocirea permisă de Allah subhanahu wa ta'ala în favoarea
oamenilor -
Coranul, rugăciunea, postul. Vor fi și oameni
mijlocitori: martirii, cei care memorează Coranul, sau persoane pe care Allah ﷻ le va alege și cu voia Sa le va permite să
mijlocească pentru alte persoane.
Comentarii
Trimiteți un comentariu