Bismillahi
Rahman Rahim!
Pacea
și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra
companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua
de Apoi!
102. Iar atunci când tu, [Muhammed,] te vei afla printre ei [în
timpul luptei] şi vei conduce Rugăciunea lor [As-Salat], o parte dintre ei să
stea împreună cu tine şi să-şi păstreze armele lor. Apoi, după o prosternare,
să treacă în spatele vostru şi să vină celălalt grup, al celor care nu şi-au
făcut Rugăciunea, ca să-şi facă Rugăciunea împreună cu tine, dar să fie cu
băgare de seamă şi să-şi țină armele. Cei care nu cred voiesc ca voi să vă
neglijați armele şi lucrurile voastre, pentru ca să se năpustească asupra
voastră deodată. Nu săvârşiți nici un păcat dacă, stânjeniți de ploaie sau
bolnavi, puneți armele voastre jos, dar fiți cu băgare de seamă! Allah a
pregătit pentru necredincioşi osândă înjositoare.
În
versetul anterior (101) am vorbit despre modul de împlinire a rugăciunii în
cazul călătoriei. În acest verset este descris modul de împlinire a rugăciunii
în cazul unui pericol iminent.
Acest
verset a fost pogorât în timpul bătăliei Al-Ahzab (Bătălia Tranșeelor), în al cincilea an după hijri (emigrare), una dintre cele mai crunte și
decisive bătălii din istoria timpurie a islamului la care a participat profetul Muhammed ﷺ alături de companionii săi
(Allah să fie mulțumit de ei!). Când
au încercat să-i atace pe musulmani și să năvălească în Medina,
necredincioșii au fost surprinși să vadă
acea tranșee largă, o stratagemă nouă și necunoscută în Arabia până atunci,
înfățișându-li-se ca un obstacol de netrecut. Prin urmare, s-au gândit să
asedieze Medina. Asediul Medinei a durat mai bine de o lună de zile și
musulmanii erau foarte speriați, dar l-au ascultat și au stat alături de Profet ﷺ.
Într-o noapte
friguroasă și înfricoșătoare, Profetul
ﷺ
l-a trimis pe Huzaifa bin Al-Yaman¹ în tabăra
dușmanilor pentru a afla planurile acestora. Nimeni nu a avut curajul să preia
această sarcină grea și periculoasă, deși Profetul ﷺ a insistat și i-a
întrebat de cinci ori pe companioni și le-a spus că oricui va prelua sarcina îi
garantează că se va întoarce în siguranță și va fi alături de el ﷺ
în Paradis.
Pe
parcursul evenimentelor desfășurate în timpul "Bătăliei Tranșeei",
Profetul ﷺ nu a mai
reușit să-și facă unele rugăciuni la timpul potrivit. Jabir - Allah să fie mulțumit
de el! - povestea: "În Ziua Tranșeei, ‘Omar bin Al-Khattab a venit, blestemându-i
pe necredincioșii de quraiși și a spus: ”O, Mesager
al lui Allah! Soarele apune și încă n-am făcut rugăciunea de după-amiază.”
Profetul ﷺ a răspuns: ”Pe Allah!
Nici eu n-am făcut încă rugăciunea.” Profetul
ﷺa mers atunci la Bhutan, a făcut abluțiunea și apoi rugăciunea
de după-amiază, deși soarele apusese. În continuare a făcut rugăciunea de apus
și așa au făcut toți musulmanii.”
Versetul scoate în
evidență importanța și obligativitatea rugăciunii în orice împrejurare - nu există absolut nicio scuză pentru a nu
împlini rugăciunea.
În islam există mai
multe modalități de a împlini rugăciunea.
Acest
verset descrie modul în care poate fi împlinită rugăciunea în timpul fricii și
depinde în principal de condițiile războiului. Profetul ﷺ a condus rugăciunea în diferite
moduri, în funcție de condiții.
În
timpul Bătăliei Tranșeelor:
-
o parte din armată a împlinit un rekat (unitate) de rugăciune împreună cu
Profetul ﷺ, timp în care cealaltă
parte a armatei a rămas în linia de luptă;
-
după efectuarea unei unități de rugăciune, grupul de companioni a trecut în
linia de luptă, în spatele celor care nu
împliniseră rugăciunea, pentru a le permite acestora să efectueze rugăciunea,
completând astfel două unități de rugăciune;
Un
alt mod în care Profetul ﷺ a
procedat a fost împlinirea rugăciunii complete cu un grup de companioni și apoi
cu grupul rămas în linia de luptă.
Referitor
la Qibla (direcția de rugăciune): în timpul Bătăliei Tranșeelor, musulmanii
erau îndreptați către Meca, astfel că nu a fost o problemă, însă, dacă inamicii
ar fi venit din spatele lor, musulmanii aveau posibilitatea să se întoarcă toți
deodată cu fața către inamic sau jumătate din armată să rămână cu fața către
Kaba și cealaltă jumătate să se întoarcă cu fața către inamic și să efectueze
rugăciune în acea direcție.
Cunoscând
timpul de rugăciune al musulmanilor, quraișii s-au gândit să-i atace pe musulmani
în timpul rugăciunii de Zuhur, formată din patru rekat-uri de rugăciune fard.
Allah subhanahu wa taala i-a informat pe musulmani despre planul dușmanilor prin intermediul
acestui verset, adus de îngerului Jibril (as).
Nu săvârşiți nici un păcat dacă, stânjeniți de ploaie sau
bolnavi, puneți armele voastre jos, dar fiți cu băgare de seamă! Allah a
pregătit pentru necredincioşi osândă înjositoare.
Allah subhanahu wa taala le-a permis
musulmanilor să pună armele jos în caz
de intemperii sau boală, sfătuindu-i în același timp să rămână vigilenți.
________________________
¹ citește întreaga poveste în Predica de vineri - Huzaifa bin Al-Yaman
103. Dacă ați împlinit Rugăciunea [As-Salat], pomeniți numele
lui Allah, stând în picioare, aşezați sau întinşi pe o parte! Dar când sunteți
în pace, atunci împliniți Rugăciunea [As-Salat] [în întregime], căci Rugăciunea
[As-Salat] este orânduită pentru dreptcredincioşi la timpuri hotărâte!
Din nou este subliniată importanța
rugăciunii: indiferent de situația în care ne aflăm, rugăciunea se poate împlini ”în picioare, culcat sau stând pe o parte”, este obligatorie și are un timp
bine stabilit. Dacă nu avem nici o greutate, boală, dacă nu suntem în călătorie
sau nu ne aflăm în nici una din situațiile descrise în versetele anterioare, este obligatoriu ca rugăciunea să se împlinească în întregime și
la timpul stabilit.
Comentarii
Trimiteți un comentariu