BismillahiR RahmanIR Rahim!
Pacea şi binecuvântarea lui Allah
fie asupra Profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru
toate lumile și cel ce va mijloci în Ziua de Apoi, asupra companionilor săi şi
a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
Cea mai sinceră vorbă este
Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu este cel al Profetului
Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa! Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi
duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este
mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi
tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.
Sufletul cu care am fost
înzestrați de Allah subhanahu wa taala tinde de cele mai multe ori către ceea
ce este mai ușor, relaxant, frumos, dar oare întotdeauna ceea ce este ușor este
și bine, oare doar lucrurile ce țin de relaxare și confort sunt lucrurile pe
care trebuie să le împlinească un musulman, oare tot ceea ce este frumos este
și plăcut? Cu siguranță, nu!
Allah Preaînaltul ne spune în
Surat Al-Balad: ”
لَقَدْ
خَلَقْنَا الْإِنْسَانَ فِي كَبَدٍ - Noi l-am creat pe om spre
încercare!” (Coran 90:4)
كَبَدٍ înseamnă
”încercare”, greutate, un lucru inconvenabil pentru toată lumea, pentru toți
oamenii, deoarece, atunci când în Sfântul Coran articolul hotărât precede
substantivul înseamnă că acțiunea ce urmează se aplică tuturor, în cazul de
față الْإِنْسَان
cuprinde
toți oamenii .
Imamul Al-Qurtubi spune în
tefsirul său că greutățile omului apar încă de la naștere. Omul este încercat
încă din timpul nașterii sale, atunci
când iese din pântecul mamei și i se taie cordonul ombilical este o încercare,
atunci când caută pentru prima dată laptele de la sânul mamei sale, când începe
prima erupție a dinților, când învață să meargă și cade, când crește și
studiază, mai apoi își întemeiază o familie și are la rândul său copii, toate
acestea sunt încercări și greutăți la care orice om este supus de-a lungul
vieții.
De cele mai multe ori, în această
viață lumească, suntem tentați să alegem ceea ce este mai ușor, și nu spun că
este o alegere greșită. Și profetul Muhammed ﷺ proceda așa uneori: ”Atunci când era obligat să aleagă între două lucruri, el
îl alegea pe cel mai ușor.” Condiția acestei alegeri este ca acel lucru
ușor să facă parte din lucrurile halal (permise).
Să privim la această condiție și la modul în care este
sau nu respectată sau pusă în practică
în viața musulmanului din zilele
noastre! Nu putem spune că musulmanul din ziua de astăzi are o viață ușoară, și
nici un suflet liniștit, și nici că el
va putea gusta din toate plăcerile acestei vieți lumești. De ce? Pentru că Allah
Preaînaltul i-a impus musulmanului un mod de viață, o conduită și un exemplu
demn de urmat – profetul Muhammed ﷺ.
Orice persoană
care alege o viață în conformitate cu Tradiția autentică a profetului Muhammed ﷺ, va avea o mare răsplată.
Tot la
începutul surei Al-Balad, Allah Preaînaltul spune:
لَا أُقْسِمُ
بِهَٰذَا الْبَلَدِ - Nu! Jur pe
această cetate – Allah Preaînaltul se jură pe o cetate despre care unii
spun că este Universul, alții spun că este Meca și alții spun că face referire
la întreaga omenire.
وَأَنْتَ حِلٌّ
بِهَٰذَا الْبَلَدِ - Şi Tu eşti
locuitor al acestei cetăţi! – se adresează profetului Muhammed ﷺ spunându-i
că este liber să intre în această cetate.
Versetele
continuă până când Allah Preaînaltul folosește în versetul 8, în care Allah
Preaînaltul scoate în evidență responsabilitatea omului asupra binecuvântărilor cu care a fost înzestrat,
folosind câteva întrebări retorice:
أَلَمْ نَجْعَلْ لَهُ عَيْنَيْنِ - Oare nu i-am dat lui doi ochi – pentru ca omul să
privească la lucrurile permise și să-și ferească privirea de lucrurile haram
(interzise).
وَلِسَانًا
وَشَفَتَيْنِ
- Şi o limbă şi două buze - suntem responsabili
pentru vorbele noastre.
Omul este responsabil pentru toate organele
corpului său și ar trebui să le folosească doar pentru ceea ce îi este plăcut
lui Allah Preaînaltul, deoarece mâinile, picioarele, ochii, limba, urechile,
vor vorbi în locul lui și vor depune mărturie în Ziua de Apoi pentru toate
faptele împlinite în această viață
lumească.
Când Omar (Allah să fie mulțumit de el!) a
auzit aceste versete a întrebat: ”Oare o să fim trași la răspundere pentru
limba noastră?” Iar apoi își ținea limba cu mâna și spunea: ”Vai de
tine!” Vai de tine!” Tot ce am pățit
este din cauza ta.”
وَهَدَيْنَاهُ النَّجْدَيْنِ - Şi nu i-am dat lui două drumuri? – omul este pus în
fața alegerii: vrea să fie credincios, este liber să aleagă calea lui Allah
Preaînaltul și a profetului Muhammed ﷺ, vrea să fie necredincios, de asemeni, este liber să aleagă
acest drum și drumul către haram îi va fi ușurat. Fiecare persoană este responsabilă pentru
alegerile ei și va fi răsplătită în consecință. Mulți oameni dau vina pe Șeitan
pentru alegerile greșite, însă nu Șeitan este de vină, el doar propune și omul
alege.
فَلَا
اقْتَحَمَ الْعَقَبَةَ - Dar el nu
a străbătut drumul cel greu! – الْعَقَبَة înseamnă tot ceea ce este greu – o alegere
grea, un drum greu.
وَمَا
أَدْرَاكَ مَا الْعَقَبَةُ - Dar de
unde să ştii tu ce este drumul cel greu?
فَكُّ رَقَبَةٍ - Dezlegarea unui gât
أَوْ إِطْعَامٌ
فِي يَوْمٍ ذِي مَسْغَبَةٍ - Sau
hrănirea, într-o zi de foamete,
يَتِيمًا ذَا
مَقْرَبَةٍ - A unui orfan dintre
rude
أَوْ
مِسْكِينًا ذَا مَتْرَبَةٍ - Sau a unui sărman,
aflat în sărăcie lucie!
În perioada Profeției exista un obicei: dacă
cineva găsea un sclav, îl răscumpăra și îl elibera, iar pentru aceast lucru
primea o mare răsplată.
În zilele noastre nu mai există sclavi, însă
primești răsplată mare dacă dai de mâncare săracilor într-o zi toridă, într-o
zi în care o persoană suferă de foame și are mare nevoie de hrană, unui orfan
care are rude, dar acestea nu au grijă de el, sau unui om nevoiaș care trăiește
în sărăcie lucie, adică într-o sărăcie totală, căruia îi lipsesc
mijloacele materiale necesare
existenței. Dacă aceste persoane vor primi ajutorul nostru și vom fi dintre cei despre care Allah Preaînaltul
spune în versetul următor: ثُمَّ كَانَ مِنَ الَّذِينَ آمَنُوا وَتَوَاصَوْا بِالصَّبْرِ
وَتَوَاصَوْا بِالْمَرْحَمَةِ - Apoi, a fost dintre aceia care cred şi se îndeamnă la răbdare
şi se îndeamnă la îndurare!... adică dintre cei credincioși, care
îndeamnă la răbdare și compasiune, vom ajunge să fim dintre cei care își vor
primi Cartea faptelor cu mâna dreaptă: أُولَٰئِكَ
أَصْحَابُ الْمَيْمَنَةِ - Aceştia sunt
adepţi ai dreptei – الْمَيْمَنَة înseamnă ”cei din partea dreaptă”.
وَالَّذِينَ كَفَرُوا بِآيَاتِنَا هُمْ أَصْحَابُ
الْمَشْأَمَةِ - Aceia, însă, care
tăgăduiesc semnele Noastre sunt adepţi ai stângii
عَلَيْهِمْ نَارٌ مُؤْصَدَةٌ - Şi asupra lor va fi un Foc închis.
Cei care nu
au crezut și au făcut fapte rele își vor primi Cartea faptelor cu mâna stângă,
nu vor recunoaște și vor încerca să
ascundă toate faptele, însă mâinile, picioarele, limba, ochii, urechile, toate
vor depune mărturie împotriva lor.
Dragi
musulmani și musulmane, dacă vrem să avem un suflet liniștit, trebuie să urmăm
câțiva pași. Este greu, dar nu imposibil. Nu este un lucru pe care alții nu au
reușit să-l facă, prin urmare, fiecare dintre noi îl putem realiza și ține doar
de intenția și voința noastră, iar mai apoi Allah subhanahu wa taala ne va
ajuta.
1. Îndepărtarea de
păcatele pe care le împlinim – profetul
Muhammed ﷺ a spus: ”Atunci când un
credincios săvârşeşte un păcat, acesta va fi însemnat ca un punct negru în
inima sa. Dacă acesta se căieşte, atunci punctul negru va fi șters.”
Dacă omul va continua să facă păcate, inima îi va fi acoperită de acele
puncte negre, va rugini, va deveni dură și va ajunge să nu mai simtă versetele
lui Allah Preaînaltul.
2. Tawbah – Spune
profetul Muhammed ﷺ într-o
relatare autentică din partea lui Ahmad ibn Majed, Al-Hakim și ibn Hibban: ”Tawbah (căința) înseamnă a-ți
părea rău”. Acest lucru înseamnă că tawbah începe cu sentimentul
regretului manifestat față de greșeala săvârșită. Nu există om fără de greșeală
și cu toții suntem păcătoși, însă Allah Preaînaltul a lăsat deschisă poarta
căinței și ne poruncește să ne căim pentru ca El să ne ierte păcatele. De
asemenea, trebuie să cerem iertare oamenilor față de care am greșit.
3. Împlinirea actelor
de adorare obligatorii -
și nu este de ajuns să împlinim doar actele de adorare fard (obligatorii) , ci
trebuie să ne străduim să împlinim și
Sunnah.
4. Să fim mulțumiți
cu ceea ce ne-a împărțit Allah Preaînaltul – dacă noi
avem mai puțin din orice lucru, nu trebuie să fim invidioși pe alți oameni care
au mai mult. Invidia strică faptele bune, neliniștește inima și ne va determina în cele din urmă să facem
păcate.
5. Împlinirea
faptelor bune
– orice faptă bună, chiar dacă pare neînsemnată, va fi
primită și răsplătită de Allah
Preaînaltul.
6. Încrederea în
Allah subhanahu wa taala – dacă Allah Preaînaltul a hotărât
să avem viață, tot El va avea grijă de noi în această viață. Oricât am încerca
să alergăm după rizq (binecuvântările lumești), nu vom putea obține mai mult
decât ceea ce Allah ﷻ ne-a scris că trebuie să primim. Există un
hadis care spune: ”Dacă
omul ar încăleca vântul ca să prindă rizqul (binecuvântările date de Allah),
Allah ar pune rizqul pe fulger ca să nu-l prindă din urmă vântul.”
Oamenii nu pot
grăbi și nici întârzia nimic din ceea ce Allah ﷻa scris. Trebuie să ne mulțumim cu ceea ce am fost
binecuvântați, fie că e mult, fie că e puțin.
”... prin pomenirea lui Allah
se liniştesc inimile.” (Coran
13:28)
Comentarii
Trimiteți un comentariu