Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
لَا يَسْتَوِي الْقَاعِدُونَ مِنَ الْمُؤْمِنِينَ غَيْرُ أُولِي الضَّرَرِ وَالْمُجَاهِدُونَ فِي سَبِيلِ اللَّهِ بِأَمْوَالِهِمْ وَأَنْفُسِهِمْ ۚ فَضَّلَ اللَّهُ الْمُجَاهِدِينَ بِأَمْوَالِهِمْ وَأَنْفُسِهِمْ عَلَى الْقَاعِدِينَ دَرَجَةً ۚ وَكُلًّا وَعَدَ اللَّهُ الْحُسْنَىٰ ۚ وَفَضَّلَ اللَّهُ الْمُجَاهِدِينَ عَلَى الْقَاعِدِينَ أَجْرًا عَظِيمًا
95.
Nu sunt egali dreptcredincioşii care rămân în casele lor - afară de cei care au
un beteşug - cu cei care luptă pe calea lui Allah, cu bunurile şi cu sufletele
lor. Allah vine cu mai mult har asupra celor care luptă cu bunurile şi cu
sufletele lor decât asupra celor care rămân în casele lor [din pricina unui
beteşug]. Tuturor le-a făgăduit Allah cea mai bună răsplată, însă Allah vine cu
mai mult har asupra celor care luptă decât asupra celor care rămân în casele
lor şi cu mare răsplată,
Un verset în
care Allah subhanahu wa taala exprimă foarte clar diferențierea răsplății față
de oamenii care stau acasă și nu fac nimic din diferite motive și oamenii care
merg într-adevăr pe calea lui Allah Preaînaltul.
Nu
sunt egali dreptcredincioşii care rămân în casele lor - afară de cei care au un
beteşug - cu cei care luptă pe calea lui Allah, cu bunurile şi cu sufletele
lor:
- cei care au
un beteșug – adică un motiv, ”beteșug” cu sensul de infirmitate;
- cu bunurile
și sufletele lor – acestea sunt lucrurile pe care oamenii le prioritizează
atunci când, de-a lungul vieții, sunt puși în fața alegerilor, de exemplu,
pentru unii oameni este mai importantă cariera decât religia și ei aleg să
câștige mai mulți bani decât să împlinească poruncile lui Allah subhanahu wa
taala.
Nu sunt egali
cei care stau stau acasă, cu motiv sau fără
motiv, cu cei care dau o parte din averile lor sau chiar tot ce au, chiar și
sufletele lor, pe calea lui Allah ﷻ.
Allah subhanahu
wa taala nu va face niciodată vreo nedreptate față de oameni și faptele acestora dedicate în
totalitate Lui Preaînaltul. Având certitudinea că Allah nu nedreptățește pe
nimeni, oamenii trebuie să se străduie să depună efort constant pe calea lui
Allah în ordinea descrisă în acest verset:
- بِأَمْوَالِهِمْ – cu averile lor – oamenii trebuie
să dăruiască din averile lor, însă trebuie să păstreze și pentru ei și
familiile lor. În vremea Profetului ﷺ,
când unii oameni au vrut să ofere întreaga avere pe calea lui Allah
Preaînaltul, profetul Muhammed ﷺ le-a spus că nu
trebuie să ofere tot, ci trebuie să păstreze și pentru ei și familiile lor. De
exemplu, Abu Bakr al Siddiq (Allah să fie mulțumit de el!) este cel care și-a
pus familia și toate averile în slujba lui Allah subhanahu wa taala și a
Profetului Său (ﷺ), atunci când a emigrat de la Meca la
Medina, iar când a fost întrebat de Profet ﷺ
în grija cu și-a lăsat familia, Abu Bakr a zis: ”I-am lăsat în paza lui Allah.” Profetului ﷺ i-a displăcut acest răspuns, deoarece
familiile rămase în Meca aveau nevoie măcar de o mică parte din aceste averi
pentru traiul zilnic.
‘Aişah (Allah
să fie mulţumit de ea!) oferea orice ar fi avut în mână. De fapt, ea ar fi
intrat chiar în datorii pentru a ajuta pe cineva la nevoie. Când a fost
întrebată de ce îşi făcea datorii fără să ezite, ea a răspuns că dacă o
persoană avea intenţia de a plăti înapoi datoria, Allah Preaînaltul o va ajuta
pe ea sau pe el. A adăugat că ea caută Mila şi Ajutorul Lui.
بِأَمْوَالِهِمْ nu se referă doar la a oferi bani
(zakat), ci cuprinde și sadaqa, diverse donații, iar mai apoi, după ce omul s-a
obișnuit cu aceste acte de caritate,
trebuie să ofere din timpul său și cunoștințele sale pe calea lui Allah
Preaînaltul, deoarece este o formă de zakat. Zakatul cunoștințelor islamice
(sau orice alt domeniu) este de a-i învăța și pe alții, astfel omul ajungând să
se dedice întru totul lui Allah subhanahu wa taala.
Referitor la excepția ”afară de cei care au un beteşug”, există un
hadis în care profetul Muhammed ﷺ a spus: ”Sunt niște oameni în Medina, al căror suflet este cu voi
oriunde mergeți și prin orice vale treceți. Nu s-au alăturat nouă cu trupul din
cauza bolilor ce le au (sau au avut pricini întemeiate).” Cel mai
întemeiat motiv era sărăcia. Ei nu aveau un animal pe care să-l folosească
pentru a călători, nu aveau bani, nu aveau alimente pentru drum, nu aveau
nimic; deși ei au avut buna intenție de a porni pe calea lui Allah Preaînaltul,
starea materială și fizică (diferite boli) i-a împiedicat să se alăture
Profetului ﷺ și musulmanilor.
Tuturor
le-a făgăduit Allah cea mai bună răsplată, însă Allah vine cu mai mult har
asupra celor care luptă decât asupra celor care rămân în casele lor şi cu mare
răsplată – este subliniat din nou faptul că Allah ﷻ nu nedreptățește pe
nimeni și va oferi răsplată și celor care nu au reușit să pornească pe calea
Lui alături de Profet ﷺ și ceilalți
musulmani, pentru că El este Al-Adl, Cel care împarte dreptatea.
Exegeza Coranului
Comentarii
Trimiteți un comentariu