Explicația versetelor: 67:2 și 51:56
Bismillahir
Rahmanir Rahim!
Pacea şi
binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed, cel care a fost trimis
ca o îndurare pentru toate lumile și cel ce va mijloci în Ziua de Apoi, asupra
companionilor săi şi a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua
de Apoi!
Cea mai
sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu este
cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra
sa! Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi duc către pierzanie,
iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este mai puțin şi
autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi tot ceea ce a
promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.
Dragi frați și surori,
cu voia lui Allah Preaînaltul, astăzi vom vorbi despre versetul 2 din Surat
Al-Mulk și versetul 56 din Surat Ath-Thariyat și vom încerca să aflăm care este
legătura și diferența dintre ele.
الَّذِي خَلَقَ الْمَوْتَ وَالْحَيَاةَ لِيَبْلُوَكُمْ أَيُّكُمْ أَحْسَنُ
عَمَلًا ۚ وَهُوَ الْعَزِيزُ الْغَفُورُ
Acela
care a făcut moartea şi viaţa, ca să vă încerce pe voi, [pentru a vedea] care
dintre voi este mai bun întru faptă. Şi El este Puternic [şi] Iertător
[Al-'Aziz, Al-Ghafur]. (67:2)
Responsabilitatea
libertății de a alege
Când Allah subhanahu wa
taala l-a creat pe om, i-a dat mai întâi formă și apoi a suflat în el viața –
această viață ce îi oferă independența de a alege și îl determină să fie
responsabil pentru toate faptele pe care le împlinește de-a lungul acestei
vieți.
În Surat Ath-Thariyat,
pornind de la aceeași rădăcină a verbului خَلَقَ
(a crea), Allah Preaînaltul spune: „وَمَا خَلَقْتُ – Eu nu i-am creat - الْجِنَّ وَالْإِنْسَ إِلَّا لِيَعْبُدُونِ - pe djinni şi oameni
decât pentru ca ei să Mă adore”. (51:56)
De ce a fost creată
moartea înaintea vieții?
Allah spune că El
Preaînaltul a creat moartea și viața și menționează mai întâi moartea. Oare de
ce? Allah ﷻ a creat mai întâi moartea deoarece, înainte de a primi suflet,
omul nu era nimic, fiind practic într-o stare de neexistență sau „moarte”, așa cum
traduce și explică imamul Qurtubi: „Cel care v-a creat pe voi (oamenilor)
pentru a muri și apoi pentru viață - Oamenii vor muri pe pământ, însă adevarata
viață nu este cea trăită în această lume, ci cea din Akhira (Viața de Apoi)”.
Sfârșitul morții și
veșnicia în Viața de Apoi
Muslim relatează de la
Abu Sa’id, care a spus: „Trimisul lui Allah (Pacea
şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Moartea va fi adusă ca un
berbec cu coarne şi va fi pusă să stea între Rai şi Iad. Se va spune: ”O,
oameni ai Raiului, ştiţi ce este aceasta?”. Ei îşi vor ridica frunţile şi se
vor uita şi vor spune: ”Da, este moartea”. Apoi se va porunci să fie
sacrificată. Apoi, li se va spune: ”O, oameni ai Raiului, acesta este veşnic,
nu există moarte! O, oameni ai Iadului, acesta este veşnic, nu există moarte!”»
Scopul creației și
înțelesul încercării
Când vorbim despre
versetul 56 din Surat Ath-Thariyat, aflăm scopul creării oamenilor și jinnilor
- adorarea Unicului Creator - Allah subhanahu wa taala, iar versetul 2 din
Surat al-Mulk ne transmite motivul pentru care Allah a creat viața omului pe
pământ. La modul general, Allah a creat oamenii pentru a-L adora doar pe El și
le-a insuflat viață pentru „لِيَبْلُوَكُمْ
– pentru ca să-i încerce” – unde „lam” este folosit pentru a scoate în evidență
motivul creației.
Importanța faptelor
inimii
Așadar, nici viața și
nici moartea unei creații precum omul, căruia i s-a dat puterea de a face atât
bine, cât și rău, nu este fără scop: viața omului pe acest pământ este perioada
testului și moartea înseamnă că timpul alocat testului a ajuns la sfârșit.
Astfel, Allah a oferit fiecărui om o ocazie de a împlini fapte prin care să
arate practic ce fel de om este. Observăm că Allah Preaînaltul nu a menționat o
categorie anume de oameni, ci a spus „care dintre voi împlinește cea mai bună
faptă”.
Legat de expresia أَحْسَنُ عَمَلًا (mai bun întru faptă), imamul Abdul-Rahman
al-Sa'di a spus că este vorba despre acea faptă sinceră, dedicată în totalitate
doar lui Allah subhanahu wa taala. Nu există om în această lume care să nu
poată împlini o faptă bună, însă dacă nu poate cu mâna, ochii, gura sau
urechile, cu siguranță poate cu inima și acestea se numesc „Faptele inimii” –
să-l iubești pe Allah și Trimisul Său (ﷺ)
este o faptă a inimii pentru care omul primește răsplată, să-i iubești pe
credincioși, să te întristezi când vezi o nedreptate ș.a.m.d.
Omul poate fi încercat
cu „rău”, cu tristețe, boală, pierderea persoanelor dragi, dar și cu „bine”,
pentru ca Allah să vadă cine este răbdător și mulțumitor, așa cum spune
profetul Muhammed ﷺ într-un hadis: „Cât de minunată este situaţia unui credincios: există un
bine pentru el în orice şi acest lucru i se aplică doar credinciosului. Dacă i
se întâmplă un bine, îi mulţumeşte lui Allah şi aceasta este un bine pentru el,
iar dacă i se întâmplă un rău, îl îndură cu răbdare şi aceasta este mai bine
pentru el.” (Muslim)
O relatare din partea
lui Qatada ne transmite că profetul Muhammed ﷺ
a zis: „Allah Preaînaltul l-a desconsiderat pe fiul
lui Adam cu moartea și orice ar face, omul va ajunge să guste din această
moarte; și Allah a făcut ca această viață să fie pentru om o perioadă scurtă de
timp, iar mai apoi acesta să moară, iar în Viața de Apoi să-și primească
răsplata și să rămână veșnic în Grădinile Paradisului sau în Focurile Iadului.”
Echilibrul dintre Puterea și Iertarea lui Allah
Şi El este Puternic
[şi] Iertător [Al-'Aziz, Al-Ghafur]. (67:2)
Ordinea celor două
epitete ale lui Allah „Puternic și Iertător” este foarte bine și atent aleasă
în acest context:
·
El este Cel Puternic - Cel care nu are nevoie de rugăciunile noastre, Cel
a cărui Împărăție nu s-ar micșora absolut deloc dacă nu ar exista nici un om
credincios pe pământ și nu ar crește cu nimic dacă toți oamenii ar fi
credincioși.
·
El este Iertător - este Cel de care toți oamenii au nevoie. Nu există
om pe acest pământ care să nu aibă nevoie de iertarea lui Allah Preaînaltul. Tocmai
de aceea, după ce Allah a spus că El este Cel Puternic, că doar El are puterea
deplină de a pedepsi sau răsplăti oamenii și nimeni nu poate scăpa de pedeapsa
Lui, îl liniștește pe om spunându-i că El este Iertător cu cel care se căiește,
se abține de la rău și îi cere iertare.
Profesor Demirel Gemaledin
Transcriere audio non-textuală Camelia Hejou
Comentarii
Trimiteți un comentariu