Bismillahi
Rahman Rahim!
Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor
săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
90.
Afară de aceia care se unesc la un neam cu care voi aveți un legământ sau vin
la voi cu piepturile prea strânse pentru ca să mai lupte împotriva voastră sau
ca să mai lupte împotriva neamului lor. De-ar fi voit Allah, le-ar fi dat
putere asupra voastră atunci când s-ar fi războit cu voi. Dar dacă se
depărtează ei de voi şi nu luptă împotriva voastră şi vă arată supunere, Allah
nu vă mai dă vouă cale împotriva lor.
Integrându-se în contextul versetului anterior, în care
Allah subhanahu wa taala ne vorbea despre ipocriții în credință și intențiile
acestora, acest verset delimitează din nou cele două categorii de ipocriți * (munafiqin) - ipocriții în credință și ipocriții în fapte –
și ne prezintă o excepție: ” إِلَّا الَّذِينَ - afară
de aceia ...”, unde إِلَّا are sens de excepție.
*vezi versetul 88
-
aceia care se unesc la un neam cu care voi aveți un legământ... – în islam există această formă de a cere
ajutor numită ”legământ”, iar aceste versete au legătură strictă cu câteva
întâmplări din viața Profetului ﷺ. Acești oameni au
pornit război împotriva Profetului ﷺ și a musulmanilor, apoi au fugit și s-au adăpostit la un alt neam (trib); acest trib încheiase
un legământ cu Profetul ﷺ și
musulmanii, legământ ce consta într-un fel de întrajutorare reciprocă: nimeni
nu va ataca primul pe ceilalți, iar în caz că un trib este atacat, musulmanii
le va acorda sprijin și invers. Unii dintre ipocriții la care se referă
versetele s-au retras din lupta împotriva Profetului ﷺ
și au căutat adăpost la unul dintre aceste triburi, știind că astfel vor fi
protejați. Așadar, excepția prezentată de verset sunt acele persoane care se
adăpostesc la alte triburi cu care musulmanii au o înțelegere (”legământ”).
- sau vin la voi cu piepturile prea strânse pentru ca
să mai lupte împotriva voastră sau ca să mai lupte împotriva neamului lor – a veni cu ”pieptul strâns” are sens de a veni ”cu rușine, fără mândrie, recunoscând vina”;
prin urmare, cei care-și recunoșteau vina erau primiți și protejați de
triburile care aveau înțelegeri bazate pe ajutor reciproc cu musulmanii.
De-ar
fi voit Allah, le-ar fi dat putere asupra voastră atunci când s-ar fi războit
cu voi. Dar dacă se depărtează ei de voi şi nu luptă împotriva voastră şi vă
arată supunere, Allah nu vă mai dă vouă cale împotriva lor – Allah subhanahu wa taala este Cel care poate
hotărî orice, oricând, cu oricine dorește; uneori El Preaînaltul dorește și
hotărăște ca dușmanii să iasă învingători, alteori hotărăște ca musulmanii
credincioși să biruiască. Acest lucru dorește să-l scoată în evidență Allah
Preaînaltul în acest verset: dacă El ﷻ ar fi dorit, ar fi putut să facă în așa fel încât acei
oameni ipocriți, puțini la număr, să obțină victoria împotriva musulmanilor,
însă Allah a hotărât ca ei să nu iasă învingători și musulmanii să nu se
războiască cu ei și să îi ucidă; dacă ei
se îndepărtează, nu luptă și arată supunere, Allah ﷻ nu le mai dă voie musulmanilor să îi atace
pe ipocriți.
Orice persoană citește cu atenție acest verset, care la
prima vedere pare că îndeamnă la război, va înțelege cu ușurință că de fapt
Allah Preaînaltul dorește împăciuirea între categoriile de oameni descrise:
existența excepției despre care am vorbit, lăsarea unei porți deschise către
înțelegere și faptul că le-a oferit ocazia să mediteze asupra faptelor lor și
să înțeleagă că nu este bine ceea ce fac, sunt oportunități de înțelegere și
pace între ei.
91.
Veți găsi pe alții care vor voi să aibă încrederea voastră şi să aibă şi
încrederea neamului lor. De fiecare dată când vor fi îndemnați la ispită, ei se
vor lăsa împinşi spre ea. Dacă însă nu vor sta departe de voi şi nu vă vor
arăta supunere şi nu vor opri mâinile lor [de la lupta împotriva voastră],
atunci prindeți-i şi omorâți-i, oriunde i-ați afla! Asupra acestora Noi vă dăm
dovadă sigură.
În cazul în care ipocriții în credință nu vor să
contenească atacul asupra musulmanilor, musulmanii au tot dreptul să se apere
împotriva răutăților venite din partea acestora.
Veți
găsi pe alții care vor voi să aibă încrederea voastră şi să aibă şi încrederea
neamului lor – adică vor exista printre ipocriți
unii oameni care vor să obțină încrederea musulmanilor, iar unele grupuri,
folosindu-se de acești ipocriți, vor încerca să obțină această încredere a
neamurilor pentru ca musulmanii să nu le facă vreun rău. Atât timp cât acest
îndemn va fi unul pozitiv, iar faptele și vorbele nu vor arăta un lucru care să
ducă la pierderea încrederii, totul va decurge în liniște și pace.
Versetul este clar și se poate observa cu ușurință
repetarea îndemnului la o relaționare între civilizații bazată pe înțelegere și
pace.
92.
Nu se cade ca un dreptcredincios să omoare un alt dreptcredincios, decât [dacă
se întâmplă] din greşeală. Cel care omoară un dreptcredincios din greşeală,
trebuie să slobozească un rob credincios şi să dea un preț de sânge familiei
lui, afară dacă aceasta îl iartă, în semn de milostenie. Dacă [cel omorât] este
dintr-un neam duşman vouă, dar el este dreptcredincios, atunci trebuie să
slobozească un rob credincios. Dacă este însă dintr-un neam de care sunteți
legați printr-un legământ, atunci trebuie un preț de sânge dat familiei lui şi
slobozit un rob credincios. Cel ce nu găseşte [robul pentru slobozire] trebuie
să postească două luni, una după alta [fără întrerupere], căutând îndurare de
la Allah. Allah este Atoateştiutor şi Înțelept ['Alim, Hakim].
Versetul vorbește despre prețul răscumpărării unei
persoane care ajunge să comită o crimă din greșeală: trebuie să slobozească un rob credincios şi să dea un preț de
sânge familiei lui, afară dacă aceasta îl iartă, în semn de milostenie.
Deoarece în era preislamică (Jahilia) existau alte
obiceiuri, Allah subhanahu wa taala reglementează aceste greșeli de
”răscumpărare” și în același timp
prezintă într-o formă indirectă modul de stârpire a sclaviei.
Cel care omoară un om credincios din greșeală trebuie:
- să elibereze un
sclav (musulman);
- dacă nu există
un sclav, trebuie să plătească familiei decedatului un ”preț de sânge – دِيَةٌ ; ”diatun” înseamnă o sumă de bani care
reprezintă prețul a o sută de cămile de vârste diferite; el nu are voie să
refuze această plată, dar nici obligat să plătească mai mult decât această sumă
de bani. Aceste tipuri de pedepse trebuie înțelese ca un avertisment, pentru ca
omul să ia aminte și să nu cadă pradă
sau să desconsidere acest gen de greșeli și să înțeleagă în același timp
gravitatea situației;
- în semn de milostenie, persoanele din familia
decedatului îl pot ierta pe cel care a comis crima din greșeală, iar ”semnul
milosteniei” are sens de iertare.
Dacă
[cel omorât] este dintr-un neam duşman vouă, dar el este dreptcredincios,
atunci trebuie să slobozească un rob credincios – adică
nu se mai plătește dreptul de sânge, pedeapsa constând doar în eliberarea unui
sclav, dar în cazul în care nu găsește un sclav trebuie să postească două luni
fără întrerupere, căutând îndurare la Allah Preaînaltul.
93.
Cel care omoară un dreptcredincios precugetat, răsplata îi va fi Gheena, în
care va rămâne veşnic, Allah se va mânia pe el, îl va blestema şi-i va pregăti
lui chin mare.
Pedepsele
crimei cu premeditare:
- criminalul va
trăi veșnic în Iad;
- Allah se va
mânia pe el;
- Allah îl va
blestema;
- Allah îi va
pregăti un chin mare.
Aceste versete
subliniază sacralitatea vieții omului, indiferent dacă persoana respectivă face
parte dintr-un neam de credincioși sau necredincioși.
Și câte crime
împotriva umanității nu se întâmplă chiar în zilele noastre!
"Cine ajută
la uciderea unui musulman credincios, chiar și numai cu o jumătate de cuvânt,
va veni în Ziua Judecății, având scris între ochii săi: ”fără nădejde în
îndurarea lui Allah!". Și, tot într-un hadis, se spune: "Sfârșitul acestei lumi este mai neînsemnat pentru
Allah decât omorârea unui bărbat credincios."
Ori de câte ori
omul nutrește asemenea intenții, să citească și să conștientizeze aceste
versete și hadisuri, pentru a se descuraja și a se elibera în totalitate de
acele gânduri rele.
Comentarii
Trimiteți un comentariu