Bismillahi
Rahman Rahim!
Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor
săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
وَدُّوا لَوْ تَكْفُرُونَ كَمَا كَفَرُوا
فَتَكُونُونَ سَوَاءً ۖ فَلَا تَتَّخِذُوا مِنْهُمْ أَوْلِيَاءَ حَتَّىٰ
يُهَاجِرُوا فِي سَبِيلِ اللَّهِ ۚ فَإِنْ تَوَلَّوْا فَخُذُوهُمْ وَاقْتُلُوهُمْ
حَيْثُ وَجَدْتُمُوهُمْ ۖ وَلَا تَتَّخِذُوا مِنْهُمْ وَلِيًّا وَلَا نَصِيرًا
89.
Ei ar vrea ca voi să nu credeți, aşa cum nici ei nu cred, astfel încât să fiți
deopotrivă. Nu vă luați dintre ei părtaşi, până ce ei nu vor purcede pe calea
lui Allah! Dar dacă ei întorc spatele, prindeți-i şi omorâți-i, oriunde-i veți
afla! Şi nu vă faceți dintre ei nici părtaş, nici ajutor,
Versetul
vorbește despre acei oameni necredincioși, ipocriții în credință, cei care de-a
lungul istoriei nu au dorit altceva decât rău islamului și musulmanilor. Astfel
de oameni au existat în vremea
Profetului ﷺ, au existat și după moartea lui ﷺ,
există și în zilele noastre și vor exista până în Ziua de Apoi.
Allah
Preaînaltul scoate la iveală una dintre intențiile ipocriților în credință și
anume dorința lor ca musulmanii să fie ca ei, să împlinească aceleași fapte, să
mintă precum ei, ”să nu creadă, așa cum
nici ei nu cred”. سَوَا înseamnă ”a
fi deopotrivă, la fel”, adică fără de nici o faptă bună sau act de adorare.
Așa cum cea mai
mare dorință a unui tâlhar este să-i determine și pe alții să devină tâlhari, cea
mai mare bucurie a lui Șeitan se manifestă atunci când un om credincios devine
necredincios.
Credinciosul
are obligația de a-i chema și îndemna pe oameni către fapte bune și a-i
îndepărta de la fapte rele.
Astfel,
observăm că ambele tabere, credincoși și
necredincioși, lucrează, depun efort, investesc, nu dorm nopțile pentru ca
cineva să fie credincios sau cineva să fie necredincios.
Sfatul lui
Allah Preaînaltul: Nu vă luați dintre ei părtaşi,
până ce ei nu vor purcede pe calea lui Allah! – أَوْلِيَاءَ este
pluralul lui ”wali”, care este cineva similar unui mentor sau coordonator,
cineva care te îndeamnă să faci ceva bine și să te îndepărtezi de la rău.
Așadar, Allah subhanahu wa taala ne sfătuie să nu ajungem să fim dintre cei
care își aleg mentori dintre acești oameni răi. De ce ne sfătuie acest lucru?
Deoarece oamenii care petrec timpul alături de cei cu obiceiuri urâte, care
păcătuiesc, vor ajunge să desconsidere
acele păcate și încetul cu încetul le vor
împlini și ei.
Câți oameni nu
au pierdut calea cea bună din cauza anturajului în care au ales să-și petreacă
timpul?
Nimeni nu pune
la îndoială buna intenție a unui om de a face cunoștință cu cineva, însă
întotdeauna va trebui să pună la îndoială intenția de a mai rămâne sau nu în
acea prietenie, în acel anturaj.
De ce stărui să
rămâi într-un anturaj din moment ce ai aflat că cei cu care-ți petreci timpul fură,
mănâncă și se îmbracă din ceea ce este furat? Poate că vei răspunde ”Poate
reușesc să îi schimb. Eu mă rog, țin post... .” Dar privește la tine! Ei te-au
schimbat pe tine, ți-au ocupat timpul, ți-au schimbat ideile, gândirea, și
aceasta este o mare pierdere. Acei oameni nu au o gândire și un comportament adecvat și și-ar dori ca tu
să ajungi precum ei și să împlinești faptele lor, fiindcă este în natura lor
să-i cheme și pe alți oameni să fie precum ei.
Știți proverbul
”Cine se aseamănă, se adună”. Cu cine ar trebui să ne adunăm? Cu cei mai presus
de noi în ceea ce privește comportamentul, împlinirea actelor de adorare și a
faptelor bune, căci rudele nu le alegem, însă prietenii, da.
-
până ce ei nu vor purcede pe calea lui Allah! – este posibil
ca acești necredincioși să revină pe calea cea dreaptă? Da! Însă până atunci
trebuie să stăm departe de ei. A nu se înțelege că trebuie să fugim de acești
oameni fără a încerca să-i aducem pe drumul drept, căci un medic nu fuge de
pacienții lui, ci are grijă de sănătatea lor. Astfel că și noi trebuie să avem
grijă de credința noastră și în același timp să împlinim obligația de
propovăduire, atât timp cât persoanele respective nu reușesc să ne atragă pe calea lor.
Dar
dacă ei întorc spatele, prindeți-i şi omorâți-i, oriunde-i veți afla! – se
referă la acel grup de necredincioși și ipocriți mecani care au vrut să-l omoare pe profetul Muhammed ﷺ.
Islamul stabilește relațiile dintre oameni, indiferent de religia sau ideologia acestora, pe colaborare, construcție, dezvoltare și nicidecum pe distrugere, răutate sau ură. Toate războaiele pe care le-a purtat Profetul ﷺ au fost acte de apărare împotriva celor care au pornit atacul împotriva musulmanilor și care doreau să-și impună diferite forme de manipulare, conducere și gândire. Musulmanii, alături de Profet ﷺ, au refuzat să renunțe la credința lor și au luptat să-și apere viața și credința.
Comentarii
Trimiteți un comentariu