.jpg)
Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea
şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed, cel care a fost
trimis ca o îndurare pentru toate lumile și cel ce va mijloci în Ziua de Apoi,
asupra companionilor săi şi a tuturor celor care merg pe drumul acestora până
în Ziua de Apoi!
Cea
mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu
este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra
sa! Toate invențiile în credință sunt
bid’ah şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului;
ceea ce este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi
nefolositor şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va
putea împotrivi.
„...
Oare sunt egali cei care ştiu cu aceia care nu ştiu?” (39:9)
Pentru
explicația acestui verset este necesară o mică introducere.
Allah
subhanahu wa taala l-a creat pe om ca fiind creația desăvârșită și l-a
înzestrat cu liber arbitru, dar care nu a mai fost dăruit niciunei alte
făpturi. Voința, puterea de a decide și conștiința sunt daruri unice ale
omului. Când Allah Preaînaltul l-a creat pe primul om – profetul Adam (Pacea
lui Allah fie asupra sa!) – i-a dăruit acestuia cunoaștere, explicând ulterior
rangul său asupra îngerilor: „Şi l-a învăţat pe
Adam numele tuturor lucrurilor” (2:31).
Astfel, profetul Adam (as) a primit rangul cunoașterii ce îl diferenția de restul creației. De aceea,
avem obligația de a căuta învățătura, de a citi și de a studia. Suntem poporul
„Iqra”, conform primei porunci și primului verset revelat în Sfântul Coran: „Citește! Citește! În numele Domnului Tău care a
creat...”. Această poruncă nu este adresată doar profetului Muhammed ﷺ, ci întregii omeniri. Așa cum spun marii
noștri savanți: „Versetul nu este după cauză, ci după sensul său”. Atunci când
un verset a fost pogorât pentru o întâmplare anume, înseamnă că toate
persoanele care trec prin situații similare vor avea parte de aceeași formă de
răsplată din partea lui Allah subhanahu wa taala.
Se
referă această parte din verset la o știință anume, precum tafsirul sau
hadisul? Textul nu vizează o disciplină particulară, ci cuprinde toate
cunoștințele de care un musulman depinde în această viață. Nu este permis ca un
credincios să nu știe rugăciunea sau să ignore regulile postului în luna
Ramadan; aceste norme islamice sunt considerate de savanți ca fiind obligatorii
pentru toți. Celelalte științe, cum ar fi medicina, chimia, matematica,
ingineria sau științele naturale, nu sunt obligatorii în mod individual, însă
este datoria comunității ca membrii săi să se specializeze în aceste domenii.
Oare
aceste științe trebuie doar învățate, fără a fi puse în practică? Este de ajuns
să memorăm întreg Coranul sau rugăciunea fără a împlini poruncile lui Allah
Preaînaltul? Evident că nu, deoarece acest fragment este înconjurat de versete
ale acțiunii: „Oare acela care petrece timpul nopţii în rugăciuni,
prosternându-se şi stând în picioare, este cu teamă de Ziua de Apoi şi Îl roagă
de îndurare pe Domnul său? Spune: «Oare sunt egali
cei care ştiu cu aceia care nu ştiu?» Însă numai aceia care au minte trag
învăţăminte.”
Versetul
cuprinde două categorii de fapte: „سَاجِدًا وَقَائِمًا”
– care se referă la mișcare (prosternarea și statul în picioare), adică actele
de adorare fizice, și „يَحْذَرُ الْآخِرَةَ”
– care se referă la faptele inimii. Prin împlinirea acestora ajungem să fim
printre cei despre care întreabă Allah ﷻ:
„sunt egali cei care ştiu cu aceia care nu ştiu?”.
Ce
spune islamul despre diferența dintre un filosof și un savant musulman?
Filosoful doar vorbește, fără a pune în practică spusele sale. În schimb,
savantul este numit „Alim” doar dacă își transpune cunoștințele în fapte. Orice
persoană care a învățat, a crezut, a aplicat și, mai mult, a transmis mai
departe cunoașterea, poartă numele de „Alim”. Este datoria noastră să oferim
aceste învățături copiilor, familiilor, vecinilor și prietenilor noștri. O
persoană care împlinește rugăciunea din cunoaștere va primi o răsplată mai mare
decât cel care o face doar imitându-i pe cei din jur, fără a-i conștientiza
importanța.
De
aceea, Allah subhanahu wa taala ne transmite prin intermediul Sfântului Coran
că avem datoria de a ști cum să-L adorăm. El ne întreabă dacă cel care face o
faptă rea din greșeală este la fel cu cel care o împlinește intenționat: „Oare
l-ai văzut pe acela care alege ca Domnul său să fie pofta sa și el s-a pierdut
intenționat?”. Cu alte cuvinte, cine comite un păcat știind că este interzis va
primi o pedeapsă pe măsură. În schimb, celui care a păcătuit fără să știe că
lucrul respectiv este interzis, nu i se va scrie acea faptă în carte. Allah
Preaînaltul spune că nu îi va trage la socoteală pe cei care nu au aflat de
Coran, nu au avut un Profet sau nu au avut cunoștință de Cuvântul Său. Mai
mult, celor care au greșit din neștiință (haram), dar se căiesc și cer iertare,
li se vor ierta păcatele, căci Allah este Darnic și Milostiv.
Un
om a venit la Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!) să-l întrebe despre
lucruri pe care nu le cunoștea. Când a fost întrebat de ce nu se străduiește să
învețe Coranul și hadisurile, omul a răspuns: „Mi-e teamă că dacă învăț nu o
să pot pune în practică și voi pierde învățăturile.” Abu Hurairah i-a spus:
„Tu deja le-ai pierdut,
pentru că nu ai apucat să le înveți”.
Astăzi,
mulți tineri sau vârstnici refuză să învețe citirea Coranului de teamă că vor
greși. Însă ei greșesc deja față de Coran prin ignorare. Chiar dacă efortul
este anevoios la început, prin constanță vom reuși, iar răsplata celui care se
„poticnește” va fi dublă. Umm al-mu'minin 'A'isha (Allah să o aibă în mila Sa!)
a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis: „Cel ce recită
curgător Sfântul Coran va fi alături de îngerii nobili și credincioși, iar cel
ce se poticnește când recită și îl găsește greu de învățat, va avea răsplată
dublă.”
Suntem
responsabili dacă nu ne străduim să ne cunoaștem propria religie și viața
profetului Muhammed ﷺ? Unii tineri
musulmani răspund nesiguri când sunt întrebați cine este profetul lor, iar
despre companioni precum Abu Bakr, Omar, Osman sau Ali (ra) nu știu nimic. În
schimb, cunosc numele tuturor jucătorilor de fotbal sau ale influencerilor de
pe rețelele de socializare. Aceasta este responsabilitatea noastră, a tuturor,
pentru că nu le-am oferit cărți și nu i-am învățat despre importanța acestor modele.
Subliniez
încă o dată importanța cunoașterii și a studiului. Allah subhanahu wa taala
ne-a înzestrat cu rațiune, iar hrana minții este informația. Haideți să hrănim
mintea cu ceea ce are nevoie! Există lucruri pe care avem obligația de a le
cunoaște: ce anulează rugăciunea și postul, ce fapte ne apropie de Allah ﷻ și ce Îl supără sau Îl bucură. Nu este
greu și nu sunt multe, dar nu trebuie să amânăm învățarea lor. În mormânt vom
fi întrebați despre Domnul, Profetul, Cartea și religia noastră, iar răspunsul
depinde de ceea ce am acumulat în timpul vieții.
De
asemenea, fiicele și soțiile noastre au datoria de a învăța. Nu trebuie să
considerăm că singura lor grijă este casa. Fiicele noastre vor deveni mame și
vor trebui să-și educe propriile fiice la rândul lor. „Cine
educă o fiică, educă o ummah (o societate) și cine educă un băiat, educă un
individ”. Allah Preaînaltul spune: „...
Allah îi va ridica cu [câteva] trepte pe aceia care cred dintre voi și pe aceia
cărora li s-a dat știința.” (58:11), iar profetul Muhammedﷺ a a zis: ”Diferența dintre cel care are
cunoaștere și cel care nu are cunoaștere este precum diferența
dintre strălucirea unei stele mici și strălucirea lunii într-o noapte cu cer
senin.”
Comentarii
Trimiteți un comentariu