Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra
profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora
până în Ziua de Apoi!
إِنَّ الَّذِينَ كَفَرُوا سَوَاءٌ عَلَيْهِمْ أَأَنْذَرْتَهُمْ أَمْ
لَمْ تُنْذِرْهُمْ لَا يُؤْمِنُونَ
6.
Pentru cei care nu cred e totuna de-i previi sau nu-i previi; ei nu cred.
În primele versete (1 –
5) Allah subhanahu wa taala a vorbit despre cei pioși și caracteristicile
acestora.
În versetele următoare Allah Preaînaltul ne vorbește despre necredincioși.
”Cei care nu cred”
- din punct de vedere teologic ”kafir”
este acea persoană care a recunoscut
autenticitatea islamului, însă nu a îmbrățișat această religie. Sinonimul din
limba română care exprimă cel mai bine sensul adjectivului kafir, este
tăgăduitor, cel care cunoaște adevărul, însă nu dorește să îl accepte.
Din punct de vedere
lingvistic ”kafara" are sensul de "a acoperi, a nu lăsa un lucru să
iasă la iveală” – în cazul de față, a nu lăsa să iasă la iveală logica
mintală, naturalețea, credința, a-ți
acoperi mintea și vederea cu o perdea, a nu dori să vezi și să auzi anumite
lucruri din jurul tău.
Astfel, Allah ﷻ ne spune despre omul kafir că este cel care neagă adevărul, acoperindu-l cu
minciună, conștient fiind de faptele sale;
în ciuda faptului că acestuia i s-ar satisface toate dorințele, i s-ar
aduce dovezi sau minuni, dacă în sufletul lui nu vrea să accepte adevărul, nu-l
va accepta, iar efortul de a-l preveni
despre pedeapsă este zadarnic.
خَتَمَ اللَّهُ عَلَىٰ قُلُوبِهِمْ وَعَلَىٰ سَمْعِهِمْ ۖ وَعَلَىٰ
أَبْصَارِهِمْ غِشَاوَةٌ ۖ وَلَهُمْ عَذَابٌ عَظِيمٌ
7.
Allah a zăvorât inimile lor şi urechile lor, iar peste ochii lor s-a aşternut o
năframă. Şi ei vor avea [parte de] chin mare.
Când cititorul va
citi ”Allah a zăvorât inimile lor şi
urechile lor”, probabil va fi înclinat
să creadă că Allah ﷻ
a hotărât deja ca cei credincioși să
rămână credincoși și cei necredincioși să rămână necredincioși, dar nu este
deloc așa. Allah subhanahu wa taala a scris destinul fiecărei persoane, însă l-a înzestrat pe om
cu liberul arbitru, adică i-a oferit oportunitatea de a alege, de a decide ce dorește și ce nu dorește să facă.
Niciodată Allah
Preaînaltul nu obligă oamenii să facă un lucru dacă aceștia nu vor; uneori sunt
anumite semne care previn omul atunci când vrea să facă un lucru rău și aceste
semne îl pot întoarce din drum, însă în această circumstanță doar omul este
tras la răspundere, fiindcă el este singurul arbitru care poate hotărî dacă se
întoarce sau nu de pe acel drum, dacă face sau nu acel lucru, dacă vrea să
accepte sau nu adevărul. Allah ﷻ
a scris ce se va întâmpla cu omul chiar înainte ca acesta să se nască, dar omul
nu știe, de aceea trebuie să caute în permanență ce este mai bine pentru el și
mulțumirea lui Allah subhanahu wa
taala.
Când cititm acest verset
trebuie să fim convinși că Allah Preaînaltul nu nedreptățește pe nimeni
deoarece este Milos, Iubitor și Îi place ca oamenii să se întoarcă la El mai
ales după ce greșesc, așa cum spune într-o relatare autentică: "Dacă voi
nu ați fi dintre cei care păcătuiesc, se căiesc şi se întorc la Allah, Allah
v-ar schimba pe voi cu alții care să păcătuiască, să se căiască şi care, mai
apoi, să se întoarcă la El."
Este o mare diferență
între momentul în care îl cunoști pe
Allah și ai ”bateria” credinței în tine
și momentul în care îl cunoști pe Allah
după ce i-ai greșit, deoarece gustul credinței îl simți cu adevărat atunci după
ce ai fost doborât la pământ și ai plâns, iar mai apoi ai reușit să te ridici
și să zâmbești.
Şi ei vor avea [parte
de] chin mare – acest avertisment nu înseamnă că lui Allah subhanahu wa
taala îi place să-i chinuie pe oameni,
însă, în momentul în care necredincioșii au ales să nu creadă în El
Preaînaltul, l-au nedreptățit în primul rând pe Creatorul lor, apoi s-au
nedreptățit pe ei înșiși și mai mult decât atât, i-au nedreptățit pe cei din
jurul lor. Allah este Cel drept (Al-Adl), Cel Corect și Cel care nu greșește
niciodată, iar în Ziua de Apoi nu va nedreptăți pe nimeni și va judeca cu dreptate absolută.
Omul poate împlini o
nedreptate față de el însuși, față de alții și față de Allah subhanahu wa
ta'ala:
Față de El ﷻ, Allah Preaînaltul poate ierta aproape orice nedreptate;
păcatul pe care Allah nu-l va ierta
niciodată este șirk-ul (a-i face
asociați lui Allah, a te ruga la altceva sau altcineva în afară de Allah).
Când se nedreptățește omul pe el însuși?
Atunci când păcătuiește conștient (de exemplu, preacurvia, alcoolul,
drogurile), când nu are grijă de ceea ce i-a încredințat Allah (corpul,
sufletul), când nu acordă importanță vieții sale, nu se mai respectă pe el
însuși.
Nedreptățirea semenilor (sau orice vietate sau
lucru): când îi bârfești pe semenii tăi,
nu înapoiezi drepturile pe care ei le merită.
De asemenea, a-ți
nedreptăți sufletul înseamnă să îți dai seama de autenticitatea adevărului și
să îl respingi. Știi și simți în inima ta că nu există nici o Divinitate în
afară de Allah, însă respingi acest adevăr, inima ta simte că Profetul ﷺ este Trimisul lui Allah, însă nu accepți
acest lucru - aceasta este cea mai gravă formă de ”zulm” (nedreptate).
Comentarii
Trimiteți un comentariu