1. În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător (Ar-Rahman, Ar-Rahim)
بِسْمِ اللَّهِ
الرَّحْمَٰنِ الرَّحِيم
Bismillahir Rahmanir Rahim
Capitolul Al-Fatiha nu ar trebui să lipsească de
pe buzele niciunui musulman. În acest capitol măreț este concentrat întreg
Coranul. Surat Al-Fatiha conține:
·
Toate sensurile și semnificațiile Coranului;
·
mulțumiri;
·
esența credinței islamice – Unicitatea lui Allah
(monoteismul islamic) și credința în Ziua de Apoi;
·
actele de adorare – ne învață să ne încredem doar în
Allah, să-I cerem ajutorul doar Lui, să-I dăruim doar Lui toate actele de
adorare și să-L recunoaștem pe Preaînaltul ca fiind Unicul care merită și
trebuie a fi adorat;
·
rugă prin care îl rugăm pe Allah Subhanahu wa Ta'ala
să ne călăuzească pe drumul cel drept, fapt care scoate în evidență modul de
viață al musulmanilor.
De fiecare dată când începem să citim din Sfântul
Coran trebuie să facem „الاستعاذة –
al-isti’aathah”, adică adăpostire la Allah împotriva lui Șeitan, așa cum spune El
Preaînaltul într-un alt verset din surat An-Nahl: „Atunci
când citeşti Coranul, caută tu ocrotire la Allah împotriva lui Şeitan cel
alungat şi afurisit!” (16:98).
Dacă ne aflăm într-un grup de recitare a
Coranului și o persoană a rostit formula de adăpostire „Audhu billahi
minas-șaitan ar-rajim – Mă refugiez la Allah de Satana, cel blestemat”, acest
lucru este valabil pentru toți participanții. Nu este necesar ca ceilalți să o
repete, ci doar să spună „Bismillahir Rahmanir Rahim” sau să continue direct cu
versetul la care s-a oprit persoana dinainte.
Într-o relatare autentică de la Abu Said
al-Khudri (ra) se spune că profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah
fie asupra sa), când începea rugăciunea, spunea „Allahu Akbar”, făcea ruga de
deschidere și apoi spunea „Audhu billahi minas-șaitan ar-rajim” în gând sau
murmurat. După aceea, spunea „Bismillahir Rahmanir Rahim” și începea să
citească din capitolul Al-Fatiha sau alte versete din Coran.
Cu privire la expresia „Audhu billahi
minas-șaitan ar-rajim”, savanții au ajuns la un consens: dacă cineva nu o
rostește atunci când recită versetele coranice, citirea rămâne valabilă și este
primită de Allah, dar se consideră că acea persoană a renunțat la o Sunnah
(Tradiția autentică a Profetului Muhammed).
În unele relatări găsim că, uneori, Profetul (Pacea
și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), Abu Bakr sau Omar ibn al-Khattab (Allah
să fie mulțumit de ei) începeau rugăciunea direct cu „Bismillahir Rahmanir
Rahim”. Așa cum bine știm, lucrurile pe care Profetul (Pacea și binecuvântarea
lui Allah fie asupra sa) le-a făcut uneori, iar alteori nu, sunt considerate
Sunnah; dacă le împlinim primim răsplată, iar dacă nu, nu vom fi trași la
răspundere, cu excepția cazului în care facem acest lucru intenționat. Această
expresie nu face parte din Coran, ci se spune doar la începutul recitării, prin
urmare nu o veți întâlni scrisă propriu-zis în textul Coranului.
Sensurile și semnificațiile expresiei
„Bismillahir Rahmanir Rahim”
„Bismillahir Rahmanir Rahim” înseamnă „Cu numele
lui Allah”. În capitolul Al-Fatiha, aceasta este primul verset. În toate
celelalte capitole ale Sfântului Coran, expresia nu este un verset, ci este
așezată întotdeauna înaintea primului verset.
În unele traduceri în limba română, „Bismillah”
este tradus prin „În numele lui Allah”, iar Rahman și Rahim ca „Milosul,
Milostivul” sau „Cel Milos, Cel Milostiv, Cel Îndurător”. Din punct de vedere
lingvistic, ambele nume au aproape aceeași rădăcină, însă, dacă privim cu
atenție la ceea ce au spus savanții, înaintașii acestora și ceea ce a lăsat
Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) să se înțeleagă, vom
observa că există o mare diferență între ele.
Astfel se naște întrebarea:
„Bismillahir Rahmanir Rahim” face parte din Coran
sau nu?
Cu siguranță face parte din Coran; ba mai mult
decât atât, este primul verset din Sfântul Coran, primul verset din primul
capitol și din cel mai important capitol – Al-Fatiha.
Când spunem „Bismillahir Rahmanir Rahim – În
numele lui Allah Milosul, Milostivul”, înseamnă că ne încredem doar în Allah și
în nimeni altcineva, că faptele pe care le împlinim sunt dedicate doar Lui
Preaînaltul și că ceea ce contează pentru noi este doar răsplata pe care dorim
să o obținem de la El.
„Bismillahir Rahmanir Rahim” este expresia pe
care trebuie să o spunem înaintea oricărei acțiuni, indiferent de natura ei:
fie că mâncăm, bem apă, intrăm sau ieșim din casă, pornim într-o călătorie,
vrem să dormim sau intenționăm să citim o carte. Prin rostirea ei la începutul
oricărei acțiuni, chiar și al celor simple, cotidiene, le vom transforma în
acte de adorare.
Din toate cele 114 capitole ale Coranului, doar
unul singur nu începe cu „Bismillahir Rahmanir Rahim”, și anume capitolul
At-Tawba. Lipsa expresiei de la începutul acestui capitol se datorează faptului
că duritatea versetelor de început nu este în armonie cu epitetele „Milosul, Milostivul”. Încă din primul verset
al acestui capitol, Allah Subhanahu wa Ta'ala declară că Se dezice și întoarce
spatele oamenilor necredincioși, celor care aduc stricăciune pe pământ. Pentru
ca aceștia să nu aibă vreo speranță legată de Mila și Milostenia lui Allah
Preaînaltul, nu s-a folosit această expresie.
Deși capitolul At-Tawba nu o conține la început,
dacă vom număra în întreg Coranul, vom găsi că această expresie este menționată
de exact 114 ori. Aceasta deoarece în Surat An-Naml (Sura Furnicii) ea se
repetă de două ori: o dată la începutul capitolului și a doua oară în versetul
30. În acest verset se vorbește despre profetul Suleiman (Solomon – pacea lui
Allah fie asupra lui) și regina Belqis, menționându-se că scrisoarea lui către
regină începea astfel: „El (răvașul, scrisoarea)
vine de la Solomon şi este: „În numele lui Allah Cel Milos, Milostiv
[Ar-Rahman, Ar-Rahim]”.
Așadar, „Bismillahir Rahmanir Rahim” face parte
din Sfântul Coran și din Surat Al-Fatiha. Dacă în timpul rugăciunii o persoană
uită să o spună, înseamnă că a omis un verset din Al-Fatiha, capitolul rămâne
incomplet, iar recitarea nu se consideră valabilă. Conform relatărilor
profetice, nu există rugăciune completă fără recitarea surei Al-Fatiha. Prin
urmare, fiecare trebuie să o recite la fiecare rak'ah (unitate) de rugăciune,
începând cu „Bismillahir Rahmanir Rahim” și încheind cu „wa lad-dallin”, în caz
contrar rugăciunea nefiind primită.
Există foarte multe relatări despre Surat
Al-Fatiha, despre cele două epitete „Rahman și Rahim” și despre expresia
„Bismillahir Rahmanir Rahim”, iar savanții au deslușit numeroase sensuri atunci
când au ajuns la un nivel înalt al științei. Două dintre școlile de
jurisprudență islamică – Școala Hanbali și Școala Șafii – susțin că a rosti cu
voce tare expresia „Bismillahir Rahmanir Rahim” în timpul rugăciunii este mai
bine decât a o rosti în șoaptă. Pe de altă parte, cei din Școala Maliki
practică vocea murmurată când spun „Bismillahir Rahmanir Rahim” și ridică vocea
doar la „Alhamdulillahir Rabbil Alamin”.
Vocea murmurată înseamnă să îți miști buzele
atunci când reciți versetele coranice, mai ales în timpul rugăciunii;
rugăciunea nu este luată în considerare dacă se recită doar în gând (fără
mișcarea buzelor). Murmurul recitării trebuie să fie auzit doar de persoana
care recită, în special în rugăciunile de grup.
Ali (Allah să fie mulțumit de el), ginerele
Profetului Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), a spus
că „Bismillahir Rahmanir Rahim este o tămăduire pentru toate bolile și un
ajutor absolut pentru fiecare necaz. Ar-Rahman înseamnă că Allah este milos cu
absolut toți oamenii care au încredere în mila Lui și care sunt convinși de
existența Sa, crezând în El Preaînaltul. Ar-Rahim înseamnă Milostiv, adică
Allah are milă de toate ființele și creaturile pe care le-a creat și le-a
desăvârșit”.
Oare Allah este milos cu necredincioșii?
Da, Allah este milos cu toată lumea, însă în Ziua de Apoi își va desăvârși mila doar asupra celor care au crezut în El, adică asupra celor care au avut măcar o fărâmă de credință în sufletele lor.
Comentarii
Trimiteți un comentariu