Bismillahi
Rahman Rahim!
Pacea
și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra
companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua
de Apoi!
أَيْنَمَا تَكُونُوا يُدْرِكْكُمُ الْمَوْتُ وَلَوْ كُنْتُمْ فِي بُرُوجٍ مُشَيَّدَةٍ ۗ وَإِنْ تُصِبْهُمْ حَسَنَةٌ يَقُولُوا هَٰذِهِ مِنْ عِنْدِ اللَّهِ ۖ وَإِنْ تُصِبْهُمْ سَيِّئَةٌ يَقُولُوا هَٰذِهِ مِنْ عِنْدِكَ ۚ قُلْ كُلٌّ مِنْ عِنْدِ اللَّهِ ۖ فَمَالِ هَٰؤُلَاءِ الْقَوْمِ لَا يَكَادُونَ يَفْقَهُونَ حَدِيثًا
Oriunde
ați fi, moartea vă va ajunge, chiar de-ați fi în turnuri semețe. Dacă au parte
de bine, ei zic: "Aceasta este de la Allah!", iar dacă îi loveşte un
rău, ei zic: "Aceasta este de la tine, [Muhammed]!" Spune:
"Toate sunt din partea lui Allah!". Dar ce este cu oamenii aceştia că
nu înțeleg ei aproape nici o vorbă?
În versetul
anterior Allah subhanahu wa taala ne spunea cât de nesemnificativă este viața
lumească în comparație cu Viața de Apoi,
prin urmare, versetul de față concluzionează: nu există nici o îndoială asupra
faptului că și moartea, ca și viața,
este o realitate. Dacă pentru unii oameni nu sunt de ajuns vorbele lui
Allah Preaînaltul pentru a se convinge că
această viață efemeră nu este cea care contează cu adevărat, atunci moartea va avea cu totul alt sens pentru ei.
În momentul în care ne gândim la moarte și urmărim cursul propriei vieți sau cursul vieții oamenilor în general, fie ei săraci sau bogați, învățați sau neînvățați, puternici sau slabi, vom observa că toți avem aceeași direcție – mormântul în care vom fi îngropați fără nici un veșmânt, fără nici o avere sau titlu, doar cu faptele împlinite pe pământ. Comportamentul, faptele, vorbele din această viață sunt înregistrate, scrise, văzute și mai apoi scoase la iveală.
Dacă pentru unii oameni nu contează absolut deloc faptul că Allah ﷻ a spus că această viață este efemeră, iar Coranul, cu lucrurile pe care ni le-a arătat, nu are valoare și nu a reușit să-i determine să se delase de plăcerile lumești, atunci, probabil că acest verset va avea cu totul alt ecou în mințile acestora.
Cuvântul أَيْنَمَا este format din două părți – ”inna”
și ”ma” + ”aina”, care înseamnă ”oriunde, oricând, oricum, în orice fel”.
Verbul يُدْرِكْكُمُ înseamnă
”vă va ajunge din urmă” și înglobează două dimensiuni: dimensiunea locului (distanței)
și a timpului. În ceea ce privește dimensiunea locului, atunci când oamenii
întâlnesc ceva groaznic, care îi sperie într-un fel sau altul, au posibilitatea
de a fugi de acel ceva, însă în ceea ce privește moartea, nu locul este cel
care contează, ci timpul. Observăm că
Allah Preaînaltul a folosit verbul يُدْرِكْكُم (vă va ajunge din urmă) pentru a exprima dimensiunea locului, deși
moartea nu vine într-un loc anume sau într-o perioadă de timp anume; astfel,
observăm că versetul descrie mai degrabă modul în care omul fuge atunci când
întâlnește un lucru de care îi este frică, de aceea Allah Preaînaltul a ales
acest verb pentru a descrie ceea ce îi stă în putință unui om să facă atunci
când întâlnește un lucru rău.
-
chiar de-ați fi în turnuri semețe – în trecut, când
oamenii doreau să nu îi atingă nici un lucru rău, construiau palate cu turnuri
și credeau că acolo, la înălțime, nimeni și nimic nu îi va putea atinge cu
vreun rău, însă moartea nu are nevoie de opreliști sau permisiuni, ea va ajunge
la oameni indiferent de locul în care aceștia se află sau se ascund.
În timpul
tinereții, când sunt în putere, oamenii nu conșientizează toate aceste lucruri
și se trezesc dintr-o dată că au ajuns la bătrânețe și regretă că nu au făcut mai
multe fapte bune atunci când aveau minte și putere, însă va fi prea târziu,
căci se vor trezi cu moartea în față și nu vor mai avea această oportunitate.
Dacă
au parte de bine, ei zic: "Aceasta este de la Allah!" !", iar
dacă îi loveşte un rău, ei zic: "Aceasta este de la tine,
[Muhammed]!" Spune: "Toate sunt din partea lui Allah!".
– versetul scoate
în evidență una dintre formele prin care oamenii ajung să nu recunoască faptul
că totul este de la Allah subhanahu wa taala. Allah subhanahu wa taala îl îndeamnă
pe profetul Muhammed ﷺ să le spună oamenilor
că și binele și răul sunt de la El Preaînaltul, sub formă de încercare.
Dar
ce este cu oamenii aceştia că nu înțeleg ei aproape nici o vorbă? –
după cum bine se poate înțelege, versetul
se încheie cu o întrebare retorică – de ce nu înțeleg oamenii, deși totul le
este transmis prin vorbe clare?
Oamenii cred,
ba chiar sunt convinși uneori, că atunci când un lucru bun se întâmplă în viața
lor - adică primesc o răsplată sau ceva
ce și-au dorit, se datorează faptului că
s-au rugat la Allah Preaînaltul să le dea acel lucru, însă a te ruga la Allah ﷻ este o datorie, iar răsplata există în viața noastră fiindcă
așa a hotărât Allah ﷻ , nu pentru că împlinim rugăciunea. Similar, dacă oamenii nu
se roagă la Allah ﷻ și un lucru rău sau o
încercare vine în viața lor, spun mai apoi că acel rău a venit asupra lor
fiindcă nu s-au rugat, ceea ce nu este corect, deoarece știm foarte bine că vom
fi trași la răspundere pentru rugăciune, iar o nenorocire, boală sau necaz nu vine asupra omului fiindcă acesta nu s-a
rugat. Oamenii trebuie să-și aducă
aminte și să conștientizeze cine este Creatorul lor și să se se întoarcă către
Allah Preaînaltul înainte de a fi prea târziu, să fie mulțumit și când are
parte de bine și când are parte de rău.
De-a lungul
vieții toți trecem prin diferite încercări, unele mai ușoare, altele mai
grele, și de fiecare dată căutăm un
vinovat pentru tot ce ni se întâmplă. Și oare cum se întâmplă că de fiecare dată nu suntem noi vinovați?
Exemplu:
1. Când oamenii suferă o mare pierdere se
răzvrătesc împotriva lui Allah Preaînaltul cu întrebări de genul: ”O, Allah! De
ce l-ai luat pe el/ea și nu m-ai luat pe mine?” sau alte întrebări prin care îi
cer socoteală lui Allah subhanahu wa taala, deși nu au acest drept.
2. După ce
oamenii păcătuiesc conștient, nu își recunosc vina, ci spun că Șeitan i-a
determinat să facă acel păcat.
3. Oamenii se
supără pe destin: ”Ce rău am făcut ca să am așa soartă rea? Ce rău am făcut
pentru ca să primesc așa pedeapsă, nenorocire, boală etc.? ”
Toate aceste
întrebări nu au relevanță, ci sunt motive prin care omul încearcă să iasă nevinovat, însă nu reușește deoarece toate încercările
și lucrurile bune sau rele sunt de la Allah ﷻ.
Totul se întâmplă fiindcă așa a hotărât Allah Preaînaltul și nu pentru că noi
ne-am rugat să se întâmple sau nu. Ca dovadă a celor spuse anterior, avem hadisul profetului Muhammed ﷺ: "Cât de
minunată este situaţia unui credincios: există un bine pentru el în orice şi
acest lucru i se aplică doar credinciosului. Dacă i se întâmplă un bine, îi
mulţumeşte lui Allah şi aceasta este un bine pentru el, iar dacă i se întâmplă
un rău, îl îndură cu răbdare şi aceasta este mai bine pentru el.” (Muslim)
Așadar, este
important cum abordăm toate evenimentele din viața noastră: dacă vine ceva rău
și stau și-mi plâng de milă, nu voi câștiga nimic, dacă dau vina pe alții, nu
voi câștiga nimic, dar dacă sunt răbdător și reușesc să trec cu bine și-i mulțumesc lui Allah ﷻ, atunci voi primi răsplată. Prin urmare, modul în care vom
aborda evenimentele din viața noastră ne va ajuta să întoarcem tot răul spre
bine, in sha Allah.
Un alt hadis cu relevanță pentru ceea ce am
explicat anterior: „Allah şterge din greşelile unui
musulman pentru orice greutate, nenorocire, supărare, mâhnire, grijă, până şi
pentru un spin care îl înțeapă.” (Bukhari, Muslim)
Când Allah
Preaînaltul îndrăgește un om, dorește ca acel om să ajungă în fața Lui fără
de nici un păcat, răsplătindu-l astfel pentru toate pierderile, necazurile,
bolile, durerile, tristețile sau alte lucruri rele și nedreptăți pe care le-a
îndurat în această viață lumească.
Ne rugăm lui
Allah subhanahu wa taala să aibă milă de noi, să ne îndrume întotdeauna către
ceea ce este îndrăgit de El ﷻ și să ne facă să fim
dintre cei care aud binele și îl urmează.
Comentarii
Trimiteți un comentariu