Surat An-Nisaa' 4: 70 - 73

 

Bismillahi Rahman Rahim!

Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

ذَٰلِكَ الْفَضْلُ مِنَ اللَّهِ ۚ وَكَفَىٰ بِاللَّهِ عَلِيمًا

70. Acest har este de la Allah şi Allah este de ajuns ca Atoateştiutor [‘Alim]!

Pentru a putea înțelege acest verset, trebuie să ne reamintim versetul anterior, în care se vorbea despre cei care îl iubesc pe Allah Preaînaltul  și Profetul Său ( ) și întâmplarea* cu acel companion căruia îi plăcea foarte mult să stea în preajma Profetului   și să-l servească cu tot ceea ce avea nevoie.

* consultați versetul 69

Dacă suntem convinși că doar Allah subhanahu wa taala împarte locurile cele mai înalte din Paradis,  vom sta cu inima liniștită pentru că știm că Allah nu uită, nu nedreptățește, nu ascultă intervențiile oamenilor; tot ceea ce contează în fața lui Allah este credința, taqwa, comportamentul , vorbele  și faptele și Allah este Atoateştiutor [‘Alim].

Nu există nimeni care să știe  mai mult și mai bine decât Allah Preaînaltul. Tehnologia din zilele noastre este egală cu zero în fața Cunoașterii lui Allah. Să nu ne imaginăm vreodată că Allah nu vede sau nu știe ce facem. A reuși să înțelegi Cunoașterea și Omniprezența lui Allah înseamnă să conștientizezi  că nu există vreun loc pe acest pământ în care să te ascunzi și să faci o faptă fără ca El Preaînaltul să nu știe sau să nu  vadă.  Conștientizând că Allah vede și știe tot, vom sta liniștiți în fața tuturor vorbelor și răutăților venite din partea oamenilor, atât timp cât știm că intenția noastră a fost una bună și sinceră atunci când am împlinit o faptă. Oamenii vorbesc și  judecă, deși nu trebuie să facă acest lucru. În fața lui Allah noi trebuie să fim doar cei care îl mulțumim pe El Preaînaltul. Nu trebuie să ne facem griji dacă am făcut o faptă care i-a nemulțumit pe oameni, atât timp cât acea faptă L-a mulțumit pe Allah Preaînaltul.

O zicală arabă spune: A-i mulțumi pe oameni este un ”target” imposibil de realizat.  Trebuie să-L mulțumim doar pe Allah și atunci ”cei sinceri și credincioși vor fi și ei mulțumiți”. Savanții au comentat: Cine face o faptă pentru a-l vedea și lăuda oamenii, se numește lădăroșenie, și cine se delasă de la o faptă pentru ca oamenii să nu-l ”vorbească”, aceasta se numește șirk.


يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا خُذُوا حِذْرَكُمْ فَانْفِرُوا ثُبَاتٍ أَوِ انْفِرُوا جَمِيعًا

71. O, voi cei care credeți! Luați seama şi purcedeți [la luptă] în grupuri sau purcedeți [la luptă] cu toții deodată!

Două cuvinte cheie în acest verset: ” luați seama” și ”purcedeți”, adică ”atenție sporită, fiți vigilenți!”

O comunitate musulmană trebuie să fie atentă la toate mișcările  și vorbele sale, la atitudinea sa și a celui din fața sa. Așadar, islamul a făcut acest comportament o datorie și  ne obligă să fim atenți la mișcările și atitudinea celor din fața noastră; nu trebuie să rămânem doar acei oameni care știe să se roage sau să citească din Coran, ci trebuie să știm ce pași urmează să facă ceilalți într-o strategie menită să ne facă rău nouă sau societății în care trăim. Acest verset este un semnal de alarmă împotriva oamenilor răi, care încearcă să ne facă delăsători și să renunțăm la diferite acțiuni de apărare în ideea că Allah ne apără și prin urmare nu trebuie să întreprindem nimic. Cum să te protejeze Allah, când El ți-a spus: apără-te, învață, studiază!

Când profetul Muhammed a ajuns la Medina a trimis tinerii să învețe diferite meșteșuguri, limbi străine sau alte lucruri pe care ei nu erau obișnuiți să le facă. El a transformat moscheea în școală și a deschis o ”piață” a musulmanilor pentru adunări în scopul rezolvării diferitelor probleme cu care se confrunta comunitatea. Toate acestea pentru ce anume? Pentru că Allah nu avea grijă de ei, pentru că nu-i apăra sau nu era de partea lor? Nicidecum, ci pentru ca ei să învețe cum trebuie să fie o comunitate musulmană și atunci când cineva vrea să le facă un rău, să nu fie luați prin surprindere, ci să știe cum să acționeze. Un musulman nu are voie să fie luat prin surprindere, ci trebuie să fie întotdeauna cu un pas înaintea răutăților celorlalți.

De la începutul creării Universului, Allah a creat ”partea bună”, cu profeții care au îndemnat la bine,  și ”partea rea”, cu Șeitan și cei care se aseamănă cu acesta. Lupta dintre bine și rău a existat și va exista până în Ziua de Apoi; nu ne putem da seama de latura bună, atât timp cât nu avem în fața noastră și exemplul răului. Cel care nu a căzut nu are de unde să știe cum e să stea în picioare, cel care nu a plâns nu știe de fapt cum e să râdă sau să simtă sentimentul de fericire,  și așa mai departe.

Allah vrea de la noi să fim pregătiți în fața oamenilor răi și să nu fim luați prin surprindere de aceștia, care uneori sunt mai răi decât Șeitanii.

Dacă privim în istoria islamului vom vedea mulți conducători din vremea califatelor otomane sau cei de dinaintea lor, care dețineau o putere strategică extraordinară deoarece erau foarte credincioși și puneau în practică aceste versete și  știau ce vrea Allah atunci când a transmis atenționarea ”luați seama!”.

Începutul versetului ”O, voi cei care credeți!” este foarte clar: atenționarea  nu se adresează doar conducătorilor, ci tuturor credincioșilor – ei au datoria de a nu permite batjocorirea islamului și a musulmanilor.

purcedeți [la luptă] cu toții deodată! – li se spune musulmanilor cum trebuie să se apere.

Dacă privim în viața Profetului , vom vedea că el niciodată nu a început lupta, ci ceilalți l-au atacat mai întâi. Versetul spune că atunci când există un atac din partea dușmanilor, musulmanii să meargă în grupuri sau  toți deodată să se apere.

 

Exegeza Coranului   
Profesor Demirel Gemaledin

Transcriere audio non-textuală și editare text
Camelia Hejou

Comentarii