Pacea
și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor
săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
وَإِذًا لَآتَيْنَاهُمْ مِنْ لَدُنَّا أَجْرًا
عَظِيمًا
67. Şi atunci Noi le-am fi dat din partea Noastră
răsplată mare.
Am spus în versetul anterior (66) că statornicia credinței noastre
se află în modul în care împlinim actele de adorare, cu alte cuvinte, credința
nu înseamnă doar un sentiment intim prin
care ne supunem lui Allah subhanahu wa
taala, recunoscându-l astfel drept Creatorul Universului - acest sentiment
trebuie exteriorizat, adică trebuie să
se reflecte în comportamentul nostru
prin fapte și vorbe. Pentru toate acestea, ne spune Allah Preaînaltul în
acest verset, oamenii vor primi ”răsplată mare”.
Allah Preaînaltul nu ne obligă să facem ceva, ci doar ne îndeamnă. Toate
îndemnurile pe care le găsim în Sfântul Coran și în Sunnah (Tradiția autentică
a profetului Muhammed ﷺ ) sunt un imbold al credinței noastre,
însă Allah ﷻ nu s-a oprit doar la a
da impuls acțiunilor noastre, ci, prin Bunăvoința Sa, ne-a transmis că vom avea
o mare răsplată
pentru toate faptele pe care le împlinim de dragul Lui Preaînaltul.
Dacă și ipocriții ar fi făcut tot ce i-a îndemnat Allah ﷻ, ar fi primit ”mare răsplată”.
مِنْ
لَدُنَّا – înseamnă ”din partea noastră” și este folosit pentru a sublinia
faptul că oamenii trebuie să aștepte răsplată doar din partea lui Allah ﷻ. Din această exprimare extragem două
concluzii importante:
1. Singura Entitate care ne poate răsplăti faptele este Allah
Preaînaltul.
2. Răsplata va fi una mare,
deosebită.
Allah este Al-Wahhab (Cel Darnic), Allah este Karim (Mărinimos,
Generos), așa că trebuie să fim convinși de faptul că Allah subhanahu wa taala
nu va fi zgârcit cu noi atunci când ne va răsplăti, ci ne va oferi o ”răsplată
deosebită”, așa cum spune în acest verset.
وَلَهَدَيْنَاهُمْ صِرَاطًا مُسْتَقِيمًا
68. Şi i-am fi călăuzit Noi pe un drum drept.
Versetul 66 – Credință
Versetul 67 – Fapte
Versetul 68 – Călăuzire
Călăuzirea despre care se vorbește în acest verset este strict legată de împlinirea faptelor din
versetul anterior, care la rândul ei este strict legată de credința noastră.
Sentimentul credinței ne
determină să împlinim îndemnurile lui Allah ﷻ (adică fapte bune), iar faptele bune ne
ajută să primim călăuzirea lui Allah subhanahu wa taala; primind călăuzirea lui
Allah, crește credința, crescând credința vor crește și faptele și așa mai departe.
Uneori credința scade. Cum, de ce
și când se întâmplă acest lucru?
Atunci când nu se mai ascultă îndemnurile lui Allah, dispar faptele
bune, fără multe fapte bune credința scade, la fel și călăuzirea; când scade
călăuzirea se împlinesc mai multe păcate și credința va scădea tot mai mult și
așa mai departe.
Ca și înversetele anterioare, contextul acestui verset se referă
tot la ipocriți: dacă ei ar fi ascultat de la început de îndemnul lui Allah
Preaînaltul, pe lângă răsplata deosebită ar fi primit și călăuzire din partea
lui Allah subhanahu wa taala.
وَمَنْ يُطِعِ اللَّهَ وَالرَّسُولَ فَأُولَٰئِكَ مَعَ الَّذِينَ
أَنْعَمَ اللَّهُ عَلَيْهِمْ مِنَ النَّبِيِّينَ وَالصِّدِّيقِينَ وَالشُّهَدَاءِ
وَالصَّالِحِينَ ۚ وَحَسُنَ أُولَٰئِكَ رَفِيقًا
69. Cei care se supun lui Allah şi Trimisului, aceia
vor fi împreună cu cei pe care i-a binecuvântat Allah cu harul Său, ca şi
profeții, adevărații evlavioşi, martirii şi cei pioşi. Şi ce buni tovarăşi vor
fi aceştia!
Cei care se supun lui Allah şi Trimisului – cele două căi inseparabile pe care orice om
trebuie să le respecte și să le pună în practică pentru a deveni un bun
musulman sunt Coranul și Sunnah -Tradiția
autentică a profetului Muhammed ﷺ.
Motivul revelării
Acest verset are o poveste foarte interesantă și a fost pogorât
pentru a-l liniști pe profetul Muhammed ﷺ
într-o situație în care nu a știut ce să răspundă unui om căruia îi plăcea
foarte mult să stea în preajma Profetului ﷺ și să-l servească pe acesta cu tot ceea ce
avea nevoie.
Într-o zi, acest om a venit la Profet ﷺ și i-a zis: ”O,
Profetule! Stând în casă și
pomenindu-te, nu am mai răbdat să nu vin la tine să te văd. Mi-am adus aminte
de moartea mea și de moartea ta și mi-am dat seama că atunci când vei intra în
Rai, tu te vei înălța la locul tău, alături de ceilalți Profeți și Mesageri, în
timp ce eu, dacă voi intra în Rai, voi fi într-un loc mai îndepărtat și nu te
voi mai putea vedea.”
Așa erau exprimate cele mai sincere și nobile sentimente legate de
profetul Muhammed ﷺ.
Profetul ﷺ
nu a știut ce să-i răspundă omului până
în momentul în care Allah Preaînaltul a
pogorât acest verset. Atunci l-a chemat și i-a dat vestea cea bună. Veștile
bune au fost ca un balsam pentru inima Profetului ﷺ, dar și pentru inimile tuturor celor care
îl iubesc pe Profet ﷺ
.
Cele trei categorii de oameni care vor fi împreună în Paradis:
1. Mesagerii și Profeții
2. Evlavioșii
3. Martirii
4. Pioșii
”Şi ce buni tovarăşi vor fi aceştia!”, spune
Allah Preaînaltul.
Această formă de tovărășie și dragoste față de profetul Muhammed ﷺ nu se termină pe pământ, ci va continua în
Paradis.
Așadar, noi, cei care nu l-am văzut, nu l-am auzit, nu l-am
atins pe profetul Muhammed ﷺ, ne rugăm la Allah subhanahu wa taala să
facem parte din categoriile menționate
și să stăm alături de profetul Muhammed ﷺ în Paradis.
Comentarii
Trimiteți un comentariu